ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 858/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 475/ ID din 25 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) și la art. 345 alin. (1) și (3) C. proc. pen., a fost achitata inculpata T.S., pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consum propriu, în formă continuată, faptă prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât fapta nu există în materialitatea ei. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin plângerea împotriva soluției procurorului de scoatere de sub urmărire penală înregistrată la Tribunalul Cluj, la data de 27 martie 2008, petenta T.S.

a contestat, în ceea ce o privește, soluția de scoatere de sub urmărire penală dată prin Rechizitoriul emis în dosarul de urmărire penală nr. 45DIPI2006 al Ministerului Public – D.I.I. C. O. T. - Serviciul Teritorial Cluj, conform art. II pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen., cu aplicabilă art. 181 și 91 lit. c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consum propriu în formă continuată prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/ 2000 cu aplicarea, art. 41 alin. (2) C. pen., și aplicarea fața de petentă a unei amenzi administrative în cuantum de 800 lei. În motivarea plângerii petenta a arătat că prin rechizitoriul amintit într-un singur paragraf se face referire la persoana sa, susținându-se că, față de învinuiții B.A.D., M.A.A., T.l.A., M.S.A., V.V.

D., B.A., T.S. și M.L. s-a reținut săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consum propriu în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen. Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că sus-numiții au consumat în perioada 2005 – 2007 de mai multe ori, în municipiul Cluj – Napoca, cannabis și rezină de cannabis”. A mai arătat petenta că declarațiile martorilor care ar susține oarecum învinuirea sunt lapidare și nu pot fundamenta existența unei fapte, fiind caracterizate de subiectivism și de faptul că martorii au susținut în acel moment se aflau sub influența consumului de droguri sau de alcool.

Prin încheierea ședinței publice din 5 iunie 2008 instanța a admis, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. c) C. proc. pen., plângerea formulată de petentă a desființat dispoziția din rechizitoriul referitoare la scoaterea da sub urmărire penală a petentei și rezoluția nr. 131/08 din 29 februarie 2008 a D.I.I.C.O.T. și a reținut cauza spre rejudecare. În același timp judecătorul care a admis plângerea a formulat declarație de abținere în conformitate eu dispozițiile deciziei nr. XV/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție iar în urma soluționării declarației de abținere de către completul VII F la data de 6 iunie 2008, cauza a fost transpusă completului VIII F pentru soluționare pe fond. În urma judecării pe fond a cauzei, instanța a reținut următoarea stare de fapt: În faza de judecată inculpata T.S.

a uzat de dispozițiile art. 70 C. proc. pen., arătând că nu dorește să de o declarație. În faza de urmărire penală, inculpata a declarat că nu a consumat niciodată droguri. În același sens a fost și declarația din faza de urmărire penală și din fața instanței de judecată a martorului B.V.A. Acest martor a arătat că o cunoaște pe inculpată fiind prietenul ei din anul 2001 și până în cursului anului 2008. În perioada 2005 - 2007 martorul a frecventat un mediu de consumatori de droguri, însă inculpata nu a făcut parte dintr-un asemenea anturaj, acesta fiind un motiv de ceartă între cel doi.

Martorul a mai arătat că niciodată nu a văzut-o pe inculpată să consume droguri, a mai declarat în continuare că a fost la un moment dat în compania martorilor B. A. și M.L., împreună cu inculpata, lucru ce s-a întâmplat probabil în decembrie 2005 și cu acea ocazie martorul a consumat o țigără confecționată dintr-o plantă luată de pe câmp, însă inculpata nici nu și -a dat seama ce fac martorii mai sus amintiți, aceștia nu i-au oferit țigara confecționată inculpatei pentru a fuma din ea. Martorul B. A. a susținut că o cunoaște pe inculpată de aproximativ 5 ani fiind amici. Și acest martor făcea parte dintr-un anturaj de consumatori de droguri și a arătat că la un moment dat, în urmă cu 2-3 ani, fiind toamnă sau iarnă și aflându-se la o petrecere unde era prezentă și inculpata, de față mai fiind M.L.

