ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1754/2009

Asupra

recursurilor de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată că acțiunea are ca obiect constatarea nulității

absolute a contractului DH/1 din 21 iulie 1999 ce a fost încheiat de către SC

A. SA SIGHETU MARMAȚIEI cu A.B.B.E. SRL (antecesoarea pârâtei SC A.P. România

SRL). Pe parcursul derulării litigiului, Municipiul Sighetul Marmației a formulat

cerere de intervenție în interes propriu, solicitând, la rândul sau,

constatarea nulității absolute a contractului.

În vederea constatării nulității

absolute a contractului reclamanta și intervenienta au susținut următoarele

argumente:

Contractul nu ar

fi fost executat de către SC A.P. România SRL, termenele de predare fiind

depășite;

Contractul ar fi

fost semnat de către SC A. SA printr-o persoană care și-ar fi depășit limitele

mandatului acordat;

Contractul ar

avea o cauză ilicită, întrucât SC A.P. România SRL nu ar fi urmărit executarea

lucrărilor, ci obținerea unui câștig necuvenit.

Instanța de fond

a admis acțiunea și a constatat nulitatea absolută a contractului.

Pentru a

pronunța o astfel de soluție, instanța de fond a reținut că directorul T.T.

și-ar fi depășit atribuțiile stabilite prin actul constitutiv. Instanța a

apreciat că nu se impune analizarea celorlalte motive de nulitate invocate de

către reclamantă.

Împotriva

acestei hotărâri SC A.P. România SRL a declarat apel, admis de către Curtea de

Apel Cluj, cu consecința modificării în tot a hotărârii inițiale și a

respingerii acțiunii.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că: (1) o eventuală neexecutare

a contractului nu ar putea atrage nulitatea acestuia, (2) semnatarul

contractului avea, la momentul semnării, calitatea de reprezentant al

societății, iar o eventuală nerespectare a limitelor mandatului acordat nu

poate atrage sancțiunea nulității actului juridic astfel încheiat, precum și că

(3) nu este dovedită inexistența cauzei sau caracterul ei ilicit.

Împotriva

deciziei pronunțate de către instanța de apel SC A. SA și Municipiul Sighetul

Marmației au declarat recursurile care formează obiectul prezentului dosar, cu

invocarea art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. de către recurenta SC A. SA și

fără indicarea vreunui temei juridic, de către recurenta Municipiul Sighetul

Marmației.

Cele doua

recurente au dezvoltat argumentele invocate și anterior în susținerea motivelor

de nulitate absolută a contractului, respectiv: (a) lipsa calității

directorului T. de reprezentant al SC A. SA la încheierea contractului ar

atrage nulitatea absoluta a acestuia și (b) contractul ar avea cauză ilicită.

Analizând

decizia atacată prin prisma criticilor formulate și, răspunzând printr-un

considerent comun, Înalta Curte va respinge ambele recursuri reținând că:

contractului a fost decisă prin Hotărârea nr. 14/1999 a Consiliului Local al

Municipiului Sighetul Marmației, unic acționar al SC A. SA; acordul

acționarului unic, privind încheierea contractului, fiind clar exprimat;

calitatea de director general și administrator cu puteri depline al SC A. SA,

reprezentând societatea în raporturile cu terții și în aceste condiții, nu se

poate considera că semnarea contractului s-a făcut de către o persoană care nu

ar fi putut angaja societatea;

reprezentant cu puteri depline a lui T.T. rezultă din documentele eliberate de

către Oficiul Registrului Comerțului și în aceste condiții, o eventuală culpă a

acestuia în îndeplinirea mandatului acordat de către societate nu putea fi

cunoscută de către intimată. Eventuala culpă în depășirea mandatului nu poate

fi opusă intimatei, raporturile dintre mandant și mandatar neputând fi opuse

terțului care, pe baza diligențelor efectuate, a avut convingerea că încheie

actul juridic cu adevăratul reprezentant al societății, în limitele mandatului

acordat acestuia;

are o cauza valabilă și licită, scopul încheierii sale fiind obținerea

contraprestației preconizate de către fiecare dintre părțile contractante.

