ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2621/2009

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 17 septembrie 2007, reclamanții A.G., A.I., B.C.M., B.M., C.M., D.F.S., D.C., I.M., I.P., I.G., M.G., M.G., M.G., M.C., M.M., M.P.C., M.M., P.C., S.D.G., T.Ș. și T.M., reprezentați de Sindicatul Național al Lucrătorilor din Penitenciare – Grupa Sindicală a Penitenciarului Spital Jilava au chemat în judecată Penitenciarul Spital București Jilava, Administrația Națională a Penitenciarelor și Ministerul Justiției solicitând obligarea acestora la plata sporului salarial pentru desfășurarea activității în condiții deosebit de periculoase – aferente perioadei septembrie 2004 – aprilie 2006, sume actualizate cu indicele de inflație până la data achitării.

În motivarea cererii, au arătat că în baza Ordinului M.J. nr. 945/2003 emis în temeiul H.G. nr. 561/2000 Spitalului Penitenciar Jilava i s-au alocat sumele pentru plata acestui spor salarial, plată sistată însă în august 2004 din motive de lipsă resurse financiare pentru ca începând cu 1 mai 2006 să fie reluată. Reclamanții au mai susținut că sunt îndreptățiși la plata acestui spor, având în vedere că în cadrul spitalului există secții de psihiatrie și secții unde se tratează bolnavii TBC și HIV. Prin cerere reconvențională, Spitalul Penitenciar Jilava a solicitat obligarea reclamanților la restituirea sumelor achitate cu titlu de spor de antenă pentru aceeași perioadă (septembrie 2004 – aprilie 2005), având în vedere că potrivit Ordinului M.J.

nr. 945/2003 cele două sporuri se exclud. Prin sentința civilă nr. 2639 din 27 martie 2008, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă, a disjuns acțiunea formulată de reclamanții I.P., M.G., M.G., B.M.

și A.G., personal încadrat pe bază de contract individual de muncă – și pentru care a acordat termen în continuare la 2 mai 2008, apreciind că litigiul promovat de aceștia este supus legislației muncii și și-a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanții B.C.M., I.M., I.G., M.G., M.C., M.M., M.P.C., P.C., C.M., D.C., T.Ș., T.M., M.G., M.M., S.D.G., A.I., D.F.S., L.D., M.Ș.C., N.V., N.D.,în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reținând că aceștia sunt funcționari publici civili cu statut special conform art. 3 din Legea nr. 298/2004 și care în exercitarea atribuțiilor de serviciu sunt învestiți cu exercițiul autorității publice în limitele și competențele stabilite de lege (art. 13 alin. (2) 1 ), astfel încât cauzele izvorâte din raporturile lor de serviciu sunt de competența instanței de contencios administrativ conform art. 109 din Legea nr. 188/1999.

Prin sentința civilă nr. 2188/9 septembrie 2008 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile prescripției dreptului la acțiune și lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și Administrației Naționale a Penitenciarelor; a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâții Penitenciarul Spital București Jilava, Administrația Națională a Penitenciarelor și Ministerul Justiției la plata sumelor reprezentând contravaloarea sporului pentru desfășurarea activității în condiții deosebit de periculoase pentru perioada septembrie 2004 – aprilie 2006, actualizate cu indicele de inflație la data plății. Prin aceeași sentință a fost respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor și obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.300 lei.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că reclamanții, funcționari publici au dreptul la plata acestui spor – potrivit Ordinului M.J. nr. 945/2003; că în fapt au beneficiat de acesta până în august 2004 după care plata s-a sistat din motive care nu echivalează cu stingerea dreptului, temeiul legal al acordării existând în continuare. S-a mai reținut că potrivit Buletinului de determinare prin expertizare nr. 39 din 3 mai 2006 emis de Direcția de Sănătate Publică – Biroul Medicina Muncii a confirmat desfășurarea activității reclamanților în condiții deosebit de periculoase. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Spitalul Penitenciar Jilava, Administrația Națională a Penitenciarelor și Ministerul Justiției criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În recursul său, Spitalul Penitenciar Jilava a susținut în esență că sporul solicitat nu face parte din salariul de bază lunar astfel cum este el prevăzut de art. 2 din O.G. nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare. În plus prin Ordinul M.J. nr. 945/2003 – art. 4 s-a stabilit expres că sporurile se acordă în limita fondurilor disponibile astfel încât neplata lor în perioada septembrie 2004 – aprilie 2006 nu îi poate fi imputată, el fiind ordonator terțiar de credite. Administrația Națională a Penitenciarelor a criticat hotărârea instanței de fond în principal pentru omisiunea de pronunțare asupra cererii sale reconvenționale, învederând în același timp că prin sentința civilă a Tribunalului București nr. 5242/2008- prin care s-a soluționat cererea personalului încadrat cu contract individual de muncă la Spitalul Jilava – aceasta a fost admisă.

