ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 724/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 114/P/2007, Curtea de Apel Constanța a respins ca nefondată plângerea formulată de petenții F.C., F.M. și F.G. prin mandatar Z.F. împotriva ordonanței nr. 52/P/2007 din 31 iulie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța și a ordonanței nr. 199/II/2/2007 din 11 septembrie 2007 a Procurorului General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că la 1 octombrie 2007 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța plângerea petenților menționați anterior, împotriva ordonanței nr. 52/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

Cauza a fost declinată spre competentă soluționare la Curtea de Apel Constanța, având în vedere calitatea de executor judecătoresc a intimatului și prevederile art. 28 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. S-a mai reținut că petenții au formulat plângere prin mandatar împotriva soluției de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. 52/P/2007 față de intimatul executor judecătoresc V.Ș. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. Din actele Dosarului nr. 52/P/2007 rezultă că V.Ș., executor judecătoresc, a fost scos de sub urmărire penală, aplicându-i-se o sancțiune cu caracter administrativ, constatându-se că fapta pentru care a fost urmărit penal nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Instanța a motivat că petenții nu au respectat clauza privind restituirea unui împrumut. S-a mai motivat că, deși în titlul executoriu nu figura suma de 2500 DOLAR SUA, plus penalizări, executorul judecătoresc a procedat la vânzarea la licitație a imobilului atât pe suma împrumutată, cât și pentru cei 2500 DOLAR SUA (pentru care nu există titlu executoriu). În motivarea hotărârii instanța a mai reținut că petenții nu au făcut contestație împotriva executării silite, conform art. 399 C. proc. civ. și că soluția de netrimitere în judecată este temeinică. Împotriva sentinței penale au declarat recurs petenții, criticând-o pentru netrimiterea în judecată a executorului judecătoresc pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.

care s-ar fi săvârșit în cauză. Prin Decizia nr. 492 din 8 februarie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a respins ca nefondate recursurile declarate de petiționarii F.C., F.M. și F.G. prin mandatar Z.F. împotriva sentinței penale nr. 114/P din 29 noiembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Pentru a hotărî astfel a reținut că din actele dosarului nu rezultă că executorul judecătoresc a procedat cu rea-credință în cursul executării silite sau că activitatea lui ar fi fost determinată de acte de corupție. În raport de dispozițiile art. 399 C. proc. civ. și art. 400 alin. (1) C. proc. civ.

rezultă că legiuitorul a prevăzut posibilitatea că în cursul executării silite se pot produce greșeli care se îndreaptă însă pe o cale jurisdicțională civilă și anume prin contestație la executare și nu pe cale penală, atâta vreme cât în cauză nu se constată că persoanele care sunt angajate în executare nu au acționat cu rea-credință, adică cu intenția vădită de a cauza vreunei părți o vătămate a intereselor legale. Revizuienții F.C., F.M. și F.G. au solicitat revizuirea sentinței penale nr. 114/P din 29 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., hotărâre care a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 492 din 8 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. 16040/212/2007.

Prin sentința penală nr. 167/P din 15 decembrie 2008, Curtea de Apel Constanța a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuienții F.C., F.M. și F.G., reținând că hotărârile pronunțate în procedura prevăzută de art. 278 1 C. proc. pen., nu îndeplinesc această condiție întrucât nu este soluționat fondul cauzei, prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs revizuienții F.C., F.M. și F.G. prin care au solicitat admiterea, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se dispună admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată. Examinând sentința penală recurată sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că recursurile declarate de revizuienții F.C., F.M. și F.G. sunt nefondate. În mod corect Curtea de Apel Constanța prin sentința penală nr. 167/2008 a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, întrucât a vizat o hotărâre care nu poate fi supusă revizuirii, deoarece a fost pronunțată în procedura reglementată de dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. și nu o hotărâre definitivă prin care s-a soluționat fondul cauzei, prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal. Din economia dispozițiilor art. 393 și art. 394 C. proc. pen. rezultă caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute într-o hotărâre judecătorească definitivă, datorate recunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C. proc. pen. și numai pentru cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen., singurele care pot provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale. În cauză revizuienții au formulat cererea solicitând revizuirea unei hotărâri ce nu îndeplinește condițiile art. 393 C. proc. pen. și fără a invoca sau a formula critici care să poată fi încadrate în vreunul din cazurile de retractare prevăzute de art. 394 C. proc. pen., revizuirea referindu-se la o hotărâre care a fost soluționată în baza dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen. Pentru aceste considerente Curtea de Apel Constanța în mod corect a respins cererea de revizuire a revizuienților F.C., F.M.

și F.G. ca inadmisibilă, iar în temeiul art. 385 15 alin. (1) lit. b), Înalta Curte va respinge recursurile declarate de către aceștia, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de revizuienții F.C., F.M. și F.G. împotriva Deciziei penale nr. 167/P din 15 decembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenții revizuienți la plata sumelor de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 3 martie 2009.