Din probele

dosarului rezultă că încheierea contractului corespunde voinței acționarului

majoritar, căci prin Hotărârea nr. 14 din data de 16 martie 1999 Consiliul

Local al Municipiului Sighetul Marmației a aprobat oferta de reabilitare a

sistemului de termoficare transmisa de către SC A.B.B.E. SRL (actuala SC A.P. România

SRL), stabilind totodată că SC A. SA să încheie contractul comercial. Pentru

aducerea la îndeplinire a acestei hotărâri au fost desemnați primarul

Municipiului Sighetul Marmației și SC A. SA. Contractul a reprezentat, prin

urmare, concretizarea acordului exprimat deja de către acționarul majoritar al

SC A. SA.

SC A. SA a fost

reprezentata la semnarea contractului prin directorul general, administrator cu

puteri depline. Contractul a fost semnat de către T.T., care deținea la acel

moment calitatea de administrator cu puteri depline și director general al SCA.

SA. Nu există nici o dispoziție legală sau statutară care să limiteze prerogativele

acordate administratorului cu puteri depline și/sau directorului general,

acesta fiind mandatat să reprezinte societatea în raporturile cu terții și sa

încheie, în numele și pe seama societății, acte juridice.

Limitarea la

care face referire recurenta (reglementata de art. 143 din Legea societăților

comerciale, în vigoare la acel moment) reprezintă o dispoziție derogatorie, cu

caracter excepțional, care limitează în anumite situații și pentru anumite

tipuri de operațiuni, expres și limitativ prevăzute, actele juridice care pot

fi încheiate de către administratori. Situația excepțională reglementată de

acest articol are în vedere actele juridice de dispoziție încheiate cu privire

la bunurile existente în patrimoniul societății, iar nu toate actele juridice

(contractul comercial din speță) încheiate de către aceștia, peste o anumita

valoare, astfel cum în mod eronat sugerează recurenta. Aplicarea unei

reglementari excepționale, derogatorii, unei situații care excede limitelor de

reglementare contravine scopului edictării normei în discuție și nu poate

conduce la aplicarea unor sancțiuni cu privire la actul juridic astfel

încheiat. De altfel, chiar dacă, ipotetic, s-ar considera că dispoziția legală

indicată este incidentă în speță, se poate observa că legea condiționează

legalitatea operațiunii de aprobarea adunării generale a acționarilor. Scopul

unei astfel de reglementări nu poate fi altul decât protejarea acționarilor.

Or, în situația analizată, acționarul a cunoscut și a acceptat încheierea

contractului, caz în care nu se poate justifica promovarea litigiului și

invocarea unui astfel de argument.

De altfel,

modalitatea efectivă de reprezentare a SC A. SA la încheierea Contractului

reprezintă un demers intern. Societatea în cauză nu poate susține ca nu a avut

cunoștință despre încheierea contractului și că demersurile directorului său

general, administrator cu puteri depline, ar fi fost necunoscute. Potrivit art.

70 din Legea societăților comerciale: "Administratorii pot face toate

operațiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate

al societății, afară de restricțiile arătate în actul constitutiv'';

Potrivit art. 54

din Legea societăților comerciale: ,,(1) Nici societatea și nici terții nu pot

opune, pentru a se sustrage de la obligațiile asumate, o neregularitate în

numirea reprezentanților, administratorilor sau a altor persoane care fac parte

din organele societății, atunci când această numire a fost publicată în

conformitate cu legea. (2) Societatea nu poate invoca față de terți numirile în

funcțiile menționate în alineatul precedent sau încetarea acestor funcții, dacă

ele nu au fost publicate în conformitate cu legea. "

Potrivit art. 35

alin. (2) și (3) din Decretul nr. 31/1954: ,,(2) Actele juridice făcute de

organele persoanei juridice, în limitele puterilor ce le-au fost conferite,

sunt actele persoanei juridice însăși. (3) Faptele ilicite săvârșite de

organele sale obligă însăși persoana juridică, daca au fost îndeplinite cu

prilejul exercitării funcției lor. "

