ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4789/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 19

octombrie 2006, reclamantul S.N.P.A.N.P., G.S.P.R.M.S. București – Jilava, în

numele membrilor de sindicat încadrați la Penitenciarul București – Jilava, a solicitat obligarea pârâților Ministerul Justiției, A.N.P.

și P.R.M.S. București –Jilava la plata drepturilor salariale reprezentând

sporul pentru condiții deosebit de periculoase, menționat în Anexa nr. 1 la Ordinul Ministrului Justiției nr. 945/C din 2 aprilie 2003 pentru perioada 1 septembrie 2004

– 1 iulie 2006, obligarea pârâților la reactualizarea sumelor datorate cu

indicele de inflație la momentul efectiv al plății, precum și obligarea

acestora la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, s-a susținut că,

pentru perioada 1 septembrie 2004 – 1 iulie 2006, pârâții au refuzat

nejustificat acordarea sporului prevăzut în art. 34 alin. (1) lit. a) din Legea

nr. 293/2004 și Anexa nr. 1 la OMJ nr. 945/C/ din 2 aprilie 2003, deși buletinele

de determinare prin expertizare au confirmat existența riscului de îmbolnăvire

prin contagiune cu TBC, HIV/SIDA și prin sistarea plății acestui spor s-a creat

un prejudiciu material persoanelor care lucrează în condiții deosebit de

periculoase și vătămătoare.

Pârâții Ministerul Justiției și A.N.P. au

invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și au solicitat respingerea

cererii de chemare a lor în judecată pentru acest considerent.

Pârâta A.N.P. a formulat și cerere de

chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor și a Ministerului

Justiției, solicitând obligarea acestora să-i aloce fondurile necesare pentru

plata sporurilor solicitate în cazul admiterii acțiunii.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 1404 din 7

mai 2008, prin care a admis acțiunea și a obligat pârâtul P.R.M.S. București

–Jilava să plătească drepturile salariale reprezentând spor pentru condiții

deosebit de periculoase, menționat în Anexa nr. 1 și 1.1. la Ordinul Ministrului Justiției nr. 945/C din 2 aprilie 2003 pentru perioada 1 septembrie 2004

– 1 iulie 2006, în raport de perioada efectivă lucrată de fiecare membru, sume

actualizate cu indicele de inflație la data plății pentru următorii membri ai

sindicatului reclamant,

A.V., ș.a.

Prin aceeași sentință a fost obligat pârâtul

P.R.M.S. București –Jilava să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în

sumă de 2.500 lei, fiind respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive

acțiunea formulată împotriva pârâților Ministerul Justiției și A.N.P. și pentru

lipsă de obiect cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și

Finanțelor .

Hotărând astfel, instanța de fond a

constatat că reclamanții au dreptul să beneficieze de sporul pentru condiții

deosebit de periculoase și vătămătoare în conformitate cu prevederile art. 34

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 293/2004 și art. 2 alin. (1) din Anexa nr. 1 la Ordinul Ministrului Justiției nr. 945/C din 2 aprilie 2003, întrucât personalul din penitenciare

și centre de reeducare este expus pericolului de îmbolnăvire profesională, așa

cum s-a reținut în buletinele de determinare prin expertizare pentru anii 2004

– 2006 eliberate de D.S.P. București.

Instanța de fond a constatat că pârâții

Ministerul Justiției și A.N.P. nu au calitate procesuală pasivă pentru că nu

sunt părți ale raportului juridic dedus judecății și că a rămas fără obiect

cererea de chemare în garanție, ca urmare a lipsei calității procesuale a

autorității administrative care a formulat cererea respectivă.

Împotriva acestei sentințe, a declarat

recurs pârâtul P.R.M.S. București–Jilava, solicitând casarea hotărârii ca

nelegală și netemeinică.

Recurentul a susținut că în mod greșit

instanța de fond a admis excepția privind lipsa calității procesuale pasive a

Ministerului Justiției și A.N.P. și a constatat că a rămas fără obiect cererea

de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, fără a avea în vedere

atribuțiile de ordonator principal și secundar de credite ale celor două

autorități pârâte.

În temeiul art. 304 pct. 3 C. proc. civ.,

recurentul a solicitat casarea hotărârii atacate pentru încălcarea normelor de

competență materială prevăzute de art. 10 din Legea nr. 554/2004, motivând că

fiind singura autoritate pentru care s-a constatat existența legitimării

procesuale pasive, se impunea declinarea competenței de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pe fondul cauzei, recurentul a criticat

soluția de admitere a acțiunii și a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., susținând că instanța de fond a respins în mod greșit apărările pe

care le-a formulat.

