ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 228/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 112/18 iulie 2008 a Curții de Apel Pitești, a fost admisă în parte acțiunea formulată de numita S.G., în contradictoriu cu Ministerul Sănătății Publice, având ca obiect anularea Ordinului nr. 231 din 18 martie 2008 emis de pârâți și obligarea acestora la daune morale. A fost anulat ordinul. A fost respins capătul de cerere privind acordarea daunelor. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în fapt: că, prin ordinul atacat, s-a dispus revocarea reclamantei din funcția de manager al S.J.U.

Vâlcea și încetarea contractului de management din 14 decembrie 2006, pe temeiul art. 1833 lit. l) din Legea nr. 95/2006, pentru „abateri grave de la legislația în vigoare, constatate de organele de control și de instituțiile abilitate, în condițiile legii”; că la baza ordinului a stat un Raport de control nr. EN2291/DC121 din 12 martie 2008, aprobat de conducerea ministerului, care consemnează disfuncționalități înregistrate în activitatea de conducere a spitalului; că acest raport nu a fost adus la cunoștință reclamantei decât în cursul procesului și constată anumite situații de fapt privind: managementul, condițiile igienico-sanitare, achizițiile publice, domeniul financiar-contabil, precum și cazul decesului unui pacient; că toate aceste aspecte au constituit motive de revocare din funcție a reclamantei.

În drept, a statuat instanța, sub aspect formal, că temeiul legal în baza căruia s-a dispus revocarea - art. 1833 lit. l) din Legea nr. 95/2007 privind reforma în domeniul sănătății - nu era în vigoare la data încheierii contractului de management - 14 decembrie 2006 - fiind introdus ulterior prin Legea nr. 264/2007, publicat în M. Of. nr. 503/27.07.2007. fiind astfel încălcat principiul neretroactivității legii. A constatat instanța că în contractul de management, la pct. 8, cauzele de încetare a contractului, nu era prevăzut un asemenea caz de încetare precum cel cuprins în art. 1833 lit. l), iar dacă părțile au convenit expres asupra acestor cauze - legate de nerealizarea indicatorilor de performanță - și cu parcurgerea unei anumite proceduri, nu poate fi revocat contractul pentru o altă cauză, inexistentă la data încheierii contractului.

Analizând actul administrativ și în fond, instanța a reținut: că, în ceea ce privește domeniul achizițiilor publice și cel financiar-contabil, activitatea reclamantei a fost supusă unui control de audit intern, al cărui raport (nr. 99 din 4 ianuarie 2008) nu consemnează nici o neregulă; că nici controlul Curții de Conturi, prin Încheierea nr. 11 din 9 mai 2007, nu a consemnat nereguli, descărcând de gestiune pe ordonatorul de credite al spitalului pentru exercițiul bugetar 2006; că, în ceea ce privește situația medicală, analiza realizată de directorul medical al spitalului contrazice raportul de control pe care s-a întemeiat ordinul de revocare; că, în ceea ce privește decesul unui pacient, s-a stabilit vinovăția medicului implicat direct, acesta fiind sancționat prin Decizia nr. 3 din 15 aprilie 2008, directorul spitalului neavînd nicio culpă.

A mai constatat instanța că dispozițiile art. 200 din Legea nr. 95/2006 - în forma lor în vigoare la data încheierii contractului de management - prevăd că activitatea managerului poate fi analizată și la sesizarea organelor statului, dar, în speță, o asemenea verificare n-a existat, iar singurul raport de control existent, cel de la minister, este contrazis de dovezile depuse în cauză de către reclamantă. Împotriva acestei sentințe, a declarat în termen recursul de față Ministerul Sănătății Publice, cererea fiind legal timbrată. În motivarea cererii, recurentul arată că instanța de fond a reținut în mod greșit nelegalitatea ordinului pe motiv că temeiul juridic al revocării reclamantei nu ar fi fost în vigoare la data încheierii contractului, întrucât, la data de 20 decembrie 2006, părțile au încheiat actul adițional nr. 1 care a introdus la capitolul 8 și cauza de încetare a contractului prevăzută chiar de art. 1833 lit. l) din Legea nr. 95/2006.

În ceea ce privește temeinicia ordinului atacat, recurentul susține că, în ceea ce privește activitatea de achiziții publice, constatările din raportul de control au fost înlăturate de instanță pe baza unui raport de activitate al D.G.F.P. Vâlcea referitor la un singur contract de achiziții publice („achiziție medicamente”), în vreme ce raportul de control al ministerului a constatat disfuncționalități privind aplicarea legislației în vigoare asupra activității de achiziții în general și asupra achiziției unui imobil, în special. Astfel, consideră recurenta că raportul punctual al D.G.F.P. Vâlcea nu este de natură a anula raportul de control al ministerului, cele două acte neavînd același obiect.

