ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1820/2011

Asupra cererii de contestație în anulare de față; Î n baza lucrărilor din dosar constată următoarele: La 22 iulie 2006, petenta G.A. a depus plângere penală împotriva executorului judecătoresc V.D.G. și a persoanelor C.A., B.E., G.I. și C.C. pentru a se efectua cercetări penale sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 192 și art. 208, art. 209 C. pen. În fapt, petenta a arătat că, la data de 20 iulie 2006, însoțit de celelalte persoane, intimatul executor judecătoresc V.D.G. a pătruns fără drept și a procedat la evacuarea sa din locuința din municipiul Constanța, fără să știe de existența vreunei sentințe judecătorești civile și, în acele împrejurări, i s-au sustras mai multe lucruri.

Prin Ordonanța nr. 304/P/2007 din 13 decembrie 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) și (6) și art. 10 lit. b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimatul V.D.G. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 192 și art. 208 - art. 209 C. pen.

deoarece în calitate de executor judecătoresc, intimatul și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu cu respectarea dispozițiilor legale, prin aceea că a procedat la cererea doamnei C.A., la punerea în executare a sentinței civile nr. 9029 din 15 septembrie 2004, a Judecătoriei Constanța, prin somarea în mod repetat a petentei care la data de 17 iulie 2006 s-a opus executării motiv pentru care, în ziua de 20 iulie 2006, cu sprijinul poliției, s-a executat silit hotărârea de evacuare din apartamentul situat în municipiul Constanța, procedură de executare silită încuviințată de către Judecătoria Constanța prin încheierea nr. 1962 din 03 iulie 2006. Prin aceeași ordonanță, în temeiul art. 45, art. 42, art. 38, art. 34 și art. 25 C. proc.

pen., procurorul a disjuns cauza cu privire la C.A., B.E., G.I. și C.C. pentru a se efectua cercetări penale sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 192 și art. 208 - art. 209 C. pen. și și-a declinat competența în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța. Prin Ordonanța nr. 83/ll/2 din 15 februarie 2008, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanta a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta G.A. în baza art. 278 C. proc. pen. reținând că evacuarea petentei s-a făcut cu respectarea dispozițiilor privind executarea silită de către executorul judecătoresc V.D.G., bunurile petentei au fost date în custodie, neexistând indicii ale săvârșirii infracțiunilor de „furt calificat" sau „violare de domiciliu". În temeiul art. 278 1 C. proc.

pen., petenta G.A. a formulat plângere la instanța de judecată. Prin sentința penală nr. 117/P din 15 octombrie 2009 Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta. Împotriva sentinței, petenta G.A. a declarat recurs, care a fost respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 1470 din 16 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Împotriva acestei decizii, petenta a declarat contestația în anulare de față. Cererea de contestație în anulare este inadmisibilă. Examinând, cu precădere, în condițiile art. 391 C. proc. pen. , raportată la natura cauzei (art. 278 1 C. proc. pen.) admisibilitatea în principiu a contestației în anulare de față, Înalta Curte constată că aceasta nu întrunește condițiile prevăzute de lege.

Este esențial să se constate că incidența oricăruia din cazurile de contestație în anulare prevăzute de art. 386 C. proc. pen. este exclusă, cele de la lit. a)-c) și e) putând fi invocate, potrivit art. 388 alin. (1) C. proc. pen., de "persoana împotriva căreia se face executarea" , iar cel de la lit. d), de persoana împotriva căreia " s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă", ceea ce înseamnă, neîndoielnic , că subiecții procedurii speciale reglementate de art. 278 1 C. proc. pen. nu au deschisă calea contestației în anulare împotriva hotărârii definitive pronunțate într-o astfel de cauză. Așa fiind, contestația în anulare urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, cu obligarea contestatoarei, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. , la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibilă, cererea de contestație în anulare formulată de contestatoarea G.A. împotriva deciziei penale nr. 1470 din 16 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s ecția penală, pronunțată în dosarul nr. 3533/212/2008. Obligă contestatoarea la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 mai 2011.