ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1519/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu

minori și de familie, prin sentința penală nr.118/P din 15 octombrie 2009, în

baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins plângerea

formulată de petenta G.A., împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale

adoptată în dosarul nr. 304/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Constanța, ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, curtea a reținut

următoarele:

La data de 22 iulie 2006, petenta G.A. a

depus plângere penală împotriva executorului judecătoresc V.D.G. și a

persoanelor C.A., B.E., G.I. și C.C. pentru a se efectua cercetări penale sub

aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 192 și art. 208-art. 209 C. pen.

În fapt, petenta a arătat că, la

data de 20 iulie 06, însoțit de celelalte persoane, intimatul executor

judecătoresc V.D.G. a pătruns fără drept și a procedat la evacuarea sa din

locuința din municipiul Constanța, fără să știe de existența vreunei sentințe

judecătorești civile și, în acele împrejurări, i s-au sustras mai multe

lucruri.

Prin ordonanța nr. 6954/P/2006 din

08 octombrie 2007, Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța și-a declinat

competența în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

Prin ordonanța nr. 304/P/2007 din 13

decembrie 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a dispus, în

temeiul art. 228 alin. (4) și (6) și art. 10 lit. b) C. proc. pen., neînceperea

urmăririi penale față de intimatul V.D.G. pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 246 C. pen., art. 192 și art. 208 - art. 209 C.

pen. deoarece în calitate de executor judecătoresc, intimatul și-a îndeplinit

atribuțiile de serviciu cu respectarea dispozițiilor legale, prin aceea că a procedat

la cererea doamnei C.A., la punerea în executare a sentinței civile nr. 9029

din 15 septembrie 2004, a Judecătoriei Constanța, prin somarea în mod repetat a

petentei care la data de 17 iulie 2006 s-a opus executării motiv pentru care,

în ziua de 20 iulie 2006, cu sprijinul poliției, s-a executat silit hotărârea

de evacuare din apartamentul situat în municipiul Constanța, procedură de

executare silită încuviințată de către Judecătoria Constanța prin încheierea

nr. 1962 din 03 iulie 2006.

Prin aceeași ordonanță, în temeiul

art. 45, art. 42, art. 38, art. 34 și art. 25 C. proc. pen., procurorul a

disjuns cauza cu privire la C.A., B.E., G.I. și C.C. pentru a se efectua

cercetări penale sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 192 și art. 208 - art. 209 C. pen. și și-a declinat competența în

favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria.

Prin ordonanța nr. 83/II/2 din 15

februarie 08, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Constanta a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta G.A. în baza

art. 278 C. proc. pen. reținând că evacuarea petentei s-a făcut cu respectarea

dispozițiilor privind executarea silită de către executorul judecătoresc V.D.G.,

bunurile petentei au fost date în custodie, neexistând indicii ale săvârșirii

infracțiunilor de „furt calificat" sau „violare de domiciliu".

În temeiul art. 2781 C. proc. pen.,

petenta G.A. a formulat plângere la Tribunalul Constanța împotriva soluției de

netrimitere în judecată motivând că este nelegală.

Prin sentința penală nr. 369 din 10

aprilie 2008, instanța și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel

Constanța, formându-se dosarul nr. 3533/212/2008.

Prin sentința penală nr. 117/P

pronunțată la data de 15 octombrie 2009, Curtea de Apel Constanța a respins, în

baza art. 278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., modif., plângerea penală

formulată de petenta G.A. ca nefondată. La data de 12 iunie 2008, Parchetul de

pe lângă Curte a înaintat Judecătoriei Constanța o nouă plângere formulată de

petenta G.A. împotriva aceleiași soluții de netrimitere - ordonanța nr. 304/P/2007

din 13 decembrie 2007 pronunțată de procuror cu privire la intimatul executor

judecătoresc V.D.G.; prin sentința penală nr. 760 din 03 iulie 2008, instanța

și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Constanța, formându-se un

nou dosar cu numărul de mai sus 12221/212/2008.

Curtea, având în vedere că ordonanța

de neîncepere a urmăririi penale, a fost supusă deja controlului instanței iar

în cauză a fost pronunțată sentința penală nr. 117 din 15 octombrie 2009, cu

identitate de obiect, cauză și părți, a apreciat și motivat că ordonanța nu mai

poate fi examinată în fond cu ocazia noii plângeri formulate de petentă,

aceasta având la îndemână calea de atac a recursului împotriva sentinței penale

nr. 117 din 15 octombrie 2009.

Împotriva sentinței a declarat

recurs petenta G.A.

Prin cererea de recurs care conține 17

file, recurenta petentă nu invocă nici un motiv de recurs care analizat să ducă

la casarea sentinței.

Petenta este nemulțumită de modul în care

a fost soluționat dosarul nr. 8569/2003 al Judecătoriei Constanța având obiect

succesiunea numitei B.M. decedată la 4 martie 2003 și mai apoi căile de atac

exercitate în cauă, respectiv dosarul nr. 519/2005 al Tribunalului Constanța.

În final, nemulțumită de hotărârea supusă

recursului de față solicită admiterea recursului, casarea sentinței și

trimiterea cauzei la parchet pentru a se efectua cercetări față de magistratul

judecător Ispas Adriana care a soluționat plângerea și a avocatului E.T.

Recursul este nefondat.

Din cuprinsul actelor și lucrărilor

aflate la dosarul cauzei rezultă că prima instanță a pronunțat o hotărâre

legală și temeinică. Astfel, așa cum chiar petenta a arătat, a formulat mai

multe plângeri adresate Președintelui României, Consiliului Superior al

Magistraturii, Parchetului General de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție și instanțelor.

Atâta vreme cât prin sentința penală

nr. 117 din 15 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, a fost

soluționată plângerea formulată în temeiul art. 278

1

C. proc. pen.

împotriva ordonanței nr. 304/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Constanța, o nouă plângere împotriva aceleiași soluții este nefondată.

Petenta avea la îndemână și trebuia să

declare recurs împotriva sentinței prin care plângerea sa a fost respinsă.

Pe de altă parte, în calea de atac

împotriva unei hotărâri nu pot fi primite plângeri penale privind presupuse

infracțiuni săvârșite de magistrații și avocații care au participat la

soluționarea în fond a plângerii formulată în temeiul art. 278

1

C.

proc. pen.. În măsura în care petenta consideră că persoanele la care face

referire au săvârșit infracțiuni au posibilitatea să se adreseze printr-o

plângere penală, organelor de urmărire penală pentru efectuarea de cercetări și

pronunțarea unei soluții.

Recursul urmează a fi respins ca

nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar

recurenta obligată la plata cheltuielilor judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționara G.A. împotriva sentinței penale nr. 118/P din 15

octombrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale

cu minori și de familie.

Obligă recurenta petiționară la plata

sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 20

aprilie 2010.