ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4688/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Obiectul și motivele

acțiunii.

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Iași la data de 22 decembrie 2008, reclamanta M.E. a solicitat în

contradictoriu cu pârâta A.N.R.P., anularea Deciziei nr. 892 din 10 septembrie

2008 prin care s-a emis titlul de conversie în valoare de 82.693,81 lei,

întrucât aceasta contravine deciziei nr. 2403 din 17 iulie 2008, prin care a

cerut ca plata despăgubirilor în sumă de 249.360,47 lei să se facă exclusiv în

numerar.

pârâte.

Pârâta prin întâmpinare a

invocat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, solicitând respingerea

acțiunii pe motiv că titlul de conversie nr. 892 din 10 septembrie 2008 a fost emis în considerarea Deciziei nr. 2403 din 17 iulie 2008 și că titlul de plată în cuantum

de 166.666,66 lei urmează a fi emis în condițiile prevăzute de art. 18

2

lit. a) din Legea nr. 247/2005 – Titlul VII coroborat cu art. 18

2

pct.

1 din H.G. nr. 128/2008, în ordinea înregistrării cererilor de opțiune, în

termen de 15 zile de la data existenței disponibilităților bănești, în limita

cotei-părți din imobil deținută.

fond.

Curtea de Apel Iași, secția

contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 57/CA din 30 martie 2009 a respins excepția lipsei procedurii prealabile. A respins acțiunea formulată de reclamanta M.E.

în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P., ca nefondată.

drept care au format convingerea instanței.

Instanța de fond a respins

ca neîntemeiată excepția privind lipsa procedurii prealabile constatând că

reclamanta, anterior sesizării instanței de judecată, a cerut autorității

emitente a actului administrativ contestat să îl revoce, pârâta nedând curs

acestei cereri, demersul reclamantei încadrându-se în cerințele art. 7 din

Legea nr. 554/2004.

În motivarea soluției pe

fondul cauzei s-a reținut că actul administrativ contestat a fost emis în baza

Legii nr. 247/2005 nefiind diminuat dreptul recunoscut reclamantei prin Decizia

nr. 2403 din 17 iulie 2008.

Instanța de fond a avut în

vedere împrejurarea că imobilul revendicat în întregul său avea o suprafață

totală de 1401 m.p., iar reclamanta deținea din acesta o cotă indiviză de 1/3,

astfel că pârâta, în mod corect a stabilit că valoarea întregului bun depășește

suma de 500.000 lei, pe baza raportului de evaluare întocmit în cauză. Fiind

vorba de mai multe persoane îndreptățite să fie despăgubite și raportat la

valoarea imobilului din care reclamanta deținea o cotă indiviză, pârâta a emis

titlu de plată pentru 1/3 din suma maximă de 500.000 lei ce se putea acorda

drept despăgubire în numerar, emițându-se titlu de conversie pentru diferența

dintre valoarea înscrisă în titlul de despăgubire și titlul de plată, potrivit

prevederilor art. 18

5

alin. (1) lit. b) din Titlul VII din Legea nr.

247/2005.

Totodată, reclamanta nu

poate pretinde că a fost vătămată în drepturile sale, în înțelesul dat de Legea

nr. 554/2004 art. 2 alin. (1) lit. c), întrucât valoarea titlului de plată și

valoarea titlului de conversie însumează 249.360,47 lei – sumă stabilită prin

titlul de despăgubire, dreptul său de opțiune nefiind un drept absolut ci unul

care trebuie să se supună limitelor stabilite prin art. 18

5

alin.

(1) lit. b)) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

reclamanta M.E.

Motivele de recurs pot fi

încadrate în dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

5.1. Instanța de fond a

reținut o situație de fapt care nu corespunde probelor administrate, respectiv

raportului de evaluare a terenului.

5.2. Instanța de fond nu a

coroborat faptul că deși i se cuvine 1/3 din valoarea terenului în suprafață de

1401 m.p., expertiza a stabilit valoarea unei treimi din teren, adică a 467 m.p.

5.3. Suma ce urma s-o

primească trebuia să fie în cuantum de 248.628 lei, deoarece raportul de

expertiză a stabilit valoarea de 68.182 euro pentru suprafața de 467 m.p., 1/3 din terenul de 1401 m.p.

pârâta A.N.R.P.

6.1. Recursul este nul

pentru că în cuprinsul său nu s-au arătat motivele de recurs potrivit prevederilor

art. 306 C. proc. civ.

6.2. Recursul este nefondat,

deoarece recurentei i s-au acordat despăgubiri în cuantum de 249. 360,74 lei

pentru cota de 1/3, suma pentru întregul imobil fiind de 748.081,41 lei.

Din suma de 249.360,74 lei,

cât i se cuvine recurentei, aceasta primește 166.666,66 lei despăgubiri în

numerar, iar diferența în cuantum de 82.693,81 lei se va achita în acțiuni la Fondul Proprietatea.

6.3. Suma maximă de 500.000

lei se acordă pentru un singur imobil, indiferent de numărul persoanelor

beneficiare, suma se împarte conform cotei fiecărei persoane beneficiare, iar

diferența ce depășește suma maximă se acordă în acțiuni la Fondul Proprietatea.

Considerentele instanței de

recurs.

recursului a fost respinsă conform celor reținute în practicarea deciziei.

5

alin. (1) lit. b) coroborat cu prevederile art. 3 lit. b) din Titlul VII –

Legea nr. 247/2005, modificată și completată, titlul de plată se emite până la

concurența sumei de 500.000 lei, pentru un singur imobil, iar pentru diferența

de bani, se emit acțiuni la Fondul Proprietatea.

s-au stabilit despăgubiri în cuantum de 748.081,41 lei, iar suma maximă care

poate fi acordată în numerar este de 500.000 lei calculată în funcție de cotele

deținute de solicitanți.

Recurenta deține o cotă de

1/3 din imobil și este îndreptățită să primească în numerar 1/3 din suma de

500.000 lei.

împrejurarea că valoarea cotei sale se situează sub suma de 500.000 lei cât

timp aceasta depășește 1/3 (1/3 din 500.000 lei = 166.666,66 lei despăgubiri în

numerar).

legale sus menționate, în mod corect s-a stabilit pentru recurentă, ca

diferența să fie achitată prin acțiuni la Fondul Proprietatea, respectiv 83.693,81 lei.

7.Astfel, deși raportul de

evaluare invocat de recurentă în motivele de recurs, stabilește suma de 249.628

lei pentru 1/3 din teren, aceasta nu poate primi în numerar întreaga sumă,

deoarece trebuie să se țină seama de dispozițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005,

modificată și completată.

arătate, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1)

teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată

și completată, urmează a se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.E. împotriva sentinței nr. 57/CA din 30 martie 2009 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 octombrie 2009.