Pe fondul cauzei, recurenta a susținut netemeinicia hotărârii prin care s-a acordat sporul solicitat fără a se ține cont că plata acestora a fost condiționată de la bun început, de către legiuitor însuși, – de existența resurselor financiare. În fine, Ministerul Justiției în recursul său a invocat pe cale de excepție, necompetența materială de soluționare a pricinii de către curtea de apel având în vedere că Legea nr. 293/2004 privind statutul funcționarului public cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor nu se completează cu dispozițiile Legii nr. 188/1999 care stabilesc competența instanțelor de contencios administrativ.

Pe fondul cauzei, în opinia recurentului, soluția instanței de fond este criticabilă având în vedere că nu a ținut seama de poziția sa de ordonator principal de credite - care repartizează creditele bugetare aprobate pentru Administrația Națională a Penitenciarelor, aceasta din urmă fiind cea abilitată să repartizeze la rândul său ca ordonator secundar de credite – pentru bugetele instituțiilor subordonate, în raport de sarcinile acestora. Recursurile sunt fondate și urmează a fi admise pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. De necontestat că reclamanții din cauza de față sunt funcționari publici cu statut special – așa cum sunt recunoscuți și prin dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 293/2004 și care se află în raport de serviciu cu Spitalul Penitenciar Jilava.

Potrivit dispozițiilor art. 91 1 din Legea nr. 188/1999 „cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanței de contencios administrativ”. Faptul că prin Legea nr. 293/2004 s-au eliminat normele de trimitere la Legea nr. 188/1999 în condițiile în care nu stabilește în același timp competența de soluționare a litigiilor ce privesc raporturile de serviciu ale funcționarului public cu statut special, nu conduce automat la competența instanței de drept comun. Aceasta cu atât mai mult cu cât prin dispozițiile art. 70 alin. (2) din Legea nr. 293/2004 astfel cum a fost modificată de O.U.G. nr. 47/2006 și O.U.G. nr. 4/2008, se stabilește competența instanței de contencios administrativ în soluționarea contestațiilor formulate de funcționarul public împotriva deciziei de impunere.

Având în vedere și faptul că prin aceeași lege (nr. 293/2004) – art. 3 alin. (3) - se stabilește expres că personalul din sistemul administrației penitenciarelor încadrat pe bază de contract individual de muncă este supus legislației muncii, în mod firesc – rezultă că pentru funcționarul public din același sistem, chiar dacă are statut special soluționarea litigiilor având ca obiect raportul de serviciu revine instanței de contencios administrativ. Reținând acest aspect și având în vedere dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ. – precum și faptul că în cauză raportul de serviciu este între reclamanți și Spitalul Penitenciar Jilava, urmează a se reține că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe, respectiv a Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal, situație în care în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (6) C. proc.

civ. urmează a fi admise recursurile și casată sentința Curții de Apel București și trimite cauza Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal, care reluând judecata urmează a avea în vedere și celelalte critici din recursurile pârâților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Penitenciarul Spital București Jilava, Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești și Administrația Națională a Penitenciarelor împotriva sentinței nr. 2188 din 9 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre soluționare Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2009.