ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1754/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1754/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra
recursurilor de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar constată că acțiunea are ca obiect constatarea nulității
absolute a contractului DH/1 din 21 iulie 1999 ce a fost încheiat de către SC
A. SA SIGHETU MARMAȚIEI cu A.B.B.E. SRL (antecesoarea pârâtei SC A.P. România
SRL). Pe parcursul derulării litigiului, Municipiul Sighetul Marmației a formulat
cerere de intervenție în interes propriu, solicitând, la rândul sau,
constatarea nulității absolute a contractului.
În vederea constatării nulității
absolute a contractului reclamanta și intervenienta au susținut următoarele
argumente:
Contractul nu ar
fi fost executat de către SC A.P. România SRL, termenele de predare fiind
depășite;
Contractul ar fi
fost semnat de către SC A. SA printr-o persoană care și-ar fi depășit limitele
mandatului acordat;
Contractul ar
avea o cauză ilicită, întrucât SC A.P. România SRL nu ar fi urmărit executarea
lucrărilor, ci obținerea unui câștig necuvenit.
Instanța de fond
a admis acțiunea și a constatat nulitatea absolută a contractului.
Pentru a
pronunța o astfel de soluție, instanța de fond a reținut că directorul T.T.
și-ar fi depășit atribuțiile stabilite prin actul constitutiv. Instanța a
apreciat că nu se impune analizarea celorlalte motive de nulitate invocate de
către reclamantă.
Împotriva
acestei hotărâri SC A.P. România SRL a declarat apel, admis de către Curtea de
Apel Cluj, cu consecința modificării în tot a hotărârii inițiale și a
respingerii acțiunii.
Pentru a decide
astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că: (1) o eventuală neexecutare
a contractului nu ar putea atrage nulitatea acestuia, (2) semnatarul
contractului avea, la momentul semnării, calitatea de reprezentant al
societății, iar o eventuală nerespectare a limitelor mandatului acordat nu
poate atrage sancțiunea nulității actului juridic astfel încheiat, precum și că
(3) nu este dovedită inexistența cauzei sau caracterul ei ilicit.
Împotriva
deciziei pronunțate de către instanța de apel SC A. SA și Municipiul Sighetul
Marmației au declarat recursurile care formează obiectul prezentului dosar, cu
invocarea art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. de către recurenta SC A. SA și
fără indicarea vreunui temei juridic, de către recurenta Municipiul Sighetul
Marmației.
Cele doua
recurente au dezvoltat argumentele invocate și anterior în susținerea motivelor
de nulitate absolută a contractului, respectiv: (a) lipsa calității
directorului T. de reprezentant al SC A. SA la încheierea contractului ar
atrage nulitatea absoluta a acestuia și (b) contractul ar avea cauză ilicită.
Analizând
decizia atacată prin prisma criticilor formulate și, răspunzând printr-un
considerent comun, Înalta Curte va respinge ambele recursuri reținând că:
Încheierea
contractului a fost decisă prin Hotărârea nr. 14/1999 a Consiliului Local al
Municipiului Sighetul Marmației, unic acționar al SC A. SA; acordul
acționarului unic, privind încheierea contractului, fiind clar exprimat;
T.T. deținea
calitatea de director general și administrator cu puteri depline al SC A. SA,
reprezentând societatea în raporturile cu terții și în aceste condiții, nu se
poate considera că semnarea contractului s-a făcut de către o persoană care nu
ar fi putut angaja societatea;
Calitatea de
reprezentant cu puteri depline a lui T.T. rezultă din documentele eliberate de
către Oficiul Registrului Comerțului și în aceste condiții, o eventuală culpă a
acestuia în îndeplinirea mandatului acordat de către societate nu putea fi
cunoscută de către intimată. Eventuala culpă în depășirea mandatului nu poate
fi opusă intimatei, raporturile dintre mandant și mandatar neputând fi opuse
terțului care, pe baza diligențelor efectuate, a avut convingerea că încheie
actul juridic cu adevăratul reprezentant al societății, în limitele mandatului
acordat acestuia;
Contractul
are o cauza valabilă și licită, scopul încheierii sale fiind obținerea
contraprestației preconizate de către fiecare dintre părțile contractante.
