ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 228/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 112/18 iulie 2008 a Curții

de Apel Pitești, a fost admisă în parte acțiunea formulată de numita S.G., în

contradictoriu cu Ministerul Sănătății Publice, având ca obiect anularea

Ordinului nr. 231 din 18 martie 2008 emis de pârâți și obligarea acestora la

daune morale.

A fost anulat ordinul.

A fost respins capătul de

cerere privind acordarea daunelor.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut, în fapt: că, prin ordinul atacat, s-a dispus revocarea

reclamantei din funcția de manager al S.J.U. Vâlcea și încetarea contractului

de management din 14 decembrie 2006, pe temeiul art. 1833 lit. l) din Legea nr.

95/2006, pentru „abateri grave de la legislația în vigoare, constatate de

organele de control și de instituțiile abilitate, în condițiile legii”; că la

baza ordinului a stat un Raport de control nr. EN2291/DC121 din 12 martie 2008,

aprobat de conducerea ministerului, care consemnează disfuncționalități

înregistrate în activitatea de conducere a spitalului; că acest raport nu a

fost adus la cunoștință reclamantei decât în cursul procesului și constată

anumite situații de fapt privind: managementul, condițiile igienico-sanitare,

achizițiile publice, domeniul financiar-contabil, precum și cazul decesului

unui pacient; că toate aceste aspecte au constituit motive de revocare din

funcție a reclamantei.

În drept, a statuat

instanța, sub aspect formal, că temeiul legal în baza căruia s-a dispus

revocarea - art. 1833 lit. l) din Legea nr. 95/2007 privind reforma în domeniul

sănătății - nu era în vigoare la data încheierii contractului de management -

14 decembrie 2006 - fiind introdus ulterior prin Legea nr. 264/2007, publicat

în M. Of. nr. 503/27.07.2007. fiind astfel încălcat principiul

neretroactivității legii.

A constatat instanța că în

contractul de management, la pct. 8, cauzele de încetare a contractului, nu era

prevăzut un asemenea caz de încetare precum cel cuprins în art. 1833 lit. l),

iar dacă părțile au convenit expres asupra acestor cauze - legate de

nerealizarea indicatorilor de performanță - și cu parcurgerea unei anumite

proceduri, nu poate fi revocat contractul pentru o altă cauză, inexistentă la data

încheierii contractului.

Analizând actul administrativ

și în fond, instanța a reținut: că, în ceea ce privește domeniul achizițiilor

publice și cel financiar-contabil, activitatea reclamantei a fost supusă unui

control de audit intern, al cărui raport (nr. 99 din 4 ianuarie 2008) nu

consemnează nici o neregulă; că nici controlul Curții de Conturi, prin

Încheierea nr. 11 din 9 mai 2007, nu a consemnat nereguli, descărcând de

gestiune pe ordonatorul de credite al spitalului pentru exercițiul bugetar

2006; că, în ceea ce privește situația medicală, analiza realizată de

directorul medical al spitalului contrazice raportul de control pe care s-a

întemeiat ordinul de revocare; că, în ceea ce privește decesul unui pacient,

s-a stabilit vinovăția medicului implicat direct, acesta fiind sancționat prin Decizia

nr. 3 din 15 aprilie 2008, directorul spitalului neavînd nicio culpă.

A mai constatat instanța că

dispozițiile art. 200 din Legea nr. 95/2006 - în forma lor în vigoare la data

încheierii contractului de management - prevăd că activitatea managerului poate

fi analizată și la sesizarea organelor statului, dar, în speță, o asemenea

verificare n-a existat, iar singurul raport de control existent, cel de la

minister, este contrazis de dovezile depuse în cauză de către reclamantă.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat în termen recursul de față Ministerul Sănătății Publice, cererea fiind

legal timbrată.

În motivarea cererii,

recurentul arată că instanța de fond a reținut în mod greșit nelegalitatea

ordinului pe motiv că temeiul juridic al revocării reclamantei nu ar fi fost în

vigoare la data încheierii contractului, întrucât, la data de 20 decembrie

2006, părțile au încheiat actul adițional nr. 1 care a introdus la capitolul 8

și cauza de încetare a contractului prevăzută chiar de art. 1833 lit. l) din

Legea nr. 95/2006.

În ceea ce privește

temeinicia ordinului atacat, recurentul susține că, în ceea ce privește

activitatea de achiziții publice, constatările din raportul de control au fost

înlăturate de instanță pe baza unui raport de activitate al D.G.F.P. Vâlcea

referitor la un singur contract de achiziții publice („achiziție medicamente”),

în vreme ce raportul de control al ministerului a constatat disfuncționalități

privind aplicarea legislației în vigoare asupra activității de achiziții în

general și asupra achiziției unui imobil, în special. Astfel, consideră

recurenta că raportul punctual al D.G.F.P. Vâlcea nu este de natură a anula raportul

de control al ministerului, cele două acte neavînd același obiect.

