ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1361/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 14 iulie 2008, reclamanta B.M.M.C. a chemat în judecată A.N.R.P., prin D.A.D.N., solicitând obligarea pârâtei să înregistreze cererea de opțiune, formulată la datele de 22 noiembrie 2007, 17 martie 2008 și 21 aprilie 2008 și să emită titlu de plată pentru suma de 500.000 lei și titlu de conversie în acțiuni pentru suma de 227.000 lei, având în vedere că în calitate de persoană îndreptățită a optat pentru primirea de despăgubiri în numerar și acțiuni la „Fondul Proprietatea”. În motivarea cererii, reclamanta a învederat că prin decizia nr. 994 din 30 ianuarie 2007, C.C.S.D.

a emis titlu de despăgubire pentru suma de 227.000 lei, iar, după apariția O.U.G. nr. 81/2007 a solicitat acordarea de despăgubiri în numerar. Ulterior, la solicitarea pârâtei imobilul a fost evaluat la suma de 727.000 lei, dar pârâta a restituit documentația, refuzând nejustificat să emită titlu de plată și titlu de conversie în acțiuni. Prin sentința civilă nr. 229 din 29 septembrie 2008 Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea și a dispus obligarea pârâtei să înregistreze cererea de opțiune a reclamantei formulată la data de 22 noiembrie2007, 17 martie 2008 și 21 aprilie 2008 și să emită pe seama acesteia un titlu de despăgubire pentru suma de 500.000 lei și unul de conversie în acțiuni pentru suma de 227.000 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că reclamanta a uzat de dispozițiile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 81/2007, manifestându-și în termenul legal opțiunea de a-i fi acordate despăgubiri bănești și acțiuni la Fondul „Proprietatea” , în valoare totală de 727.000 lei, stabilită prin raportul de evaluare efectuat în luna noiembrie 2007. Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta A.N.R.P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, pârâta a arătat că reclamanta nu a respectat dispozițiile art. 18 2 din O.U.G. nr. 81/2007, în sensul de a depune cererea privind opțiunea în calitate de persoană deținătoare de titlu de despăgubire, personal sau prin mandatar cu procură specială, motiv pentru care solicitările făcute, au fost înregistrate ca petiții, conform O.G.

nr. 27/2002 și nu ca dosare de opțiune. S-a învederat de asemenea, că este nelegală obligarea instituției la emiterea titlului de plată și a celui de conversie în acțiuni, întrucât suma solicitată, de 727.000 lei nu reprezintă titlu de despăgubire, nefiind consemnată într-o decizie emanată de la C.C.S.D., decizia nr. 994 din 30 ianuarie 2007 acordând reclamantei titlu de despăgubire în valoare de numai 227.440,33 lei. Pârâta a precizat că dispozițiile legale privind emiterea titlului de plată și a titlului de conversie nu sunt incidente în cauză, neputându-se declanșa procedura de valorificare a titlurilor de despăgubire, întrucât suma solicitată nu reprezintă valoarea stabilită ca titlu de despăgubire.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul de a se respinge ca prematură cererea de obligare a pârâtei la emiterea titlului de despăgubiri și a celor de conversie în acțiuni. Astfel, potrivit art. 18 2 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel cum a fost introdus prin O.U.G. nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, titularul titlurilor de despăgubire care optează pentru una din cele trei modalități de valorificare a titlurilor prevăzute de art.18 1 din ordonanță se prezintă personal sau prin mandatar cu procură autentică la A.N.R.P.

și va atașa cererii tip documentele enumerate la Capitolul V/1, introdus după punctul 8.3 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, aprobate prin H.G. nr. 128/2008. Potrivit art. 3 din Titlul II al ordonanței, persoanele care, la data intrării în vigoare a acesteia, dețin calitatea de acționar la Fondul „Proprietatea”, pot opta în termen de 6 luni între a-și menține calitatea de acționar sau a solicita anularea conversiei titlurilor de despăgubiri în urma căreia au dobândit calitatea de acționar. Curtea reține că, în cauză, prin cererile repetate adresate pârâtei la 22 noiembrie2007, 17 martie 2008 și 21 aprilie 2008, prin mandatar cu procură specială autentică, reclamanta și-a manifestat expres, în termenul legal, opțiunea de valorificare a titlului de despăgubire deținut.

