ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3866/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, la data de 27 octombrie 2010, reclamanții F.C., B.V.M., M.A.M.,

S.O.N., V.M., F.D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Penitenciarul

Spital București - Jilava, Administrația Națională a Penitenciarelor și

Ministerul Justiției, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați

pârâții la plata sporurilor pentru desfășurarea activității în condiții

deosebite și periculoase, pentru perioada septembrie 2004 - mai 2006,

actualizate cu indicele de inflație la data plății.

În motivarea cererii,

reclamanții au arătat că sporul pentru condiții vătămătoare și deosebit de

periculoase a fost reglementat prin art. 8 alin. (1) lit. a) din H.G. nr.

281/1993 modificată prin H.G. nr. 561/2001.

În baza O.M.J. nr.

945/C/2003, ordin ce cuprinde Regulamentul de acordare a sporului salarial

aplicabil la salariul de bază pentru personalul din cadrul Administrației

Naționale a Penitenciarelor care își desfășoară activitatea în condiții

deosebit de periculoase sau vătămătoare, au fost plătite sumele alocate pentru

acest spor salarial până în luna august 2004.

Urmare adresei

Direcției Generale a Penitenciarelor cu nr. 102024 din 30 august 2004 s-a

sistat acest spor, iar prin Decizia nr. 387 din 11 aprilie 2006 a Directorului

General al Administrației Naționale a Penitenciarelor, s-a dispus măsura

reluării acordării sporurilor începând cu luna mai 2006.

Consideră reclamanții

că, în calitate de funcționari publici în cadrul Penitenciarului Spital

București - Jilava în perioada solicitată au dreptul potrivit O.M.J. nr. 945/C

din 2 aprilie 2003, dat în aplicarea Legii nr. 138/1999 și art. 8 lit. a) din

H.G. nr. 281/1993, modificat și completat prin H.G. nr. 561/2000 la un spor în

condiții deosebit de periculoase și vătămătoare de 50 - 100% din solda lunară

sau salariul de bază pentru locurile de muncă ce întrunesc aceste condiții.

Mai mult decât atât,

conform buletinului de determinare prin expertizare din 3 mai 2006 emis de

Direcția de Sănătate Publică - Biroul Medicina Muncii, urmare a emiterii

Deciziei nr. 387 din 11 aprilie 2006 a Administrației Naționale a

Penitenciarelor, reclamanții consideră că sunt îndreptățiți a primi drepturile

cerute cu respectarea metodologiei în baza căreia se acordă, proporțional cu

timpul lucrat.

Prin întâmpinare,

pârâtul Ministerul Justiției a invocat pe cale de excepție, lipsa calității

procesuale pasive în ceea ce îl privește, iar pe fond a solicitat respingerea

acțiunii ca neîntemeiată.

de fond

Prin Sentința nr.

3915 din 1 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția privind lipsa calității procesuale

pasive a Ministerului Justiției și în consecință, a respins acțiunea

reclamanților față de acesta, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără

calitate procesuală pasivă în cauză.

Pe fond, a respins

acțiunea reclamanților ca neîntemeiată.

Referitor la excepția

lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, instanța de fond a

reținut că pârâtul, în calitate de ordonator principal de credite, repartizează

creditele bugetare aprobate pentru Administrația Națională a Penitenciarelor,

iar potrivit art. 21 alin. (2) din Legea nr. 500/2002, această instituție, ca

ordonator secundar de credite, repartizează creditele pentru bugetul propriu și

pentru bugetele instituțiilor publice subordonate, ai căror conducători sunt

ordonatori terțiari de credite, în raport cu sarcinile acestora, potrivit

legii.

În opinia instanței

de fond, faptul că Ministerul Justiției este ordonator principal de credite în

raport cu Administrația Națională a Penitenciarelor nu poate duce la concluzia

că acesta are calitate procesuală pasivă în această cauză, între angajații

Penitenciarului Jilava și Ministerul Justiției neexistând niciun raport

juridic.

