ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 309/2010

Asupra recursului de față; I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura în fața primei instanțe În motivarea acțiunii se arată că reclamanta a încheiat cu pârâtul contractul de management al spitalului public nr. 6 din 14 decembrie 2006, obiectul acestuia fiind organizarea și conducerea activității Spitalului Clinic Municipal Arad, în scopul furnizării de servicii medicale și alte servicii. Contractul s-a încheiat pe o perioadă de 3 ani. În data de 28 octombrie 2008 reclamantei i-a fost comunicat prin fax Ordinul Ministerului Sănătății Publice nr. 1473 din 27 octombrie 2008 prin care a fost revocată din funcția de manager al Spitalului Clinic Municipal Arad, începând cu data de 27 octombrie 2008 și a încetat contractul de management nr. 6 din 14 decembrie 2006 de la aceeași dată, pentru „abateri de la legislația în vigoare constatate de organele de control și instituțiile abilitate în condițiile legii”.

Reclamanta a considerat actul administrativ ca fiind nelegal și a formulat plângere prealabilă prin care a solicitat revocarea ordinului fără să primească răspuns în termenul legal, astfel că a formulat prezenta acțiune. Reclamanta a mai arătat că actul administrativ atacat nu este motivat întrucât în cuprinsul său nu se precizează ce abateri ar fi săvârșit și nu se arată care sunt organele de control care ar fi constatat abaterile. Totodată, ordinul contestat a fost emis cu încălcarea prevederilor contractuale potrivit cărora revocarea sa din funcție trebuia efectuată la propunerea comisiei de evaluare numită prin ordin al ministrului, ceea ce nu s-a efectuat în speță. Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii arătând că, prin Ordinul nr. 1525 din 4 septembrie 2008 a fost numită comisia de control de către ministru, reclamantei fiindu-i aduse la cunoștință atât ordinul cât și raportul de control.

Prin răspuns la întâmpinare, reclamanta a arătat că i s-au adus la cunoștință două rapoarte de control, unul din data de 15 septembrie 2008, celălalt din data de 29 septembrie 2008, că primul raport nu conține propunerea de încetare a contractului de management, iar cel de-al doilea nu face nicio mențiune clară referitoare la pretinsele abateri pe care le-ar fi săvârșit. A mai arătat că asigurarea prestațiilor de servicii peste nivelul stipulat în contractul cu Casa de Asigurări de Sănătate Arad nu-i poate fi imputat, că responsabilitatea primară în materie de meniuri pentru pacienți aparține Comisiei Alimentului și că o serie de deficiențe a fost remediată, iar altă serie nu a fost probată.

Prin precizări față de răspunsul la întâmpinare, pârâtul a arătat că ministerul, în temeiul art. 200 din Legea nr. 95/2006 a numit comisia de evaluare, reclamantei fiindu-i reținut în sarcină faptul că nu a întreprins nimic pentru recuperarea sumelor reprezentând contravaloarea serviciilor prestate, acțiunea în justiție formulată de reclamantă în acest sens fiind promovată ulterior sesizării de către Comisia de control privind luarea măsurii de revocare a reclamantei.

2. Hotărârea Curții de Apel Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Ca urmare a efectuării unei activități de control la Sanatoriul TBC de la Bulci, Secție exterioară a Spitalului Clinic Municipal Arad, comisia de control numită de ministrul sănătății publice a întocmit două rapoarte, comunicate reclamantei, în baza cărora ministrul a emis Ordinul nr. 1473 din 27 octombrie 2008 prin care reclamanta a fost revocată din funcția de manager al Spitalului Clinic Municipal Arad. Instanța a constatat că susținerile reclamantei potrivit cărora ordinul atacat nu ar conține motivele pe care se întemeiază ori că ar încălca prevederile contractului de management nu sunt conforme cu realitatea.

A mai reținut că nu are relevanță nici afirmația reclamantei în sensul că activitatea de control ar fi ilegală deoarece s-a efectuat de o comisie de control și nu de o comisie de evaluare cum prevede art. 200 alin. (3) din Legea nr. 95/2006, comisia care a întocmit raportul fiind numită în mod legal să efectueze un control cu obiective clar stabilite. Comisia a constatat grave deficiențe în ceea ce privește nerespectarea de către prestator a prevederilor contractuale relative la calitatea, cantitatea și valoarea calorică a hranei bolnavilor, iar reclamanta nu a luat măsuri administrative pentru remedierea situației potrivit obligațiilor sale cuprinse în contractul de management. De asemenea, prima instanță a mai constatat că Spitalul Clinic Municipal Arad s-a înregistrat cu datorii reprezentând contravaloarea serviciilor medicale pe care C.A.S.

Arad a refuzat să le deconteze, întrucât au fost angajate peste valorile cuprinse în prevederile contractuale, demersurile întreprinse de reclamantă pentru recuperarea datoriilor nefiind de natură să o exonereze de răspundere. Instanța a reținut, pe larg, deficiențele și disfuncționalitățile înregistrate în raportul de control referitoare la derularea contractului de prestări servicii nr. 230 din 29 octombrie 2004 privind achiziția, transportul și depozitarea alimentelor, precum și prepararea hranei pentru bolnavii internați și transportul acesteia pe secții, încheiat între spital și prestatorul SC M.T. SRL Brașov. Curtea a constatat că deși conducerea spitalului avea cunoștință încă din anul 2005 de toate disfuncționalitățile înregistrate în activitatea prestatorului SC M.T.

