ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1754/2009

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată că acțiunea are ca obiect constatarea nulității absolute a contractului DH/1 din 21 iulie 1999 ce a fost încheiat de către SC A. SA SIGHETU MARMAȚIEI cu A.B.B.E. SRL (antecesoarea pârâtei SC A.P. România SRL). Pe parcursul derulării litigiului, Municipiul Sighetul Marmației a formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând, la rândul sau, constatarea nulității absolute a contractului. În vederea constatării nulității absolute a contractului reclamanta și intervenienta au susținut următoarele argumente: Contractul nu ar fi fost executat de către SC A.P. România SRL, termenele de predare fiind depășite; Contractul ar fi fost semnat de către SC A. SA printr-o persoană care și-ar fi depășit limitele mandatului acordat; Contractul ar avea o cauză ilicită, întrucât SC A.P.

România SRL nu ar fi urmărit executarea lucrărilor, ci obținerea unui câștig necuvenit. Instanța de fond a admis acțiunea și a constatat nulitatea absolută a contractului. Pentru a pronunța o astfel de soluție, instanța de fond a reținut că directorul T.T. și-ar fi depășit atribuțiile stabilite prin actul constitutiv. Instanța a apreciat că nu se impune analizarea celorlalte motive de nulitate invocate de către reclamantă. Împotriva acestei hotărâri SC A.P. România SRL a declarat apel, admis de către Curtea de Apel Cluj, cu consecința modificării în tot a hotărârii inițiale și a respingerii acțiunii.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că: (1) o eventuală neexecutare a contractului nu ar putea atrage nulitatea acestuia, (2) semnatarul contractului avea, la momentul semnării, calitatea de reprezentant al societății, iar o eventuală nerespectare a limitelor mandatului acordat nu poate atrage sancțiunea nulității actului juridic astfel încheiat, precum și că (3) nu este dovedită inexistența cauzei sau caracterul ei ilicit. Împotriva deciziei pronunțate de către instanța de apel SC A. SA și Municipiul Sighetul Marmației au declarat recursurile care formează obiectul prezentului dosar, cu invocarea art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. de către recurenta SC A. SA și fără indicarea vreunui temei juridic, de către recurenta Municipiul Sighetul Marmației.

Cele doua recurente au dezvoltat argumentele invocate și anterior în susținerea motivelor de nulitate absolută a contractului, respectiv: (a) lipsa calității directorului T. de reprezentant al SC A. SA la încheierea contractului ar atrage nulitatea absoluta a acestuia și (b) contractul ar avea cauză ilicită. Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și, răspunzând printr-un considerent comun, Înalta Curte va respinge ambele recursuri reținând că: 1. Încheierea contractului a fost decisă prin Hotărârea nr. 14/1999 a Consiliului Local al Municipiului Sighetul Marmației, unic acționar al SC A. SA; acordul acționarului unic, privind încheierea contractului, fiind clar exprimat; 2. T.T.

deținea calitatea de director general și administrator cu puteri depline al SC A. SA, reprezentând societatea în raporturile cu terții și în aceste condiții, nu se poate considera că semnarea contractului s-a făcut de către o persoană care nu ar fi putut angaja societatea; 3. Calitatea de reprezentant cu puteri depline a lui T.T. rezultă din documentele eliberate de către Oficiul Registrului Comerțului și în aceste condiții, o eventuală culpă a acestuia în îndeplinirea mandatului acordat de către societate nu putea fi cunoscută de către intimată.

Eventuala culpă în depășirea mandatului nu poate fi opusă intimatei, raporturile dintre mandant și mandatar neputând fi opuse terțului care, pe baza diligențelor efectuate, a avut convingerea că încheie actul juridic cu adevăratul reprezentant al societății, în limitele mandatului acordat acestuia; 4. Contractul are o cauza valabilă și licită, scopul încheierii sale fiind obținerea contraprestației preconizate de către fiecare dintre părțile contractante. Din probele dosarului rezultă că încheierea contractului corespunde voinței acționarului majoritar, căci prin Hotărârea nr. 14 din data de 16 martie 1999 Consiliul Local al Municipiului Sighetul Marmației a aprobat oferta de reabilitare a sistemului de termoficare transmisa de către SC A.B.B.E.

SRL (actuala SC A.P. România SRL), stabilind totodată că SC A. SA să încheie contractul comercial. Pentru aducerea la îndeplinire a acestei hotărâri au fost desemnați primarul Municipiului Sighetul Marmației și SC A. SA. Contractul a reprezentat, prin urmare, concretizarea acordului exprimat deja de către acționarul majoritar al SC A. SA. SC A. SA a fost reprezentata la semnarea contractului prin directorul general, administrator cu puteri depline. Contractul a fost semnat de către T.T., care deținea la acel moment calitatea de administrator cu puteri depline și director general al SCA. SA. Nu există nici o dispoziție legală sau statutară care să limiteze prerogativele acordate administratorului cu puteri depline și/sau directorului general, acesta fiind mandatat să reprezinte societatea în raporturile cu terții și sa încheie, în numele și pe seama societății, acte juridice.

Limitarea la care face referire recurenta (reglementata de art. 143 din Legea societăților comerciale, în vigoare la acel moment) reprezintă o dispoziție derogatorie, cu caracter excepțional, care limitează în anumite situații și pentru anumite tipuri de operațiuni, expres și limitativ prevăzute, actele juridice care pot fi încheiate de către administratori. Situația excepțională reglementată de acest articol are în vedere actele juridice de dispoziție încheiate cu privire la bunurile existente în patrimoniul societății, iar nu toate actele juridice (contractul comercial din speță) încheiate de către aceștia, peste o anumita valoare, astfel cum în mod eronat sugerează recurenta. Aplicarea unei reglementari excepționale, derogatorii, unei situații care excede limitelor de reglementare contravine scopului edictării normei în discuție și nu poate conduce la aplicarea unor sancțiuni cu privire la actul juridic astfel încheiat.

