ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1361/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 14

iulie 2008, reclamanta B.M.M.C. a chemat în judecată A.N.R.P., prin D.A.D.N.,

solicitând obligarea pârâtei să înregistreze cererea de opțiune, formulată la

datele de 22 noiembrie 2007, 17 martie 2008 și 21 aprilie 2008 și să emită

titlu de plată pentru suma de 500.000 lei și titlu de conversie în acțiuni

pentru suma de 227.000 lei, având în vedere că în calitate de persoană

îndreptățită a optat pentru primirea de despăgubiri în numerar și acțiuni la

„Fondul Proprietatea”.

În motivarea cererii, reclamanta a

învederat că prin decizia nr. 994 din 30 ianuarie 2007, C.C.S.D. a emis titlu

de despăgubire pentru suma de 227.000 lei, iar, după apariția O.U.G. nr. 81/2007

a solicitat acordarea de despăgubiri în numerar.

Ulterior, la solicitarea pârâtei imobilul

a fost evaluat la suma de 727.000 lei, dar pârâta a restituit documentația,

refuzând nejustificat să emită titlu de plată și titlu de conversie în acțiuni.

Prin sentința civilă nr. 229 din 29

septembrie 2008 Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și

fiscal, a admis în parte acțiunea și a dispus obligarea pârâtei să înregistreze

cererea de opțiune a reclamantei formulată la data de 22 noiembrie2007, 17

martie 2008 și 21 aprilie 2008 și să emită pe seama acesteia un titlu de

despăgubire pentru suma de 500.000 lei și unul de conversie în acțiuni pentru

suma de 227.000 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut, în esență, că reclamanta a uzat de dispozițiile art. 3 alin.

(1) din O.U.G. nr. 81/2007, manifestându-și în termenul legal opțiunea de a-i

fi acordate despăgubiri bănești și acțiuni la Fondul „Proprietatea” , în valoare totală de 727.000 lei, stabilită prin raportul de evaluare efectuat în luna

noiembrie 2007.

Împotriva sentinței a declarat recurs

pârâta A.N.R.P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâta a arătat că reclamanta nu

a respectat dispozițiile art. 18

2

din O.U.G. nr. 81/2007, în sensul de

a depune cererea privind opțiunea în calitate de persoană deținătoare de titlu

de despăgubire, personal sau prin mandatar cu procură specială, motiv pentru

care solicitările făcute, au fost înregistrate ca petiții, conform O.G. nr. 27/2002

și nu ca dosare de opțiune.

S-a învederat de asemenea, că este

nelegală obligarea instituției la emiterea titlului de plată și a celui de

conversie în acțiuni, întrucât suma solicitată, de 727.000 lei nu reprezintă

titlu de despăgubire, nefiind consemnată într-o decizie emanată de la C.C.S.D.,

decizia nr. 994 din 30 ianuarie 2007 acordând reclamantei titlu de despăgubire

în valoare de numai 227.440,33 lei.

Pârâta a precizat că dispozițiile legale

privind emiterea titlului de plată și a titlului de conversie nu sunt incidente

în cauză, neputându-se declanșa procedura de valorificare a titlurilor de

despăgubire, întrucât suma solicitată nu reprezintă valoarea stabilită ca titlu

de despăgubire.

Analizând actele și lucrările dosarului, în

raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304

1

C.

proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a

se dispune modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul de a se respinge

ca prematură cererea de obligare a pârâtei la emiterea titlului de despăgubiri

și a celor de conversie în acțiuni.

Astfel, potrivit art. 18

2

din

Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel cum a fost introdus prin O.U.G. nr. 81/2007

pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor

preluate în mod abuziv, titularul titlurilor de despăgubire care optează pentru

una din cele trei modalități de valorificare a titlurilor prevăzute de art.18

1

din ordonanță se prezintă personal sau prin mandatar cu procură autentică la A.N.R.P.

și va atașa cererii tip documentele enumerate la Capitolul V/1, introdus după punctul 8.3 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII

din Legea nr. 247/2005, aprobate prin H.G. nr. 128/2008.

Potrivit art. 3 din Titlul II al

ordonanței, persoanele care, la data intrării în vigoare a acesteia, dețin calitatea

de acționar la Fondul „Proprietatea”, pot opta în termen de 6 luni între a-și

menține calitatea de acționar sau a solicita anularea conversiei titlurilor de

despăgubiri în urma căreia au dobândit calitatea de acționar.

Curtea reține că, în cauză, prin cererile

repetate adresate pârâtei la 22 noiembrie2007, 17 martie 2008 și 21 aprilie

2008, prin mandatar cu procură specială autentică, reclamanta și-a manifestat

expres, în termenul legal, opțiunea de valorificare a titlului de despăgubire

deținut.

