ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2621/2009

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 17 septembrie 2007, reclamanții A.G., A.I., B.C.M., B.M., C.M., D.F.S., D.C., I.M., I.P., I.G., M.G.,

M.G., M.G., M.C., M.M., M.P.C., M.M., P.C., S.D.G., T.Ș. și T.M., reprezentați

de Sindicatul Național al Lucrătorilor din Penitenciare – Grupa Sindicală a

Penitenciarului Spital Jilava au chemat în judecată Penitenciarul Spital

București Jilava, Administrația Națională a Penitenciarelor și Ministerul

Justiției solicitând obligarea acestora la plata sporului salarial pentru

desfășurarea activității în condiții deosebit de periculoase – aferente

perioadei septembrie 2004 – aprilie 2006, sume actualizate cu indicele de inflație

până la data achitării.

În motivarea cererii, au

arătat că în baza Ordinului M.J. nr. 945/2003 emis în temeiul H.G. nr. 561/2000

Spitalului Penitenciar Jilava i s-au alocat sumele pentru plata acestui spor

salarial, plată sistată însă în august 2004 din motive de lipsă resurse

financiare pentru ca începând cu 1 mai 2006 să fie reluată.

Reclamanții au mai susținut

că sunt îndreptățiși la plata acestui spor, având în vedere că în cadrul

spitalului există secții de psihiatrie și secții unde se tratează bolnavii TBC

și HIV.

Prin cerere reconvențională,

Spitalul Penitenciar Jilava a solicitat obligarea reclamanților la restituirea sumelor

achitate cu titlu de spor de antenă pentru aceeași perioadă (septembrie 2004 –

aprilie 2005), având în vedere că potrivit Ordinului M.J. nr. 945/2003 cele

două sporuri se exclud.

Prin sentința civilă nr. 2639

din 27 martie 2008, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă, a

disjuns acțiunea formulată de reclamanții I.P., M.G., M.G., B.M. și A.G.,

personal încadrat pe bază de contract individual de muncă – și pentru care a

acordat termen în continuare la 2 mai 2008, apreciind că litigiul promovat de aceștia este supus legislației muncii și și-a declinat competența de

soluționare a cererii formulate de reclamanții B.C.M., I.M., I.G., M.G., M.C.,

M.M., M.P.C., P.C., C.M., D.C., T.Ș., T.M., M.G., M.M., S.D.G., A.I., D.F.S., L.D.,

M.Ș.C., N.V., N.D.,în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, reținând că aceștia sunt funcționari

publici civili cu statut special conform art. 3 din Legea nr. 298/2004 și care în

exercitarea atribuțiilor de serviciu sunt învestiți cu exercițiul autorității

publice în limitele și competențele stabilite de lege (art. 13 alin. (2)

1

),

astfel încât cauzele izvorâte din raporturile lor de serviciu sunt de

competența instanței de contencios administrativ conform art. 109 din Legea nr.

188/1999.

Prin sentința civilă nr. 2188/9

septembrie 2008 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins excepțiile prescripției dreptului la acțiune

și lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și

Administrației Naționale a Penitenciarelor; a admis acțiunea reclamanților și a

obligat pârâții Penitenciarul Spital București Jilava, Administrația Națională

a Penitenciarelor și Ministerul Justiției la plata sumelor reprezentând

contravaloarea sporului pentru desfășurarea activității în condiții deosebit de

periculoase pentru perioada septembrie 2004 – aprilie 2006, actualizate cu

indicele de inflație la data plății.

Prin aceeași sentință a fost

respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor

și obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.300 lei.

Pentru a hotărî astfel

instanța a reținut că reclamanții, funcționari publici au dreptul la plata

acestui spor – potrivit Ordinului M.J. nr. 945/2003; că în fapt au beneficiat

de acesta până în august 2004 după care plata s-a sistat din motive care nu

echivalează cu stingerea dreptului, temeiul legal al acordării existând în continuare.

S-a mai reținut că potrivit Buletinului de determinare prin expertizare nr. 39

din 3 mai 2006 emis de Direcția de Sănătate Publică – Biroul Medicina Muncii a

confirmat desfășurarea activității reclamanților în condiții deosebit de

periculoase.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs Spitalul Penitenciar Jilava, Administrația Națională a

Penitenciarelor și Ministerul Justiției criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În recursul său, Spitalul

Penitenciar Jilava a susținut în esență că sporul solicitat nu face parte din salariul

de bază lunar astfel cum este el prevăzut de art. 2 din O.G. nr. 64/2006

privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut

special din sistemul administrației penitenciare. În plus prin Ordinul M.J. nr.