și B. A., crede că inculpata a fumat marijuana. Martorul a arătat că în acel moment el se afla sub influența băuturilor alcoolice și a consumului de droguri. Martorul a mai arătat în același context că de obicei țigările pe care l e avea le fuma împreună cu prietenii așa că nu-și amintește alte amănunte legat de momentul respectiv. Cele mai sus arătate s-au întâmplat la domiciliul numitei M.L. La aceeași dată martorul a declarat că nu-și amintește să o fi văzut pe inculpată consumând cu altă ocazie droguri. În contextul mai sus arătat martorul a relatat și că inculpata este fumătoare și că la petrecerea respectivă în mod cert aceasta a fumat țigări obișnuite. Pe de altă parte martorul a arătat că există o diferență între țigările obișnuite și țigările confecționate din planta ce conțin substanțe psihotrope, existând totodată posibilitatea să se facă confuzie între astfel de țigări și țigările obișnuite.

Martora M.L. a declarat în fața instanței că a fost prietena martorului B.A. și în acel context a cunoscut-o pe inculpata T.S. În urmă cu vreo 2 ani de zile, în noiembrie sau decembrie se aflau în vizită la martoră, prietenul său și B.A. împreună cu inculpata. Cu acea ocazie a avut impresia că inculpata consuma droguri, respectiv cannabis, însă și martora la rândul său a încercat să consume cannabis și întrucât băuse și vin i s-a făcut rău. A mai văzut-o încă o dată pe inculpată însă atunci nu știe dacă aceasta a consumat ceva sau nu. Martora a mai susținut că inculpata este fumătoare însă nu s-a uitat în mod expres la aceasta să vadă ce fel de țigări fumează, obișnuite sau cu cannabis. În declarația dată în faza de urmărire penală martora a susținut că a văzut-o pe inculpată consumând droguri în timp ce se afla la domiciliul martorei, împreună cu prietenul acesteia și cu prietenul inculpatei.

În contextul probelor mai sus analizate, instanța a reținut că aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., este inoperabilă în cauză, având în vedere că din depozițiile martorilor B.A. și M.L. a rezultat că este posibil ca inculpata să fi consumat o singură dată droguri, în timp ce se afla în locuința martorei M.L., moment situat temporal în luna noiembrie sau decembrie a anului 2005 ori 2006. Î n ceea ce privește însă eventualul consum de droguri a inculpatei, instanța a opinat că probele trebuie reținute cu o oarecare rezervă. Astfel, martorii B.A. și M.L., singurii în măsură să susțină actul de acuzare, au susținut că se aflau la data respectivă atât sub influența consumului de droguri cât și a consumului de băuturi alcoolice.

Prin urmare, simțurile și percepția martorilor era ușor alterată. Pe de altă parte, inculpata este fumătoare context în care martorii era posibil să se fi înșelat cu privire la natura țigărilor fumate de către inculpată. Această situația echivocă este de natură să profite inculpatei, în consonanță cu principiul de drept „in dubio pro reo”. Sintetizând cele mai sus expuse și valorificând acest principiu de drept ca un corolar al judecății pe fond, și pe fundamentul dispozițiilor art. 345 alin. (1) și (3) C. proc. pen., instanța a concluzionat că fapta dedusă judecății nu există în materialitatea sa, astfel încât a dispus, în baza art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consum propriu, în forma continuată prevăzută , de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicabilă art. 41 C. pen.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, solicitând desființarea acesteia iar în urma rejudecării cauzei să se dispună achitarea acesteia în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen. În motivare s-a arătat că probele dosarului au dovedit faptul că inculpata a consumat cannabis însă, prin conținutul ei concret, fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, precum și din oficiu, Curtea a apreciat că aceasta este corectă, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează: Prima instanță în mod judicios a apreciat că în cauză se impune a fi audiați martorii propuși de D.I.I.C.O.T., B.V.A., B.A.