Pe fondul cauzei, s-a

reținut că suspendarea plății sporului solicitat de către reclamanți s-a făcut

datorită lipsei alocațiilor bugetare, temeiul legal regăsindu-se în cuprinsul

dispozițiilor art. 4 din O.M.J. nr. 945/3/2003, potrivit cu care

"prevederile prezentului ordin se aplică în limita resurselor financiare

avute la dispoziție."

Totodată, instanța a

constatat că în conformitate cu prevederile art. 3 din Legea nr. 138/1999,

cadrele militare în activitate și militarii angajați pe bază de contract au

dreptul la solda lunară compusă din: solda de funcție, solda de grad, solda de

merit, indemnizația de comandă, gradații și indemnizația de dispozitiv.

Mai mult, aceleași

dispoziții legale se regăseau și în Legea nr. 293/2004 privind statutul

funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor, care

prevede în art. 34 că funcționarul public din sistemul administrației

penitenciare are dreptul la salariul lunar compus din salariul de bază,

indemnizații, sporuri, precum și premii și prime ale căror cuantumuri se

stabilesc prin lege. Salariul de bază cuprinde salariul corespunzător funcției

îndeplinite, gradului profesional deținut, gradațiile, sporurile pentru misiune

permanentă și, după caz, indemnizația de conducere și salariul de merit.

Din cuprinsul

reglementărilor legale analizate, instanța de fond a ajuns la concluzia că

legiuitorul a înțeles să includă în salariul de bază, obligatoriu la plată pentru

angajatori, doar sporurile pentru misiune permanentă.

În opinia

judecătorului de fond, Penitenciarul Spital București - Jilava, ca ordonator

terțiar de credite, aflat în raporturi de serviciu cu reclamanții, s-a aflat în

situația de a sista plata sporurilor în litigiu începând cu luna septembrie

2004, ca urmare a modificării valorii de referință sectorială pentru personalul

militar - O.U.G. nr. 29/2004, prin care s-a dispus mărirea salariilor de bază

ale acestora, astfel că fondurile alocate nu mai permiteau și plata sporurilor

prevăzute de O.M.J. nr. 945/C/2003.

Nefiind alocate

fonduri pentru plata sporurilor prevăzute pentru activitatea desfășurată în

condiții periculoase și deosebit de periculoase nu putea fi angajată,

ordonanțată și efectuată nicio altă cheltuială din fondurile publice, atât timp

cât nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare.

S-a mai constatat că

H.G. nr. 281/1993 cu modificările ulterioare, cu privire la salarizarea

personalului din unitățile bugetare, hotărâre ce a stat la baza emiterii O.M.J.

nr. 945/C/2003, prevede că aplicarea acesteia se face ținând seama de

specificul fiecărui domeniu de activitate - art. 1.

II. Instanța de

recurs

reclamanților

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs reclamanții care au criticat-o pentru nelegalitate

și netemeinicie pentru următoarele motive:

- instanța de fond nu

s-a pronunțat asupra excepției puterii lucrului judecat și prescripția

dreptului la acțiune invocate de pârâtul Penitenciarul Spital București Jilava

prin întâmpinare și nici asupra excepției prescripției dreptului la acțiune

invocată de Ministerul Justiției;

- în mod greșit s-a

admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției,

care era în măsură să asigure executarea obligației Administrației Naționale a

Penitenciarelor, fiind ordonator secundar de credite;

- recurenții, în

calitate de funcționari publici în cadrul Penitenciarului Spitalul București -

Jilava erau îndreptățiți, în perioada septembrie 2004 - mai 2006 la un spor

pentru desfășurarea activității în condiții deosebit de vătămătoare sau

periculoase de 50 - 100% din solda lunară sau salariul de bază pentru locurile

de muncă ce întrunesc aceste condiții, conform O.M.J. nr. 945/C/2003 dat în

aplicarea Legii nr. 138/1999 și art. 8 lit. a) din H.G. nr. 281/1993,

modificată și completată prin H.G. nr. 561/2000.

