ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 724/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 114/P/2007, Curtea de Apel Constanța a respins ca nefondată

plângerea formulată de petenții

F.C., F.M. și F.G. prin mandatar Z.F. împotriva ordonanței nr.

52/P/2007 din 31 iulie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța

și a ordonanței nr. 199/II/2/2007 din 11 septembrie 2007 a Procurorului General

Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că la 1 octombrie 2007 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei

Constanța plângerea petenților menționați anterior, împotriva ordonanței nr. 52/P/2007

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța. Cauza a fost declinată spre

competentă soluționare la Curtea de Apel Constanța, având în vedere calitatea

de executor judecătoresc a intimatului și prevederile art. 28 alin. (1) lit. b)

C. proc. pen.

S-a mai reținut că petenții au

formulat plângere prin mandatar împotriva soluției de scoatere de sub urmărire

penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ dispusă de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. 52/P/2007 față de

intimatul executor judecătoresc V.Ș. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 246 C. pen.

Din actele Dosarului nr. 52/P/2007

rezultă că V.Ș., executor judecătoresc, a fost scos de sub urmărire penală,

aplicându-i-se o sancțiune cu caracter administrativ, constatându-se că fapta

pentru care a fost urmărit penal nu prezintă gradul de pericol social al unei

infracțiuni.

Instanța a motivat că petenții nu au

respectat clauza privind restituirea unui împrumut.

S-a mai motivat că, deși în titlul

executoriu nu figura suma de 2500 DOLAR SUA, plus penalizări, executorul

judecătoresc a procedat la vânzarea la licitație a imobilului atât pe suma

împrumutată, cât și pentru cei 2500 DOLAR SUA (pentru care nu există titlu

executoriu). În motivarea hotărârii instanța a mai reținut că petenții nu au

făcut contestație împotriva executării silite, conform art. 399 C. proc. civ.

și că soluția de netrimitere în judecată este temeinică.

Împotriva sentinței penale au declarat

recurs petenții, criticând-o pentru netrimiterea în judecată a executorului

judecătoresc pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. care s-ar fi

săvârșit în cauză.

Prin Decizia nr. 492 din 8 februarie

2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a respins ca nefondate

recursurile declarate de petiționarii F.C., F.M. și F.G. prin mandatar Z.F. împotriva

sentinței penale nr. 114/P din 29 noiembrie 2007 a Curții de Apel Constanța,

secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Pentru a hotărî astfel a reținut că

din actele dosarului nu rezultă că executorul judecătoresc a procedat cu

rea-credință în cursul executării silite sau că activitatea lui ar fi fost

determinată de acte de corupție. În raport de dispozițiile art. 399 C. proc.

civ. și art. 400 alin. (1) C. proc. civ. rezultă că legiuitorul a prevăzut

posibilitatea că în cursul executării silite se pot produce greșeli care se

îndreaptă însă pe o cale jurisdicțională civilă și anume prin contestație la

executare și nu pe cale penală, atâta vreme cât în cauză nu se constată că

persoanele care sunt angajate în executare nu au acționat cu rea-credință,

adică cu intenția vădită de a cauza vreunei părți o vătămate a intereselor

legale.

Revizuienții

F.C., F.M. și F.G. au

solicitat revizuirea sentinței penale nr. 114/P din 29 noiembrie 2007

pronunțată de Curtea de Apel Constanța în temeiul art. 278

1

C. proc.

pen., hotărâre care a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 492 din 8

februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. 16040/212/2007.

Prin sentința penală nr. 167/P

din 15 decembrie 2008, Curtea de Apel Constanța a respins ca inadmisibilă

cererea de revizuire formulată de revizuienții F.C., F.M. și F.G., reținând că

hotărârile pronunțate în procedura prevăzută de art. 278

1

C. proc.

pen., nu îndeplinesc această condiție întrucât nu este soluționat fondul

cauzei, prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat recurs revizuienții F.C., F.M. și F.G. prin care au solicitat

admiterea, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se dispună

admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată.

Examinând sentința penală

recurată sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385

6

alin.

(3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile declarate de

revizuienții F.C., F.M. și F.G. sunt nefondate.

În mod corect Curtea de Apel

Constanța prin sentința penală nr. 167/2008 a respins ca inadmisibilă cererea

de revizuire, întrucât a vizat o hotărâre care nu poate fi supusă revizuirii,

deoarece a fost pronunțată în procedura reglementată de dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen. și nu o hotărâre definitivă prin care s-a soluționat fondul

cauzei, prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal.

Din economia dispozițiilor art.

393 și art. 394 C. proc. pen. rezultă caracterul revizuirii de cale

extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare

cu privire la faptele reținute într-o hotărâre judecătorească definitivă,

datorate recunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depindea

adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.

Fiind o cale extraordinară

de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C.

proc. pen. și numai pentru cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.,

singurele care pot provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

În cauză revizuienții au

formulat cererea solicitând revizuirea unei hotărâri ce nu îndeplinește

condițiile art. 393 C. proc. pen. și fără a invoca sau a formula critici care

să poată fi încadrate în vreunul din cazurile de retractare prevăzute de art. 394

C. proc. pen., revizuirea referindu-se la o hotărâre care a fost soluționată în

baza dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen.

Pentru aceste considerente

Curtea de Apel Constanța în mod corect a respins cererea de revizuire a

revizuienților

F.C.,

F.M. și F.G. ca inadmisibilă, iar în temeiul art. 385

15

alin. (1) lit.

b), Înalta Curte va respinge recursurile declarate de către aceștia, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de revizuienții F.C., F.M. și F.G. împotriva Deciziei penale nr. 167/P

din 15 decembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă recurenții

revizuienți la plata sumelor de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 3 martie 2009.