ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1519/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, prin sentința penală nr.118/P din 15 octombrie 2009, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins plângerea formulată de petenta G.A., împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale adoptată în dosarul nr. 304/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, ca nefondată. Pentru a hotărî astfel, curtea a reținut următoarele: La data de 22 iulie 2006, petenta G.A. a depus plângere penală împotriva executorului judecătoresc V.D.G. și a persoanelor C.A., B.E., G.I. și C.C. pentru a se efectua cercetări penale sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 192 și art. 208-art.

209 C. pen. În fapt, petenta a arătat că, la data de 20 iulie 06, însoțit de celelalte persoane, intimatul executor judecătoresc V.D.G. a pătruns fără drept și a procedat la evacuarea sa din locuința din municipiul Constanța, fără să știe de existența vreunei sentințe judecătorești civile și, în acele împrejurări, i s-au sustras mai multe lucruri. Prin ordonanța nr. 6954/P/2006 din 08 octombrie 2007, Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța și-a declinat competența în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța. Prin ordonanța nr. 304/P/2007 din 13 decembrie 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) și (6) și art. 10 lit. b) C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale față de intimatul V.D.G. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 192 și art. 208 - art. 209 C. pen. deoarece în calitate de executor judecătoresc, intimatul și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu cu respectarea dispozițiilor legale, prin aceea că a procedat la cererea doamnei C.A., la punerea în executare a sentinței civile nr. 9029 din 15 septembrie 2004, a Judecătoriei Constanța, prin somarea în mod repetat a petentei care la data de 17 iulie 2006 s-a opus executării motiv pentru care, în ziua de 20 iulie 2006, cu sprijinul poliției, s-a executat silit hotărârea de evacuare din apartamentul situat în municipiul Constanța, procedură de executare silită încuviințată de către Judecătoria Constanța prin încheierea nr. 1962 din 03 iulie 2006. Prin aceeași ordonanță, în temeiul art. 45, art. 42, art. 38, art. 34 și art. 25 C. proc.

pen., procurorul a disjuns cauza cu privire la C.A., B.E., G.I. și C.C. pentru a se efectua cercetări penale sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 192 și art. 208 - art. 209 C. pen. și și-a declinat competența în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria. Prin ordonanța nr. 83/II/2 din 15 februarie 08, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanta a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta G.A. în baza art. 278 C. proc. pen. reținând că evacuarea petentei s-a făcut cu respectarea dispozițiilor privind executarea silită de către executorul judecătoresc V.D.G., bunurile petentei au fost date în custodie, neexistând indicii ale săvârșirii infracțiunilor de „furt calificat" sau „violare de domiciliu". În temeiul art. 2781 C. proc.

pen., petenta G.A. a formulat plângere la Tribunalul Constanța împotriva soluției de netrimitere în judecată motivând că este nelegală. Prin sentința penală nr. 369 din 10 aprilie 2008, instanța și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Constanța, formându-se dosarul nr. 3533/212/2008. Prin sentința penală nr. 117/P pronunțată la data de 15 octombrie 2009, Curtea de Apel Constanța a respins, în baza art. 278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., modif., plângerea penală formulată de petenta G.A. ca nefondată. La data de 12 iunie 2008, Parchetul de pe lângă Curte a înaintat Judecătoriei Constanța o nouă plângere formulată de petenta G.A.

împotriva aceleiași soluții de netrimitere - ordonanța nr. 304/P/2007 din 13 decembrie 2007 pronunțată de procuror cu privire la intimatul executor judecătoresc V.D.G.; prin sentința penală nr. 760 din 03 iulie 2008, instanța și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Constanța, formându-se un nou dosar cu numărul de mai sus 12221/212/2008. Curtea, având în vedere că ordonanța de neîncepere a urmăririi penale, a fost supusă deja controlului instanței iar în cauză a fost pronunțată sentința penală nr. 117 din 15 octombrie 2009, cu identitate de obiect, cauză și părți, a apreciat și motivat că ordonanța nu mai poate fi examinată în fond cu ocazia noii plângeri formulate de petentă, aceasta având la îndemână calea de atac a recursului împotriva sentinței penale nr. 117 din 15 octombrie 2009. Împotriva sentinței a declarat recurs petenta G.A.

Prin cererea de recurs care conține 17 file, recurenta petentă nu invocă nici un motiv de recurs care analizat să ducă la casarea sentinței. Petenta este nemulțumită de modul în care a fost soluționat dosarul nr. 8569/2003 al Judecătoriei Constanța având obiect succesiunea numitei B.M. decedată la 4 martie 2003 și mai apoi căile de atac exercitate în cauă, respectiv dosarul nr. 519/2005 al Tribunalului Constanța. În final, nemulțumită de hotărârea supusă recursului de față solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei la parchet pentru a se efectua cercetări față de magistratul judecător Ispas Adriana care a soluționat plângerea și a avocatului E.T. Recursul este nefondat.

Din cuprinsul actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică. Astfel, așa cum chiar petenta a arătat, a formulat mai multe plângeri adresate Președintelui României, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și instanțelor. Atâta vreme cât prin sentința penală nr. 117 din 15 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, a fost soluționată plângerea formulată în temeiul art. 278 1 C. proc. pen. împotriva ordonanței nr. 304/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, o nouă plângere împotriva aceleiași soluții este nefondată. Petenta avea la îndemână și trebuia să declare recurs împotriva sentinței prin care plângerea sa a fost respinsă.

Pe de altă parte, în calea de atac împotriva unei hotărâri nu pot fi primite plângeri penale privind presupuse infracțiuni săvârșite de magistrații și avocații care au participat la soluționarea în fond a plângerii formulată în temeiul art. 278 1 C. proc. pen.. În măsura în care petenta consideră că persoanele la care face referire au săvârșit infracțiuni au posibilitatea să se adreseze printr-o plângere penală, organelor de urmărire penală pentru efectuarea de cercetări și pronunțarea unei soluții. Recursul urmează a fi respins ca nefondat, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar recurenta obligată la plata cheltuielilor judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara G.A. împotriva sentinței penale nr. 118/P din 15 octombrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 20 aprilie 2010.