De altfel, chiar dacă, ipotetic, s-ar considera că dispoziția legală indicată este incidentă în speță, se poate observa că legea condiționează legalitatea operațiunii de aprobarea adunării generale a acționarilor. Scopul unei astfel de reglementări nu poate fi altul decât protejarea acționarilor. Or, în situația analizată, acționarul a cunoscut și a acceptat încheierea contractului, caz în care nu se poate justifica promovarea litigiului și invocarea unui astfel de argument. De altfel, modalitatea efectivă de reprezentare a SC A. SA la încheierea Contractului reprezintă un demers intern. Societatea în cauză nu poate susține ca nu a avut cunoștință despre încheierea contractului și că demersurile directorului său general, administrator cu puteri depline, ar fi fost necunoscute.

Potrivit art. 70 din Legea societăților comerciale: "Administratorii pot face toate operațiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al societății, afară de restricțiile arătate în actul constitutiv''; Potrivit art. 54 din Legea societăților comerciale: ,,(1) Nici societatea și nici terții nu pot opune, pentru a se sustrage de la obligațiile asumate, o neregularitate în numirea reprezentanților, administratorilor sau a altor persoane care fac parte din organele societății, atunci când această numire a fost publicată în conformitate cu legea. (2) Societatea nu poate invoca față de terți numirile în funcțiile menționate în alineatul precedent sau încetarea acestor funcții, dacă ele nu au fost publicate în conformitate cu legea.

" Potrivit art. 35 alin. (2) și (3) din Decretul nr. 31/1954: ,,(2) Actele juridice făcute de organele persoanei juridice, în limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice însăși. (3) Faptele ilicite săvârșite de organele sale obligă însăși persoana juridică, daca au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcției lor. " Totodată, Înalta Curte va reține și faptul că toate formalitățile efectuate în scopul asigurării informării cu privire la persoanele mandatate să reprezinte societatea în raporturile cu terții atesta calitatea de reprezentant, cu puteri depline, a semnatarului contractului, astfel cum rezultă din extrasul nr. 10066 din 03 aprilie 2007 eliberat de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș.

Eventuala culpă a administratorului în exercitarea atribuții1or conferite de mandatul acordat nu este opozabilă intimatei, în condițiile date, față de informațiile disponibile și reglementările legale aplicabile, SC A.P. România SRL nu a cunoscut și nici nu ar fi putut cunoaște o eventuală culpă a semnatarului contractului, chiar daca ipotetic s-ar considera că ea există. Chiar dacă, ipotetic, instanța ar aprecia că încheierea contratului depășește limitele mandatului acordat semnatarului, contractele încheiate cu terții de bună credință sunt valabile și deci opozabile mandantului deoarece singur acesta este vinovat de a fi încredințat puterile sale unei persoane care a abuzat de ele, pe când terții, de vreme ce n-au cunoscut cauza încetării mandatului, n-au nici o culpa și nu pot fi prejudiciați în interesele lor pentru culpa altora.

Din această perspectivă, soarta actelor îndeplinite cu depășirea puterilor primite se încadrează în teoria mandatului aparent, aplicație a teoriei aparenței în drept, care se bazează pe ideea că, daca un terț, în baza unei credințe eronate, îndeplinește un act cu o persoana care nu avea dreptul sau puterea sa-l îndeplinească, aparența astfel creată permite recunoașterea validității și opozabilității actului respectiv.

Condițiile pentru a se aplica o astfel de teorie sunt îndeplinite și în speța dedusă judecății întrucât: 1. Aparența de mandat exista, mențiunile Registrului Comerțului precum și funcția deținută de către semnatar fiind edificatoare în acest sens; 2. Credința legitimă a intimatei cu privire la calitatea de reprezentant a semnatarului rezultă tot din modalitatea de efectuare a formalităților de publicitate cu privire la limitele mandatului acordat administratorului, director general; 3. Prejudiciul iminent care ar fi suferit de către intimată, în eventualitatea în care nu s-ar da efecte aparenței, rezultă din prestarea serviciilor facturate și neachitate de către SC A. SA; 4. Imputabilitatea aparenței create mandantului, care a făcut să fie credibilă existența mandatului și a contribuit la crearea și menținerea acestei aparențe.

Contractul în speță are o cauză valabilă și licită deoarece, potrivit dispozițiilor art. 966 - 968 C. civ., existența unei cauze valabile și licite a convențiilor este prezumată. Sarcina probei revine părții care susține inexistența sau nevalabilitatea cauzei, această dovadă urmând a fi făcută prin referire la scopul imediat și mediat al încheierii respectivei convenții. În speța dedusă judecății, S A.P. România SRL a făcut dovada existenței unei cauze valabile și licite, contractul fiind încheiat cu scopul obținerii contraprestației lucrărilor asumate iar obligațiile sale fiind integral executate. Pentru toate aceste motive, conform art. 312 C. proc. civ. se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta SC A. SA SIGHETU MARMAȚIEI și de intervenientul MUNICIPIUL SIGHETU MARMAȚIEI împotriva deciziei nr. 85 din 14 aprilie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comerciala, contencios administrativ și fiscal.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta SC A. SA SIGHETU MARMAȚIEI și de intervenientul MUNICIPIUL SIGHETU MARMAȚIEI împotriva deciziei nr. 85 din 14 aprilie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 4 iunie 2009.