ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3866/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 27 octombrie 2010, reclamanții F.C., B.V.M., M.A.M., S.O.N., V.M., F.D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Penitenciarul Spital București - Jilava, Administrația Națională a Penitenciarelor și Ministerul Justiției, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați pârâții la plata sporurilor pentru desfășurarea activității în condiții deosebite și periculoase, pentru perioada septembrie 2004 - mai 2006, actualizate cu indicele de inflație la data plății. În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sporul pentru condiții vătămătoare și deosebit de periculoase a fost reglementat prin art. 8 alin. (1) lit. a) din H.G.

nr. 281/1993 modificată prin H.G. nr. 561/2001. În baza O.M.J. nr. 945/C/2003, ordin ce cuprinde Regulamentul de acordare a sporului salarial aplicabil la salariul de bază pentru personalul din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor care își desfășoară activitatea în condiții deosebit de periculoase sau vătămătoare, au fost plătite sumele alocate pentru acest spor salarial până în luna august 2004. Urmare adresei Direcției Generale a Penitenciarelor cu nr. 102024 din 30 august 2004 s-a sistat acest spor, iar prin Decizia nr. 387 din 11 aprilie 2006 a Directorului General al Administrației Naționale a Penitenciarelor, s-a dispus măsura reluării acordării sporurilor începând cu luna mai 2006. Consideră reclamanții că, în calitate de funcționari publici în cadrul Penitenciarului Spital București - Jilava în perioada solicitată au dreptul potrivit O.M.J.

nr. 945/C din 2 aprilie 2003, dat în aplicarea Legii nr. 138/1999 și art. 8 lit. a) din H.G. nr. 281/1993, modificat și completat prin H.G. nr. 561/2000 la un spor în condiții deosebit de periculoase și vătămătoare de 50 - 100% din solda lunară sau salariul de bază pentru locurile de muncă ce întrunesc aceste condiții. Mai mult decât atât, conform buletinului de determinare prin expertizare din 3 mai 2006 emis de Direcția de Sănătate Publică - Biroul Medicina Muncii, urmare a emiterii Deciziei nr. 387 din 11 aprilie 2006 a Administrației Naționale a Penitenciarelor, reclamanții consideră că sunt îndreptățiți a primi drepturile cerute cu respectarea metodologiei în baza căreia se acordă, proporțional cu timpul lucrat.

Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a invocat pe cale de excepție, lipsa calității procesuale pasive în ceea ce îl privește, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. 2. Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 3915 din 1 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și în consecință, a respins acțiunea reclamanților față de acesta, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în cauză. Pe fond, a respins acțiunea reclamanților ca neîntemeiată.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, instanța de fond a reținut că pârâtul, în calitate de ordonator principal de credite, repartizează creditele bugetare aprobate pentru Administrația Națională a Penitenciarelor, iar potrivit art. 21 alin. (2) din Legea nr. 500/2002, această instituție, ca ordonator secundar de credite, repartizează creditele pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice subordonate, ai căror conducători sunt ordonatori terțiari de credite, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii. În opinia instanței de fond, faptul că Ministerul Justiției este ordonator principal de credite în raport cu Administrația Națională a Penitenciarelor nu poate duce la concluzia că acesta are calitate procesuală pasivă în această cauză, între angajații Penitenciarului Jilava și Ministerul Justiției neexistând niciun raport juridic.

Pe fondul cauzei, s-a reținut că suspendarea plății sporului solicitat de către reclamanți s-a făcut datorită lipsei alocațiilor bugetare, temeiul legal regăsindu-se în cuprinsul dispozițiilor art. 4 din O.M.J. nr. 945/3/2003, potrivit cu care "prevederile prezentului ordin se aplică în limita resurselor financiare avute la dispoziție." Totodată, instanța a constatat că în conformitate cu prevederile art. 3 din Legea nr. 138/1999, cadrele militare în activitate și militarii angajați pe bază de contract au dreptul la solda lunară compusă din: solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă, gradații și indemnizația de dispozitiv.

Mai mult, aceleași dispoziții legale se regăseau și în Legea nr. 293/2004 privind statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor, care prevede în art. 34 că funcționarul public din sistemul administrației penitenciare are dreptul la salariul lunar compus din salariul de bază, indemnizații, sporuri, precum și premii și prime ale căror cuantumuri se stabilesc prin lege. Salariul de bază cuprinde salariul corespunzător funcției îndeplinite, gradului profesional deținut, gradațiile, sporurile pentru misiune permanentă și, după caz, indemnizația de conducere și salariul de merit. Din cuprinsul reglementărilor legale analizate, instanța de fond a ajuns la concluzia că legiuitorul a înțeles să includă în salariul de bază, obligatoriu la plată pentru angajatori, doar sporurile pentru misiune permanentă.

În opinia judecătorului de fond, Penitenciarul Spital București - Jilava, ca ordonator terțiar de credite, aflat în raporturi de serviciu cu reclamanții, s-a aflat în situația de a sista plata sporurilor în litigiu începând cu luna septembrie 2004, ca urmare a modificării valorii de referință sectorială pentru personalul militar - O.U.G. nr. 29/2004, prin care s-a dispus mărirea salariilor de bază ale acestora, astfel că fondurile alocate nu mai permiteau și plata sporurilor prevăzute de O.M.J. nr. 945/C/2003. Nefiind alocate fonduri pentru plata sporurilor prevăzute pentru activitatea desfășurată în condiții periculoase și deosebit de periculoase nu putea fi angajată, ordonanțată și efectuată nicio altă cheltuială din fondurile publice, atât timp cât nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare.