Instanța de fond a reținut în mod corect

că refuzul pârâtei de a înregistra cererea reclamantei este nejustificat, cât

timp conținutul cererii transmise era identic celui afișat pe site-ul

autorității și au fost atașate și documentele cerute în original sau copie,

conform prevederilor legale în materie.

Împrejurarea că reclamanta sau mandatarul

său nu s-au prezentat personal, în condițiile în care s-au depus cererea de

opțiune și documentele necesare, nu poate constitui temei al refuzului de

înregistrare și soluționare potrivit prevederilor Legii nr. 247/2005, Titlul

VII, modificat prin O.U.G. nr. 81/2007, neputându-se îngrădi accesul persoanei îndreptățite

la realizarea drepturilor sale.

Hotărârea instanței este însă criticabilă

referitor la dispoziția de obligare a pârâtei să emită pe seama reclamantei un

titlu de despăgubire pentru suma de 500.000 lei, de fapt, titlu de plată, și a

unui titlu de conversie în acțiuni pentru suma de 227.000 lei.

Astfel, apare ca neîntemeiată susținerea

pârâtei că suma solicitată de 727.000 lei reprezentând valoarea titlului de

plată și a celui de conversie în acțiuni, nu este stabilită prin titluri de

despăgubire, emise de organismul abilitat, C.C.S.D.

Din actele dosarului rezultă că

reclamantei i s-a restituit în natură apartamentul nr.1 al imobilului situat în

Timișoara, s iar pentru apartamentul nr. 2 și terenul aferent s-a stabilit ca

valoare echivalentă suma de 3.511.537.000 ROL, din care 1.411.966.560 ROL

despăgubiri bănești și diferența de 2.099.570.440 ROL sub forma titlurilor de

valoare nominală.

Prin decizia nr. 994 din 30 ianuarie 2007

emisă de C.C.S.D. a fost stabilit doar parțial cuantumul despăgubirilor

cuvenite reclamantei, acordându-i-se titlu de despăgubire în cuantum de

227.440,30 RON, reprezentând valorile actualizate ale titlurilor de valoare

nominală emise la 30 iunie 2005.

De altfel, inițial, reclamanta a optat la

22 noiembrie 2007, pentru plata în numerar a despăgubirilor cuvenite,

solicitând eliberarea unui titlu de plată, în baza dispoziției nr. 480/2005 și

valorificarea în acest mod a deciziei nr. 994/2007 reprezentând titlu de

despăgubire.

De-abia ulterior, când dosarul privind

acordarea de despăgubiri a fost transmis spre evaluare, reclamanta și-a

modificat opțiunea, precizând că solicită plata în numerar pentru suma de

500.000 lei și conversia în acțiuni pentru suma de 227.000 lei.

Însă, astfel cum a învederat pârâta,

urmează să se emită în favoarea reclamantei o a doua decizie de către C.C.S.D.,

după ce procedura administrativă se va finaliza, întrucât raportul de evaluare,

care a stabilit despăgubiri totale în sumă de 727.000 lei, contestat de pârâtă,

nu a fost urmat de un al doilea titlu de despăgubire pentru a se putea proceda

la valorificarea și a diferenței dintre cuantumul stabilit inițial și valoarea

totală a despăgubirilor.

În acest sens, O.U.G. nr. 81/2007

definește titlurile de despăgubire ca fiind certificate emise de C.C.S.D., în

numele și pe seama Statului Român, care încorporează drepturile de creanță ale

deținătorilor, corespunzător despăgubirilor acordate și care urmează a fi

valorificate prin conversia lor în acțiuni și/sau, după caz, prin preschimbarea

lor în titluri de plată. Cât privește titlurile de plată și titlurile de

conversie sunt definite ca certificate emise de A.N.R.P., în numele și pe seama

Statului Român, care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor, în

primul caz, de a primi o sumă de maximum 500.000 lei și, în al doilea caz, care

urmează a fi valorificate prin conversia lor în acțiuni emise de Fondul

„Proprietatea”.

Același act normativ prevede că A.N.R.P.

coordonează procesul de acordare a despăgubirilor, realizând activitățile

necesare, incluzând emiterea titlurilor de plată, titlurilor de conversie,

realizarea conversiei în acțiuni și achitarea despăgubirilor în numerar.

În raport de cele expuse mai sus, Curtea

va constata ca fiind prematură cererea reclamantei de obligare a pârâtei la

emiterea titlului de plată și a celui de conversie în acțiuni, motiv pentru

care va admite recursul și va modifica în parte sentința, în sensul respingerii

acestui capăt de acțiune, urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale

hotărârii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A.N.R.P.

împotriva sentinței civile nr. 229 din 29 septembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal .

Modifică în parte hotărârea atacată în

sensul că, respinge ca prematură, cererea de obligare a pârâtei să emită titlul

de despăgubiri și titlul de conversie în acțiuni.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11

martie 2009.