Totodată, Înalta

Curte va reține și faptul că toate formalitățile efectuate în scopul asigurării

informării cu privire la persoanele mandatate să reprezinte societatea în

raporturile cu terții atesta calitatea de reprezentant, cu puteri depline, a

semnatarului contractului, astfel cum rezultă din extrasul nr. 10066 din 03

aprilie 2007 eliberat de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă

Tribunalul Maramureș.

Eventuala culpă

a administratorului în exercitarea atribuții1or conferite de mandatul acordat

nu este opozabilă intimatei, în condițiile date, față de informațiile

disponibile și reglementările legale aplicabile, SC A.P. România SRL nu a

cunoscut și nici nu ar fi putut cunoaște o eventuală culpă a semnatarului

contractului, chiar daca ipotetic s-ar considera că ea există.

Chiar dacă,

ipotetic, instanța ar aprecia că încheierea contratului depășește limitele

mandatului acordat semnatarului, contractele încheiate cu terții de bună

credință sunt valabile și deci opozabile mandantului deoarece singur acesta

este vinovat de a fi încredințat puterile sale unei persoane care a abuzat de

ele, pe când terții, de vreme ce n-au cunoscut cauza încetării mandatului, n-au

nici o culpa și nu pot fi prejudiciați în interesele lor pentru culpa altora.

Din această

perspectivă, soarta actelor îndeplinite cu depășirea puterilor primite se

încadrează în teoria mandatului aparent, aplicație a teoriei aparenței în

drept, care se bazează pe ideea că, daca un terț, în baza unei credințe

eronate, îndeplinește un act cu o persoana care nu avea dreptul sau puterea

sa-l îndeplinească, aparența astfel creată permite recunoașterea validității și

opozabilității actului respectiv. Condițiile pentru a se aplica o astfel de

teorie sunt îndeplinite și în speța dedusă judecății întrucât:

mandat exista, mențiunile Registrului Comerțului precum și funcția deținută de

către semnatar fiind edificatoare în acest sens;

legitimă a intimatei cu privire la calitatea de reprezentant a semnatarului

rezultă tot din modalitatea de efectuare a formalităților de publicitate cu

privire la limitele mandatului acordat administratorului, director general;

iminent care ar fi suferit de către intimată, în eventualitatea în care nu s-ar

da efecte aparenței, rezultă din prestarea serviciilor facturate și neachitate

de către SC A. SA;

4.

Imputabilitatea aparenței create mandantului, care a făcut să fie credibilă

existența mandatului și a contribuit la crearea și menținerea acestei aparențe.

Contractul în

speță are o cauză valabilă și licită deoarece, potrivit dispozițiilor art. 966

- 968 C. civ., existența unei cauze valabile și licite a convențiilor este

prezumată. Sarcina probei revine părții care susține inexistența sau

nevalabilitatea cauzei, această dovadă urmând a fi făcută prin referire la

scopul imediat și mediat al încheierii respectivei convenții.

În speța dedusă

judecății, S A.P. România SRL a făcut dovada existenței unei cauze valabile și

licite, contractul fiind încheiat cu scopul obținerii contraprestației lucrărilor

asumate iar obligațiile sale fiind integral executate.

Pentru toate

aceste motive, conform art. 312 C. proc. civ. se vor respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de reclamanta SC A. SA SIGHETU MARMAȚIEI și de

intervenientul MUNICIPIUL SIGHETU MARMAȚIEI împotriva deciziei nr. 85 din 14

aprilie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comerciala, contencios administrativ

și fiscal.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E

C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de reclamanta SC A. SA SIGHETU MARMAȚIEI și de

intervenientul MUNICIPIUL SIGHETU MARMAȚIEI împotriva deciziei nr. 85 din 14

aprilie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședința publică, astăzi 4 iunie 2009.