945/2003 – art. 4 s-a stabilit expres că sporurile se acordă în limita

fondurilor disponibile astfel încât neplata lor în perioada septembrie 2004 –

aprilie 2006 nu îi poate fi imputată, el fiind ordonator terțiar de credite.

Administrația Națională a

Penitenciarelor a criticat hotărârea instanței de fond în principal pentru

omisiunea de pronunțare asupra cererii sale reconvenționale, învederând în

același timp că prin sentința civilă a Tribunalului București nr. 5242/2008-

prin care s-a soluționat cererea personalului încadrat cu contract individual

de muncă la Spitalul Jilava – aceasta a fost admisă.

Pe fondul cauzei, recurenta

a susținut netemeinicia hotărârii prin care s-a acordat sporul solicitat fără a

se ține cont că plata acestora a fost condiționată de la bun început, de către legiuitor

însuși, – de existența resurselor financiare.

În fine, Ministerul

Justiției în recursul său a invocat pe cale de excepție, necompetența materială

de soluționare a pricinii de către curtea de apel având în vedere că Legea nr. 293/2004

privind statutul funcționarului public cu statut special din Administrația

Națională a Penitenciarelor nu se completează cu dispozițiile Legii nr. 188/1999

care stabilesc competența instanțelor de contencios administrativ.

Pe fondul cauzei, în opinia

recurentului, soluția instanței de fond este criticabilă având în vedere că nu

a ținut seama de poziția sa de ordonator principal de credite - care

repartizează creditele bugetare aprobate pentru Administrația Națională a

Penitenciarelor, aceasta din urmă fiind cea abilitată să repartizeze la rândul

său ca ordonator secundar de credite – pentru bugetele instituțiilor

subordonate, în raport de sarcinile acestora.

Recursurile sunt fondate și

urmează a fi admise pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

De necontestat că

reclamanții din cauza de față sunt funcționari publici cu statut special – așa

cum sunt recunoscuți și prin dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 293/2004

și care se află în raport de serviciu cu Spitalul Penitenciar Jilava.

Potrivit dispozițiilor art. 91

1

din Legea nr. 188/1999 „cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al

funcționarului public sunt de competența instanței de contencios

administrativ”.

Faptul că prin Legea nr. 293/2004

s-au eliminat normele de trimitere la Legea nr. 188/1999 în condițiile în care

nu stabilește în același timp competența de soluționare a litigiilor ce privesc

raporturile de serviciu ale funcționarului public cu statut special, nu conduce

automat la competența instanței de drept comun. Aceasta cu atât mai mult cu cât

prin dispozițiile art. 70 alin. (2) din Legea nr. 293/2004 astfel cum a fost modificată

de O.U.G. nr. 47/2006 și O.U.G. nr. 4/2008, se stabilește competența instanței

de contencios administrativ în soluționarea contestațiilor formulate de

funcționarul public împotriva deciziei de impunere.

Având în vedere și faptul că

prin aceeași lege (nr. 293/2004) – art. 3 alin. (3) - se stabilește expres că

personalul din sistemul administrației penitenciarelor încadrat pe bază de

contract individual de muncă este supus legislației muncii, în mod firesc –

rezultă că pentru funcționarul public din același sistem, chiar dacă are statut

special soluționarea litigiilor având ca obiect raportul de serviciu revine

instanței de contencios administrativ.

Reținând acest aspect și

având în vedere dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ. – precum și faptul că

în cauză raportul de serviciu este între reclamanți și Spitalul Penitenciar

Jilava, urmează a se reține că hotărârea recurată a fost pronunțată cu

încălcarea competenței altei instanțe, respectiv a Tribunalului București, secția

contencios administrativ și fiscal, situație în care în conformitate cu dispozițiile

art. 312 alin. (6) C. proc. civ. urmează a fi admise recursurile și casată

sentința Curții de Apel București și trimite cauza Tribunalului București, secția

contencios administrativ și fiscal, care reluând judecata urmează a avea în

vedere și celelalte critici din recursurile pârâților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Penitenciarul Spital București Jilava, Ministerul Justiției și Libertăților

Cetățenești și Administrația Națională a Penitenciarelor împotriva sentinței nr.

2188 din 9 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre soluționare Tribunalului București, secția contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 mai 2009.