și M.L., martori ce au fost însușiți și de inculpată. Procedând la audierea lor nici unul dintre acești martori nu a declarat cu certitudine că ar fi văzut-o pe inculpată consumând cannabis în urmă cu doi ani într-o seară pe când se aflau la domiciliul martorei M.L. Mai mult de atât, martorii se aflau cu acea ocazie fie sub influenta drogurilor fie a alcoolului astfel că a fost explicabilă poziția acestora de a nu-și aminti cu precizie cine a consumat droguri și cine nu. Ori în lipsa unei probe științifice care să ateste că în sângele inculpatei s-ar fi găsit urme de cannabis (respectiv THC) probă care nu s-a realizat în cauză, declarațiile acestora nu pot constitui fundamentul incriminării inculpatei.

În concluzie, prima instanță în mod corect a făcut aplicarea principiului că orice dubiu profită inculpatului și astfel a dispus achitarea acesteia în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen, astfel că, Curtea, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul Parchetului, iar cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, a formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Cluj, criticând hotărârile pronunțate pentru nelegalitate și netemeinicie, înverderând instanței faptul că vinovăția inculpatei a fost dovedită prin declarațiile martorilor.

Față de aceste susțineri, a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și pe fond respingerea plângerii intimatei inculpate. Examinând hotărârile atacate prin prisma cazurilor de casare prevăzută de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., cât și din oficiu, Înalta Curte constată că recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Cluj nu este fondat, pentru considerentele ce vor urma. Înalta Curte constată că din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat în cauză, rezultă că prima instanța de control judiciar în mod judicios și motivat și-a însușit argumentele rezultante din hotărârea instanței de fond prin care în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) și la art. 345 alin. (1) și (3) C. proc.

pen., a fost achitata inculpata T.S. pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consum propriu, în formă continuată, în raport cu situația de fapt corect reținută de prima instanță și a pronunțat o decizie legală și temeinică. Astfel, Înalta Curte a constatat că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că în contextul probelor mai sus analizate, instanța a reținut că aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., este inoperabilă în cauză, având în vedere că din depozițiile martorilor B.A. și M.L.

a rezultat că este posibil ca inculpata să fi consumat o singură dată droguri, în timp ce se afla în locuința martorei M.L., moment situat temporal în luna noiembrie sau decembrie a anului 2005 ori 2006. Î n ceea ce privește însă eventualul consum de droguri a inculpatei, instanța a apreciat că probele administrate în cauză nu sunt concludente pentru stabilirea vinovăției inculpatei. Astfel, martorii B.A. și M.L., singurii în măsură să susțină actul de acuzare, au susținut că se aflau la data respectivă atât sub influența consumului de droguri cât și a consumului de băuturi alcoolice. Prin urmare, simțurile și percepția martorilor era ușor alterată. Pe de altă parte inculpata este fumătoare context în care era posibil ca martorii să se fi înșelat cu privire la natura țigărilor fumate de către inculpată.

Această situația echivocă este de natură să profite inculpatei, în consonanță cu principiul de drept „in dubio pro reo”. Sintetizând cele mai sus expuse și valorificând acest principiu de drept ca un corolar al judecății pe fond, și pe fundamentul dispozițiilor art. 345 alin. (1) și (3) C. proc. pen., instanța de fond în mod corect a concluzionat că fapta dedusă judecății nu există în materialitatea sa, astfel încât a dispus, în baza art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consum propriu, în forma continuată prevăzută , de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicabilă art. 41 C. pen.

Așadar, săvârșirea infracțiunii de către inculpata T.S. nu se susține prin coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor propuși de D.I.I.C.O.T., B.V.A., B.A. și M.L. precum și în raport de adresa I.M.L. Cluj-Napoca nr. 4690/X/139 din 11 iulie 2008 prin care s-a comunicat faptul că la data soluționării cauzei nu s-a mai putut stabili dacă inculpata a consumat cannabis în perioada 2005 - 2006, precizându-se totodată că inculpata T.S. nu figura în arhiva laboratorului cu determinări de acest tip în cursul anilor 2005 și 2006. În baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va r espinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Cluj, împotriva deciziei penale nr. 121/ A din 25 noiembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, privind pe intimata inculpată T.S.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Cluj, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Cluj, împotriva deciziei penale nr. 121/ A din 25 noiembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, privind pe intimata inculpată T.S. Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Cluj, rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 martie 2009.