Din probele
dosarului rezultă că încheierea contractului corespunde voinței acționarului
majoritar, căci prin Hotărârea nr. 14 din data de 16 martie 1999 Consiliul
Local al Municipiului Sighetul Marmației a aprobat oferta de reabilitare a
sistemului de termoficare transmisa de către SC A.B.B.E. SRL (actuala SC A.P. România
SRL), stabilind totodată că SC A. SA să încheie contractul comercial. Pentru
aducerea la îndeplinire a acestei hotărâri au fost desemnați primarul
Municipiului Sighetul Marmației și SC A. SA. Contractul a reprezentat, prin
urmare, concretizarea acordului exprimat deja de către acționarul majoritar al
SC A. SA.
SC A. SA a fost
reprezentata la semnarea contractului prin directorul general, administrator cu
puteri depline. Contractul a fost semnat de către T.T., care deținea la acel
moment calitatea de administrator cu puteri depline și director general al SCA.
SA. Nu există nici o dispoziție legală sau statutară care să limiteze prerogativele
acordate administratorului cu puteri depline și/sau directorului general,
acesta fiind mandatat să reprezinte societatea în raporturile cu terții și sa
încheie, în numele și pe seama societății, acte juridice.
Limitarea la
care face referire recurenta (reglementata de art. 143 din Legea societăților
comerciale, în vigoare la acel moment) reprezintă o dispoziție derogatorie, cu
caracter excepțional, care limitează în anumite situații și pentru anumite
tipuri de operațiuni, expres și limitativ prevăzute, actele juridice care pot
fi încheiate de către administratori. Situația excepțională reglementată de
acest articol are în vedere actele juridice de dispoziție încheiate cu privire
la bunurile existente în patrimoniul societății, iar nu toate actele juridice
(contractul comercial din speță) încheiate de către aceștia, peste o anumita
valoare, astfel cum în mod eronat sugerează recurenta. Aplicarea unei
reglementari excepționale, derogatorii, unei situații care excede limitelor de
reglementare contravine scopului edictării normei în discuție și nu poate
conduce la aplicarea unor sancțiuni cu privire la actul juridic astfel
încheiat. De altfel, chiar dacă, ipotetic, s-ar considera că dispoziția legală
indicată este incidentă în speță, se poate observa că legea condiționează
legalitatea operațiunii de aprobarea adunării generale a acționarilor. Scopul
unei astfel de reglementări nu poate fi altul decât protejarea acționarilor.
Or, în situația analizată, acționarul a cunoscut și a acceptat încheierea
contractului, caz în care nu se poate justifica promovarea litigiului și
invocarea unui astfel de argument.
De altfel,
modalitatea efectivă de reprezentare a SC A. SA la încheierea Contractului
reprezintă un demers intern. Societatea în cauză nu poate susține ca nu a avut
cunoștință despre încheierea contractului și că demersurile directorului său
general, administrator cu puteri depline, ar fi fost necunoscute. Potrivit art.
70 din Legea societăților comerciale: "Administratorii pot face toate
operațiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate
al societății, afară de restricțiile arătate în actul constitutiv'';
Potrivit art. 54
din Legea societăților comerciale: ,,(1) Nici societatea și nici terții nu pot
opune, pentru a se sustrage de la obligațiile asumate, o neregularitate în
numirea reprezentanților, administratorilor sau a altor persoane care fac parte
din organele societății, atunci când această numire a fost publicată în
conformitate cu legea. (2) Societatea nu poate invoca față de terți numirile în
funcțiile menționate în alineatul precedent sau încetarea acestor funcții, dacă
ele nu au fost publicate în conformitate cu legea. "
Potrivit art. 35
alin. (2) și (3) din Decretul nr. 31/1954: ,,(2) Actele juridice făcute de
organele persoanei juridice, în limitele puterilor ce le-au fost conferite,
sunt actele persoanei juridice însăși. (3) Faptele ilicite săvârșite de
organele sale obligă însăși persoana juridică, daca au fost îndeplinite cu
prilejul exercitării funcției lor. "
Totodată, Înalta
Curte va reține și faptul că toate formalitățile efectuate în scopul asigurării
informării cu privire la persoanele mandatate să reprezinte societatea în
raporturile cu terții atesta calitatea de reprezentant, cu puteri depline, a
semnatarului contractului, astfel cum rezultă din extrasul nr. 10066 din 03
aprilie 2007 eliberat de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă
Tribunalul Maramureș.