În ceea ce privește activitatea

financiar-contabilă, arată recurentul că instanța a înlăturat în mod eronat

constatările raportului de control care se referă la contul de execuție a

bugetului spitalului pentru anul 2007, pe baza unui control al Curții de

Conturi care se referă la exercițiul financiar al anului 2006, deci printr-o

probă fără legătură cu situația de fapt constată.

În legătură cu concluziile

instanței asupra nerăspunderii reclamantei pentru moartea unui pacient,

recurentul arată că instanța a înțeles greșit consemnările din raportul de

control, întrucât acesta nu a analizat cazul sub aspectul existenței unei culpe

medicale sau al încălcării deontologiei profesională, ci a reținut doar

aspectele de natură administrativă și organizatorică ce vizau nerespectarea

legii în asemenea cazuri: neîntocmirea fișei de observație standard, lipsa

consultului interdisciplinar la U.P.U. etc. Astfel, arată recurentul,

sancționarea managerului nu s-a făcut pentru culpă medicală, ci pentru

nerespectarea normelor legale de organizare și funcționare a Unităților de Primire

Urgență (U.P.U.).

În fine, subliniază

recurentul că, numai în urma decesului acelui pacient, reclamanta, în calitate

de manager, a efectuat o verificare a activității subalternilor săi, constatând

neîndeplinirea atribuțiilor lor de serviciu și că, deși nu există o cauzalitate

directă între aceste aspecte și decesul pacientului, constatarea lor abia

într-o asemenea situație dovedește că reclamanta nu s-a implicat suficient în

activitatea curentă a unității și nu și-a exercitat prerogativele de conducere

și verificare, conform obligațiilor sale.

Recursul se fondează,

sentința urmând a fi modificată în tot, iar în fond respinsă acțiunea ca

neîntemeiată, având în vedere dispozițiile art. 304 pct. (9) și art. 3041 C.

proc. civ. și din următoarele considerente:

1.Asupra legalității formale

a ordinului, în raport cu temeiul juridic al revocării contractului de

management, instanța de fond a calificat greșit natura contractului din punctul

de vedere al executării obligațiilor.

Contractul de management

reprezintă o varietate a contractului de mandat și, fiind un mandat salariat,

se apropie foarte mult de o locațiune a serviciilor. Fiind încheiat pentru o

perioadă determinată, iar nu pentru îndeplinirea unei singure operațiuni

juridice, el este, în mod evident, un contract cu executare succesivă.

Așadar, în ceea ce privește

executarea obligațiilor contractuale, el va fi supus legii în vigoare la data

executării.

Ceea ce, în speță, instanța

de fond a considerat „legea anterioară”, cea de la data încheierii

contractului, interesează și se aplică numai în ceea ce privește controlul

condițiilor de valididate a actului, adică cele de la momentul încheierii lui.

Pe de altă parte, de esența

contractului în speță este îndeplinirea unor obligații de mijloace, constând în

îndatorirea reclamantului de a depune toată diligența necesară pentru ca rezultatul

dorit - buna funcționare a serviciului public de sănătate - să se realizeze. Ca

urmare, sfera acestor obligații este foarte variată, astfel încât și cauzele de

revocare a contractului pentru neîndeplinirea uneia sau unora dintre ele nu pot

fi strict delimitate nici prin lege și nici prin contract, fiind redate într-o

formulare cu un grad mare de generalitate.

Acest lucru este ilustrat și

de dispozițiile art. 1833 lit. l) din Legea nr. 95/2006, aplicabile în speță nu

numai pentru argumentele mai sus arătate, ci și pentru că rezumă ideea de

neîndeplinire a obligațiilor manageriale, ca efect al încălcării unor norme legale.

2.Asupra legalității de fond

a ordinului, prima instanță  și-a exercitat controlul combătând actul

constatator care a consemnat punctual faptele ce justifică revocarea

contractului cu înscrisuri care au natura unor acte de control, dar care nu se referă

la aceeași perioadă și la aceleași aspecte care au făcut obiectul controlului

în speță. Așa fiind, probele pe baza cărora instanța a admis acțiunea nu au

relevanță juridică în cauză pentru a înlătura culpa în administrare reținută de

actul de control în sarcina reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Ministerul Sănătății Publice împotriva sentinței civile nr. 112/F-C din 18

iulie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică în tot sentința

atacată și în fond respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantei S.G., în

legalitatea ei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 ianuarie 2009.