S-a mai constatat că H.G. nr. 281/1993 cu modificările ulterioare, cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare, hotărâre ce a stat la baza emiterii O.M.J. nr. 945/C/2003, prevede că aplicarea acesteia se face ținând seama de specificul fiecărui domeniu de activitate - art. 1. II.

Instanța de recurs 1. Criticile reclamanților Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive: - instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției puterii lucrului judecat și prescripția dreptului la acțiune invocate de pârâtul Penitenciarul Spital București Jilava prin întâmpinare și nici asupra excepției prescripției dreptului la acțiune invocată de Ministerul Justiției; - în mod greșit s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, care era în măsură să asigure executarea obligației Administrației Naționale a Penitenciarelor, fiind ordonator secundar de credite; - recurenții, în calitate de funcționari publici în cadrul Penitenciarului Spitalul București - Jilava erau îndreptățiți, în perioada septembrie 2004 - mai 2006 la un spor pentru desfășurarea activității în condiții deosebit de vătămătoare sau periculoase de 50 - 100% din solda lunară sau salariul de bază pentru locurile de muncă ce întrunesc aceste condiții, conform O.M.J.

nr. 945/C/2003 dat în aplicarea Legii nr. 138/1999 și art. 8 lit. a) din H.G. nr. 281/1993, modificată și completată prin H.G. nr. 561/2000. Au precizat recurenții că prin buletinul de determinare prin expertizare din 3 mai 2006 emis de Direcția de Sănătate Publică - Biroul Medicina Muncii, urmare a emiterii Deciziei nr. 387 din 11 aprilie 2006 a Administrației Naționale a Penitenciarelor s-a confirmat că sunt îndreptățiți să solicite respectivul spor, proporțional cu timpul lucrat, sistarea acestuia dispunându-se prin adresa Direcției Generale a Penitenciarelor nr. 102024 din 30 august 2004, iar prin Decizia nr. 387 din 11 aprilie 2006 a Direcției Generale a Administrației Naționale a Penitenciarelor s-a dispus reluarea acordării sporurilor, începând cu luna mai 2006. S-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii, în drept invocându-se dispozițiile art. 304 și 312 C. proc.

civ. 2. Apărările pârâtelor Prin întâmpinările depuse la dosar în temeiul art. 308 alin. (2) C. proc. civ., pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor și pârâtul Ministerul Justiției au reiterat excepțiile invocate la fond și au solicitat respingerea recursului ca nefondat. 3. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Chiar dacă instanța de fond nu a analizat toate excepțiile invocate e pârâți prin întâmpinările depuse la dosar, recurenții-reclamanți nu sunt îndreptățiți să solicite casarea Sentinței nr. 3915/2011 a Curții de Apel București deoarece nu au suferit o vătămare, care să poată fi înlăturată astfel, în sensul art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., iar pârâții care au invocat la fond excepțiile nesoluționate de instanță nu au recurat sentința. În mod corect a constatat prima instanță că pârâtul Ministerul Justiției nu are calitate procesuală pasivă, deoarece acesta, în calitate de ordonator principal de credite, repartizează creditele bugetare pentru instituțiile din subordinea sa, conform art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice locale și nu are niciun raport juridic cu reclamanții, funcționari publici în cadrul Spitalului Penitenciar, Jilava, aflat în subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor al cărei conducător, în calitate de ordonator secundar de credite, repartizează creditele pentru bugetul propriu și al instituțiilor subordonate, conform art. 21 alin. (2) din Legea nr. 500/2002, inclusiv pentru Spitalul Penitenciar Jilava unde își desfășoară efectiv activitatea recurenții-reclamanți.

Soluția primei instanțe este corectă și pe fond, deoarece pe perioada septembrie 2004 - mai 2006 nu au existat fonduri pentru plata sporului solicitat de recurenții-reclamanți, ca efect al modificării valorii de referință sectoriale pentru personalul militar, începând cu luna septembrie 2004, prin O.U.G. nr. 24/2004 dispunându-se mărirea salariilor de bază ale acestora, astfel că fondurile alocate ordonatorului terțiar de credite - conducătorul Spitalului București - Jilava (recurenții aflându-se raporturi de serviciu cu această instituție) nu mai permiteau plata sporurilor reglementate de O.M.J. nr. 945/C/2003.

În lipsa unei aprobări și prevederi bugetare, nu poate fi angajată, ordonanțată și efectuată nicio altă cheltuială din fonduri publice, mai ales că Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice aplicabilă și recurenților, conform art. 79 alin. (1) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor, prevede că "acordarea drepturilor bănești reglementate prin prezenta lege se va face în limite fondurilor bugetare aprobate anual ministerelor și instituțiilor centrale". 4. Soluția instanței de recurs Constatând că sentința atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și a art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, Înalte Curte va respinge recursul pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de F.C., B.V.M., M.A.M., S.O.N., V.M., F.D. împotriva Sentinței nr. 3915 din 1 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 octombrie 2012 . Procesat de GGC - AS