Eventuala culpă
a administratorului în exercitarea atribuții1or conferite de mandatul acordat
nu este opozabilă intimatei, în condițiile date, față de informațiile
disponibile și reglementările legale aplicabile, SC A.P. România SRL nu a
cunoscut și nici nu ar fi putut cunoaște o eventuală culpă a semnatarului
contractului, chiar daca ipotetic s-ar considera că ea există.
Chiar dacă,
ipotetic, instanța ar aprecia că încheierea contratului depășește limitele
mandatului acordat semnatarului, contractele încheiate cu terții de bună
credință sunt valabile și deci opozabile mandantului deoarece singur acesta
este vinovat de a fi încredințat puterile sale unei persoane care a abuzat de
ele, pe când terții, de vreme ce n-au cunoscut cauza încetării mandatului, n-au
nici o culpa și nu pot fi prejudiciați în interesele lor pentru culpa altora.
Din această
perspectivă, soarta actelor îndeplinite cu depășirea puterilor primite se
încadrează în teoria mandatului aparent, aplicație a teoriei aparenței în
drept, care se bazează pe ideea că, daca un terț, în baza unei credințe
eronate, îndeplinește un act cu o persoana care nu avea dreptul sau puterea
sa-l îndeplinească, aparența astfel creată permite recunoașterea validității și
opozabilității actului respectiv. Condițiile pentru a se aplica o astfel de
teorie sunt îndeplinite și în speța dedusă judecății întrucât:
Aparența de
mandat exista, mențiunile Registrului Comerțului precum și funcția deținută de
către semnatar fiind edificatoare în acest sens;
Credința
legitimă a intimatei cu privire la calitatea de reprezentant a semnatarului
rezultă tot din modalitatea de efectuare a formalităților de publicitate cu
privire la limitele mandatului acordat administratorului, director general;
Prejudiciul
iminent care ar fi suferit de către intimată, în eventualitatea în care nu s-ar
da efecte aparenței, rezultă din prestarea serviciilor facturate și neachitate
de către SC A. SA;
4.
Imputabilitatea aparenței create mandantului, care a făcut să fie credibilă
existența mandatului și a contribuit la crearea și menținerea acestei aparențe.
Contractul în
speță are o cauză valabilă și licită deoarece, potrivit dispozițiilor art. 966
- 968 C. civ., existența unei cauze valabile și licite a convențiilor este
prezumată. Sarcina probei revine părții care susține inexistența sau
nevalabilitatea cauzei, această dovadă urmând a fi făcută prin referire la
scopul imediat și mediat al încheierii respectivei convenții.
În speța dedusă
judecății, S A.P. România SRL a făcut dovada existenței unei cauze valabile și
licite, contractul fiind încheiat cu scopul obținerii contraprestației lucrărilor
asumate iar obligațiile sale fiind integral executate.
Pentru toate
aceste motive, conform art. 312 C. proc. civ. se vor respinge, ca nefondate,
recursurile declarate de reclamanta SC A. SA SIGHETU MARMAȚIEI și de
intervenientul MUNICIPIUL SIGHETU MARMAȚIEI împotriva deciziei nr. 85 din 14
aprilie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comerciala, contencios administrativ
și fiscal.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E
C I D E
Respinge, ca
nefondate, recursurile declarate de reclamanta SC A. SA SIGHETU MARMAȚIEI și de
intervenientul MUNICIPIUL SIGHETU MARMAȚIEI împotriva deciziei nr. 85 din 14
aprilie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ
și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședința publică, astăzi 4 iunie 2009.