În ceea ce privește activitatea financiar-contabilă, arată recurentul că instanța a înlăturat în mod eronat constatările raportului de control care se referă la contul de execuție a bugetului spitalului pentru anul 2007, pe baza unui control al Curții de Conturi care se referă la exercițiul financiar al anului 2006, deci printr-o probă fără legătură cu situația de fapt constată. În legătură cu concluziile instanței asupra nerăspunderii reclamantei pentru moartea unui pacient, recurentul arată că instanța a înțeles greșit consemnările din raportul de control, întrucât acesta nu a analizat cazul sub aspectul existenței unei culpe medicale sau al încălcării deontologiei profesională, ci a reținut doar aspectele de natură administrativă și organizatorică ce vizau nerespectarea legii în asemenea cazuri: neîntocmirea fișei de observație standard, lipsa consultului interdisciplinar la U.P.U.

etc. Astfel, arată recurentul, sancționarea managerului nu s-a făcut pentru culpă medicală, ci pentru nerespectarea normelor legale de organizare și funcționare a Unităților de Primire Urgență (U.P.U.). În fine, subliniază recurentul că, numai în urma decesului acelui pacient, reclamanta, în calitate de manager, a efectuat o verificare a activității subalternilor săi, constatând neîndeplinirea atribuțiilor lor de serviciu și că, deși nu există o cauzalitate directă între aceste aspecte și decesul pacientului, constatarea lor abia într-o asemenea situație dovedește că reclamanta nu s-a implicat suficient în activitatea curentă a unității și nu și-a exercitat prerogativele de conducere și verificare, conform obligațiilor sale.

Recursul se fondează, sentința urmând a fi modificată în tot, iar în fond respinsă acțiunea ca neîntemeiată, având în vedere dispozițiile art. 304 pct. (9) și art. 3041 C. proc. civ. și din următoarele considerente: 1.Asupra legalității formale a ordinului, în raport cu temeiul juridic al revocării contractului de management, instanța de fond a calificat greșit natura contractului din punctul de vedere al executării obligațiilor. Contractul de management reprezintă o varietate a contractului de mandat și, fiind un mandat salariat, se apropie foarte mult de o locațiune a serviciilor. Fiind încheiat pentru o perioadă determinată, iar nu pentru îndeplinirea unei singure operațiuni juridice, el este, în mod evident, un contract cu executare succesivă.

Așadar, în ceea ce privește executarea obligațiilor contractuale, el va fi supus legii în vigoare la data executării. Ceea ce, în speță, instanța de fond a considerat „legea anterioară”, cea de la data încheierii contractului, interesează și se aplică numai în ceea ce privește controlul condițiilor de valididate a actului, adică cele de la momentul încheierii lui. Pe de altă parte, de esența contractului în speță este îndeplinirea unor obligații de mijloace, constând în îndatorirea reclamantului de a depune toată diligența necesară pentru ca rezultatul dorit - buna funcționare a serviciului public de sănătate - să se realizeze. Ca urmare, sfera acestor obligații este foarte variată, astfel încât și cauzele de revocare a contractului pentru neîndeplinirea uneia sau unora dintre ele nu pot fi strict delimitate nici prin lege și nici prin contract, fiind redate într-o formulare cu un grad mare de generalitate.

Acest lucru este ilustrat și de dispozițiile art. 1833 lit. l) din Legea nr. 95/2006, aplicabile în speță nu numai pentru argumentele mai sus arătate, ci și pentru că rezumă ideea de neîndeplinire a obligațiilor manageriale, ca efect al încălcării unor norme legale. 2.Asupra legalității de fond a ordinului, prima instanță și-a exercitat controlul combătând actul constatator care a consemnat punctual faptele ce justifică revocarea contractului cu înscrisuri care au natura unor acte de control, dar care nu se referă la aceeași perioadă și la aceleași aspecte care au făcut obiectul controlului în speță. Așa fiind, probele pe baza cărora instanța a admis acțiunea nu au relevanță juridică în cauză pentru a înlătura culpa în administrare reținută de actul de control în sarcina reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Sănătății Publice împotriva sentinței civile nr. 112/F-C din 18 iulie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Modifică în tot sentința atacată și în fond respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantei S.G., în legalitatea ei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2009.