Instanța de fond a reținut în mod corect că refuzul pârâtei de a înregistra cererea reclamantei este nejustificat, cât timp conținutul cererii transmise era identic celui afișat pe site-ul autorității și au fost atașate și documentele cerute în original sau copie, conform prevederilor legale în materie. Împrejurarea că reclamanta sau mandatarul său nu s-au prezentat personal, în condițiile în care s-au depus cererea de opțiune și documentele necesare, nu poate constitui temei al refuzului de înregistrare și soluționare potrivit prevederilor Legii nr. 247/2005, Titlul VII, modificat prin O.U.G. nr. 81/2007, neputându-se îngrădi accesul persoanei îndreptățite la realizarea drepturilor sale. Hotărârea instanței este însă criticabilă referitor la dispoziția de obligare a pârâtei să emită pe seama reclamantei un titlu de despăgubire pentru suma de 500.000 lei, de fapt, titlu de plată, și a unui titlu de conversie în acțiuni pentru suma de 227.000 lei.

Astfel, apare ca neîntemeiată susținerea pârâtei că suma solicitată de 727.000 lei reprezentând valoarea titlului de plată și a celui de conversie în acțiuni, nu este stabilită prin titluri de despăgubire, emise de organismul abilitat, C.C.S.D. Din actele dosarului rezultă că reclamantei i s-a restituit în natură apartamentul nr.1 al imobilului situat în Timișoara, s iar pentru apartamentul nr. 2 și terenul aferent s-a stabilit ca valoare echivalentă suma de 3.511.537.000 ROL, din care 1.411.966.560 ROL despăgubiri bănești și diferența de 2.099.570.440 ROL sub forma titlurilor de valoare nominală. Prin decizia nr. 994 din 30 ianuarie 2007 emisă de C.C.S.D.

a fost stabilit doar parțial cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantei, acordându-i-se titlu de despăgubire în cuantum de 227.440,30 RON, reprezentând valorile actualizate ale titlurilor de valoare nominală emise la 30 iunie 2005. De altfel, inițial, reclamanta a optat la 22 noiembrie 2007, pentru plata în numerar a despăgubirilor cuvenite, solicitând eliberarea unui titlu de plată, în baza dispoziției nr. 480/2005 și valorificarea în acest mod a deciziei nr. 994/2007 reprezentând titlu de despăgubire. De-abia ulterior, când dosarul privind acordarea de despăgubiri a fost transmis spre evaluare, reclamanta și-a modificat opțiunea, precizând că solicită plata în numerar pentru suma de 500.000 lei și conversia în acțiuni pentru suma de 227.000 lei.

Însă, astfel cum a învederat pârâta, urmează să se emită în favoarea reclamantei o a doua decizie de către C.C.S.D., după ce procedura administrativă se va finaliza, întrucât raportul de evaluare, care a stabilit despăgubiri totale în sumă de 727.000 lei, contestat de pârâtă, nu a fost urmat de un al doilea titlu de despăgubire pentru a se putea proceda la valorificarea și a diferenței dintre cuantumul stabilit inițial și valoarea totală a despăgubirilor. În acest sens, O.U.G. nr. 81/2007 definește titlurile de despăgubire ca fiind certificate emise de C.C.S.D., în numele și pe seama Statului Român, care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor, corespunzător despăgubirilor acordate și care urmează a fi valorificate prin conversia lor în acțiuni și/sau, după caz, prin preschimbarea lor în titluri de plată.

Cât privește titlurile de plată și titlurile de conversie sunt definite ca certificate emise de A.N.R.P., în numele și pe seama Statului Român, care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor, în primul caz, de a primi o sumă de maximum 500.000 lei și, în al doilea caz, care urmează a fi valorificate prin conversia lor în acțiuni emise de Fondul „Proprietatea”. Același act normativ prevede că A.N.R.P. coordonează procesul de acordare a despăgubirilor, realizând activitățile necesare, incluzând emiterea titlurilor de plată, titlurilor de conversie, realizarea conversiei în acțiuni și achitarea despăgubirilor în numerar.

În raport de cele expuse mai sus, Curtea va constata ca fiind prematură cererea reclamantei de obligare a pârâtei la emiterea titlului de plată și a celui de conversie în acțiuni, motiv pentru care va admite recursul și va modifica în parte sentința, în sensul respingerii acestui capăt de acțiune, urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.N.R.P. împotriva sentinței civile nr. 229 din 29 septembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal . Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că, respinge ca prematură, cererea de obligare a pârâtei să emită titlul de despăgubiri și titlul de conversie în acțiuni. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 martie 2009.