Au precizat

recurenții că prin buletinul de determinare prin expertizare din 3 mai 2006

emis de Direcția de Sănătate Publică - Biroul Medicina Muncii, urmare a emiterii

Deciziei nr. 387 din 11 aprilie 2006 a Administrației Naționale a

Penitenciarelor s-a confirmat că sunt îndreptățiți să solicite respectivul

spor, proporțional cu timpul lucrat, sistarea acestuia dispunându-se prin

adresa Direcției Generale a Penitenciarelor nr. 102024 din 30 august 2004, iar

prin Decizia nr. 387 din 11 aprilie 2006 a Direcției Generale a Administrației

Naționale a Penitenciarelor s-a dispus reluarea acordării sporurilor, începând

cu luna mai 2006.

S-a solicitat

admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii, în

drept invocându-se dispozițiile art. 304 și 312 C. proc. civ.

pârâtelor

Prin întâmpinările

depuse la dosar în temeiul art. 308 alin. (2) C. proc. civ., pârâta

Administrația Națională a Penitenciarelor și pârâtul Ministerul Justiției au

reiterat excepțiile invocate la fond și au solicitat respingerea recursului ca

nefondat.

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările

dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Chiar dacă instanța

de fond nu a analizat toate excepțiile invocate e pârâți prin întâmpinările depuse

la dosar, recurenții-reclamanți nu sunt îndreptățiți să solicite casarea

Sentinței nr. 3915/2011 a Curții de Apel București deoarece nu au suferit o

vătămare, care să poată fi înlăturată astfel, în sensul art. 105 alin. (2) C.

proc. civ., iar pârâții care au invocat la fond excepțiile nesoluționate de

instanță nu au recurat sentința.

În mod corect a

constatat prima instanță că pârâtul Ministerul Justiției nu are calitate

procesuală pasivă, deoarece acesta, în calitate de ordonator principal de

credite, repartizează creditele bugetare pentru instituțiile din subordinea sa,

conform art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice locale și nu

are niciun raport juridic cu reclamanții, funcționari publici în cadrul

Spitalului Penitenciar, Jilava, aflat în subordinea Administrației Naționale a

Penitenciarelor al cărei conducător, în calitate de ordonator secundar de

credite, repartizează creditele pentru bugetul propriu și al instituțiilor

subordonate, conform art. 21 alin. (2) din Legea nr. 500/2002, inclusiv pentru

Spitalul Penitenciar Jilava unde își desfășoară efectiv activitatea

recurenții-reclamanți.

Soluția primei

instanțe este corectă și pe fond, deoarece pe perioada septembrie 2004 - mai

2006 nu au existat fonduri pentru plata sporului solicitat de

recurenții-reclamanți, ca efect al modificării valorii de referință sectoriale

pentru personalul militar, începând cu luna septembrie 2004, prin O.U.G. nr.

24/2004 dispunându-se mărirea salariilor de bază ale acestora, astfel că

fondurile alocate ordonatorului terțiar de credite - conducătorul Spitalului

București - Jilava (recurenții aflându-se raporturi de serviciu cu această

instituție) nu mai permiteau plata sporurilor reglementate de O.M.J. nr.

945/C/2003.

În lipsa unei

aprobări și prevederi bugetare, nu poate fi angajată, ordonanțată și efectuată

nicio altă cheltuială din fonduri publice, mai ales că Legea nr. 138/1999

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile

publice aplicabilă și recurenților, conform art. 79 alin. (1) din Legea nr.

293/2004 privind Statutul funcționarilor publici din cadrul Administrației

Naționale a Penitenciarelor, prevede că "acordarea drepturilor bănești

reglementate prin prezenta lege se va face în limite fondurilor bugetare aprobate

anual ministerelor și instituțiilor centrale".

de recurs

Constatând că

sentința atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau

modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. și a art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, Înalte Curte

va respinge recursul pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de F.C., B.V.M., M.A.M., S.O.N., V.M., F.D. împotriva Sentinței nr. 3915

din 1 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 octombrie 2012 .

Procesat de GGC - AS