Cu referire expresă la dispozițiile art. 34

din Legea nr. 293/2004 și art. 3 din Legea nr. 138/1999, recurentul a susținut

că angajatorul are obligația să plătească, independent de alte reglementări,

doar sporurile pentru misiune permanentă, iar alte sporuri prevăzute de lege nu

pot fi acordate decât în limita fondurilor bugetare alocate. Din acest motiv,

s-a arătat că instanța de fond trebuia să țină seama de faptul că pentru

perioada indicată în acțiune nu au mai fost alocate fonduri pentru plata

sporului în litigiu, iar sindicatul reclamant nu a contestat legalitatea

dispozițiilor art. 4 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 945/C/2003, care

condiționează plata efectivă de încadrarea în limita alocațiilor bugetare.

De asemenea, recurentul a susținut că a

fost greșit admisă acțiunea pentru persoane care nu erau angajate în cadrul

acestui penitenciar în perioada 1 septembrie 2004 – 1 iulie 2006 și că au fost

greșit aplicate dispozițiile art. 1088 C. civ. și art. 274 C. proc. civ., prin

obligarea sa la reactualizarea sumelor solicitate și la plata cheltuielilor de

judecată, dat fiind că neexecutarea provine dintr-o cauză străină, care nu-i

poate fi imputată, iar cheltuielile în sumă de 3500 lei sunt exagerate în

raport de obiectul dosarului.

Analizând actele și lucrările dosarului,

în raport de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a constatat corect că

pârâții Ministerul Justiției și A.N.P. nu se află în raporturi de serviciu cu

membrii sindicatului reclamant și că nu există temei legal pentru obligarea lor

la plata drepturilor salariale solicitate, astfel că nu au legitimare

procesuală pasivă în acest litigiu.

La soluționarea excepției invocate cu

privire la lipsa calității procesuale pasive a celor două autorități

administrative pârâte, instanța de fond a avut în vedere și atribuțiile care le

revin în calitate de ordonatori de credite și s-a reținut în mod judicios că

acestea nu sunt de natură să impună un alt cadru procesual decât cel determinat

de obiectul cererii de chemare în judecată și de părțile raportului juridic

dedus judecății.

Pentru aceste considerente, se va

respinge ca neîntemeiată prima critică formulată în recurs cu privire la

soluția de respingere a acțiunii împotriva Ministerului Justiției și A.N.P.

pentru lipsa calității procesuale pasive și cu privire la soluția de respingere

ca fără obiect a cererii de chemare în garanție formulată de A.N.P.

Motivul de recurs întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. va fi respins, întrucât competența

materială a Curții de Apel București, ca instanță de contencios administrativ

și fiscal a fost stabilită prin decizia nr. 3747 din 4 octombrie 2007

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, în soluționarea conflictului negativ de competență

ivit în cauză în condițiile prevăzute de art. 20 C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, se constată că instanța

de fond a aplicat corect prevederile art. 34 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 293/2004

și art. 2 alin. (1) din Anexa 1 a Ordinului Ministrului Justiției nr. 945/C/2003,

care recunosc dreptul personalului din penitenciare și centre de reeducare la

sporul pentru condiții deosebit de periculoase.

Recurentul nu a contestat acest drept,

susținând neîntemeiat că pentru perioada indicată în acțiune nu a beneficiat de

alocațiile bugetare necesare plății, deși nu a dovedit întocmirea

corespunzătoare a bugetului, prin includerea în cheltuieli și a sumelor reprezentând

contravaloarea sporului cuvenit personalului care își desfășoară activitatea în

condiții deosebit de periculoase.

În consecință, nu există temei pentru

exonerarea recurentului de obligația de acordare a sporului solicitat de membrii

sindicatului intimat și de plată a sumelor actualizate cu indicele de inflație,

în condițiile în care nu s-a dovedit că neexecutarea obligației respective în

perioada 1 septembrie 2004 – 1 iulie 2006 provine dintr-o cauză străină, care

nu-i poate fi imputată.

Critica din recurs cu privire la

aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., se dovedește a fi neîntemeiată,

întrucât cuantumul cheltuielilor de judecată a fost corect stabilit față de

obiectul cauzei și de sumele achitate efectiv cu acest titlu, conform

înscrisurilor depuse la dosar.

Recursul va fi admis în ceea ce privește

soluția de admitere a acțiunii și în cazul persoanelor care nu erau încadrate

la P.R.M.S. București-Jilava în perioada 1 septembrie 2004 – 1 iulie 2006.

Din adresa nr. H – 412.226 PBJB din 16

decembrie 2008 întocmită de autoritatea recurentă și depusă ca act nou în

recurs, conform art. 305 C. proc. civ., rezultă că în perioada indicată în

acțiune nu erau încadrați la această autoritate și nu aveau dreptul la

acordarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase următorii membrii ai

sindicatului intimat: B.M., ș.a.

Față de motivele expuse, se va admite

recursul și se va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va fi

respinsă acțiunea formulată de acești reclamanți, membri de sindicat, urmând a

fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii.

În raport de soluția dată recursului, se

constată că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 274 C. proc. civ.

pentru obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată solicitate de

sindicatul intimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Penitenciarul

București –Jilava împotriva sentinței civile nr. 1404 din 7 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința atacată în

sensul că respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, membri de

sindicat: B.G., ș.a.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17

decembrie 2008.