ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1370/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1370/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii
Reclamantul R.D.S. a solicitat în
contradictoriu cu pârâtele C.E.P.H.A. a Consiliului Local Sector 3 București și
C.S.E.P.H.A.:
- constatarea încadrării sale în gradul 2
de handicap cu deficiență accentuată;
- anularea certificatului de încadrare în
grad de handicap nr. 1036 din 15 martie 2007 și a deciziei nr. 3147 din 4 mai
2007, ca nelegale;
- obligarea pârâtelor la eliberarea unui
certificat de încadrare în grad de handicap corespunzător gradului 2 de
handicap, cu deficiență accentuată.
Motivele de fapt și de drept care au
stat la baza formulării cererii
Reclamantul a arătat că a fost
diagnosticat în anul 2006 cu diabet zaharat de tip I, dependent de insulină și
încadrat în gradul 2 de handicap cu deficiență accentuată, cu obligația de a se
prezenta la revizuirea anuală în fața Comisiei sector 3.
În anul 2007, fără nicio motivare,
pârâtele au schimbat gradul de deficiență în mediu, reclamantul fiind astfel
privat de drepturile sale conform O.U.G. nr. 14/2007.
3.Apărările formulate de pârâtele C.E.P.H.A.
a Consiliului Local Sector 3 București și C.S.E.P.H.A.
Pârâtele au solicitat respingerea
acțiunii ca neîntemeiată, deoarece la reevaluarea periodică obligatorie din
luna martie 2007, reclamantul a prezentat diagnosticul „diabet zaharat tip I”,
dar în urma studierii analizelor de laborator s-a constatat o îmbunătățire a
stării de sănătate a reclamantului, nivelul glicemiei scăzând față de anul 2006
când era în proporție de 15,1%, în anul 2007 fiind de 6,6%.
Gradul de handicap se acordă în funcție
de boala și de intensitatea deficiențelor, ținându-se seama numai de
tulburările funcționale generate de handicap și de consecințele sale directe.
4.Hotărârea instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 1641 din 28 mai
2008, pronunțată în dosarul nr. 23222/3/2007, Curtea de Apel București, secția
a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca
neîntemeiată.
Motivele de fapt și de drept care au
format convingerea instanței de fond
Curtea de Apel a preluat întrutotul
apărarea pârâtelor și a concluzionat în sensul că starea de sănătate a
reclamantului s-a îmbunătățit, astfel încât intensitatea deficienței este în
prezent medie și nu accentuată.
Recurs formulat de reclamant
Motive de recurs întemeiate pe
dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ.
Recurentul critică sentința atacată din
perspectiva aprecierii greșite a evoluției bolii și a neanalizării susținerilor
sale.
Astfel, recurentul apreciază că boala de
care suferă a fost încadrată de medici în diabet zaharat tip I, boală ce nu
poate fi ameliorată, ci doar ținută sub control printr-o medicație și o
alimentație corespunzătoare.
Instanța de fond a reținut numai situația
prezentată de pârâte referitoare la nivelul glicemiei și nu a luat în
considerare apărările reclamantului conform cărora nivelul glicemiei în cazul
diabetului zaharat tip I nu este un criteriu de apreciere a gravității acestei
boli.
Apărările formulate de intimate
Se solicită respingerea recursului ca
nefondat, în raport de criteriile de încadrare în grad de handicap stabilite
prin Ordinul nr. 726/2002.
II. Considerentele instanței de recurs
Recursul este fondat și urmează a fi
admis cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.
Diagnosticul clinic al
reclamantului-recurent a fost modificat de către intimate din diabet zaharat
tip I în diabet zaharat tip II.
Apărarea intimatelor însușită de
instanța de fond nu este susținută de probele dosarului.
În lipsa unui diagnostic clar al
recurentului cererea acestuia nu poate fi soluționată în mod legal.
Instanța de fond era datoare să
observe această modificare a diagnosticului și nu să preia automat cele susținute
de intimate care aveau obligația să dovedească cele afirmate.
S-a susținut de către intimate că,
datorită tratamentului urmat de recurent, deficiența acestuia s-a modificat din
accentuată în medie.
Nu s-a motivat însă care a fost
raționamentul pentru care s-a modificat însuși diagnosticul reclamantului.
Pentru a soluționa cauza în mod obiectiv,
instanța de fond avea nevoie de părerea unor experți în domeniu și nu doar
să-și însușească afirmațiile intimatelor.
Din acest motiv o expertiză
medico-legală care să stabilească diagnosticul reclamantului-recurent este
necesară soluționării cauzei.
Față de acestea, în temeiul art. 312
alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004
modificată și completată, urmează a se admite recursul, a se casa sentința
recurată și a se trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe în vederea
efectuării unei expertize medico-legale de stabilire a diagnosticului
recurentului-reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de R.D.S.
împotriva sentinței civile nr. 1641 din 28 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal .
Casează sentința atacată și trimite
cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12
martie 2009.