ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1370/2009

Obiectul acțiunii Reclamantul R.D.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele C.E.P.H.A. a Consiliului Local Sector 3 București și C.S.E.P.H.A.: - constatarea încadrării sale în gradul 2 de handicap cu deficiență accentuată; - anularea certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 1036 din 15 martie 2007 și a deciziei nr. 3147 din 4 mai 2007, ca nelegale; - obligarea pârâtelor la eliberarea unui certificat de încadrare în grad de handicap corespunzător gradului 2 de handicap, cu deficiență accentuată.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării cererii Reclamantul a arătat că a fost diagnosticat în anul 2006 cu diabet zaharat de tip I, dependent de insulină și încadrat în gradul 2 de handicap cu deficiență accentuată, cu obligația de a se prezenta la revizuirea anuală în fața Comisiei sector

În anul 2007, fără nicio motivare, pârâtele au schimbat gradul de deficiență în mediu, reclamantul fiind astfel privat de drepturile sale conform O.U.G. nr. 14/2007. 3.Apărările formulate de pârâtele C.E.P.H.A. a Consiliului Local Sector 3 București și C.S.E.P.H.A. Pârâtele au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece la reevaluarea periodică obligatorie din luna martie 2007, reclamantul a prezentat diagnosticul „diabet zaharat tip I”, dar în urma studierii analizelor de laborator s-a constatat o îmbunătățire a stării de sănătate a reclamantului, nivelul glicemiei scăzând față de anul 2006 când era în proporție de 15,1%, în anul 2007 fiind de 6,6%. Gradul de handicap se acordă în funcție de boala și de intensitatea deficiențelor, ținându-se seama numai de tulburările funcționale generate de handicap și de consecințele sale directe. 4.Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1641 din 28 mai 2008, pronunțată în dosarul nr. 23222/3/2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței de fond Curtea de Apel a preluat întrutotul apărarea pârâtelor și a concluzionat în sensul că starea de sănătate a reclamantului s-a îmbunătățit, astfel încât intensitatea deficienței este în prezent medie și nu accentuată.

Recurs formulat de reclamant Motive de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ. Recurentul critică sentința atacată din perspectiva aprecierii greșite a evoluției bolii și a neanalizării susținerilor sale. Astfel, recurentul apreciază că boala de care suferă a fost încadrată de medici în diabet zaharat tip I, boală ce nu poate fi ameliorată, ci doar ținută sub control printr-o medicație și o alimentație corespunzătoare. Instanța de fond a reținut numai situația prezentată de pârâte referitoare la nivelul glicemiei și nu a luat în considerare apărările reclamantului conform cărora nivelul glicemiei în cazul diabetului zaharat tip I nu este un criteriu de apreciere a gravității acestei boli.

Apărările formulate de intimate Se solicită respingerea recursului ca nefondat, în raport de criteriile de încadrare în grad de handicap stabilite prin Ordinul nr. 726/2002. II. Considerentele instanței de recurs 1. Recursul este fondat și urmează a fi admis cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare. 2. Diagnosticul clinic al reclamantului-recurent a fost modificat de către intimate din diabet zaharat tip I în diabet zaharat tip II. 3. Apărarea intimatelor însușită de instanța de fond nu este susținută de probele dosarului. 4. În lipsa unui diagnostic clar al recurentului cererea acestuia nu poate fi soluționată în mod legal. 5. Instanța de fond era datoare să observe această modificare a diagnosticului și nu să preia automat cele susținute de intimate care aveau obligația să dovedească cele afirmate. S-a susținut de către intimate că, datorită tratamentului urmat de recurent, deficiența acestuia s-a modificat din accentuată în medie. Nu s-a motivat însă care a fost raționamentul pentru care s-a modificat însuși diagnosticul reclamantului. Pentru a soluționa cauza în mod obiectiv, instanța de fond avea nevoie de părerea unor experți în domeniu și nu doar să-și însușească afirmațiile intimatelor. 6. Din acest motiv o expertiză medico-legală care să stabilească diagnosticul reclamantului-recurent este necesară soluționării cauzei. 7. Față de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, urmează a se admite recursul, a se casa sentința recurată și a se trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe în vederea efectuării unei expertize medico-legale de stabilire a diagnosticului recurentului-reclamant.