SRL Brașov, managerul nu a luat măsurile administrative corecte ce se impuneau pentru stoparea acestora, încălcând astfel prevederile contractului de management. Prima instanță a mai reținut, din rapoartele de control, că reclamanta nu și-a îndeplinit nici obligațiile din contractul de management privind verificarea modului în care Comisia Alimentului ori asistentele dieteticiene și-au realizat atribuțiile, neluând astfel măsuri adecvate pentru sancționarea disciplinară a personalului vinovat. În sfârșit, instanța de fond a apreciat că referirea reclamantei la prevederea cuprinsă în art. 4 alin. (2) din Ordinul nr. 112/2007 în sensul că dacă reclamanta a obținut calificativul „Bine”, contractul de management se menține pe toată perioada de valabilitate, nu este de natură să înlăture posibilitatea ministrului sănătății publice să revoce din funcție un manager, cu respectarea condițiilor legale.

3. Recursul declarat de L.C.A. Împotriva hotărârii Curții de apel a declarat recurs reclamanta, L.C.A., invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Recurenta și-a structurat criticile formulate în trei motive de recurs, după cum urmează: 3.1. Prima instanță nu a observat că ordinul atacat este nemotivat și a fost comunicat după data revocării din funcție. Recurenta afirmă că mențiunea inserată la art. 2 din ordin este falsă, fiindcă citatul respectiv pur și simplu nu există în contractul de management. Pe de altă parte, recurenta arată că în actul administrativ nu se indică, nici măcar sumar, care sunt abaterile ce i se impută și normele juridice pe care le-ar fi încălcat.

Distinct de aceste aspecte, recurenta mai invocă și faptul că ordinul i s-a comunicat după data revocării din funcție. 3.2. I s-a încălcat dreptul la un proces echitabil deoarece instanța i-a respins singura probă pe care o putea administra în cauză: proba cu martori. Recurenta susține că instanța i-a respins fără nicio motivare proba cu martori pe care a solicitat-o la termenul din data de 3 iunie 2009. 3.3. Sentința instanței de fond este netemeinică, aceasta preluând ad litteram alegațiile ministerului. În dezvoltarea acestui motiv, recurenta insistă asupra caracterului general al motivării, care, în opinia sa, nu relevă apărările concrete pe care le-a formulat prin răspunsul la întâmpinare.

Arată că nu i se pot imputa termenii contractului încheiat cu SC M.T. SRL care nu putea fi reziliat și modificat unilateral în condițiile subfinanțării cronice. De asemenea invocă rezultatul final al evaluării activității sale din anul 2008 concretizată prin calificativul „bine”, ceea ce, în baza Ordinului M.S.P. nr. 112/2007, îi permitea derularea în continuare a contractului de management. 4. Apărările formulate de Ministerul Sănătății Prin întâmpinarea formulată la data de 22 ianuarie 2010, intimatul Ministerul Sănătății a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimatul a arătat că la data de 14 decembrie 2009 au încetat de drept efectele contractului de management încheiat cu recurenta.

Referitor la prevederile acestui contract, intimatul indică faptul că art. VIII a fost completat de părți prin inserarea modificărilor aduse Legii nr. 95/2006, respectiv art. 183 3 . Cât privește motivarea actului administrativ, intimatul arată că acesta face trimitere la raportul de control în care se regăsesc toate neregulile constatate în activitatea recurentei. În fine, intimatul consideră că cele 13 pagini ale sentinței dovedesc faptul că instanța de fond a analizat cu atenție toate susținerile și apărările părților. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că este legală, așa încât va fi menținută. 1. Argumente de fapt și de drept, corespunzătoare motivelor de recurs formulate 1.1. Recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ Ordinul nr. 1473 din 27 octombrie 2008 emis de intimatul-pârât prin care, începând cu data de 27 octombrie 2008, este revocată din funcția de manager al Spitalului Clinic Municipal Arad, cu aceeași dată încetând și contractul de management nr. 6 din 14 decembrie 2006, încheiat între părți. Actul administrativ individual atacat este motivat atât în fapt, cât și în drept.

Astfel, în preambul sunt indicate dispozițiile Titlului VII – Spitalele, ale art. 183 3 , lit. i) și l) și ale art. 200 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare și ale capitolului VIII lit. l) din Contractul de management nr. 6 din 14 decembrie 2006, cu modificările și completările ulterioare. Această ultimă prevedere contractuală, despre care recurenta afirmă că este „falsă” și „inexistentă” se regăsește în actul adițional nr. 1 din data de 20 decembrie 2007 și poartă semnătura ambelor părți, a ministrului sănătății și a recurentei (filele 26-27, dosar fond), având următorul cuprins: „Prezentul contract de management încetează prin: l) constatarea unor abateri de la legislația în vigoare de către organele de control și instituțiile abilitate în condițiile legii”.

Cât privește motivarea în fapt a măsurii administrative dispuse, aceasta s-a realizat prin trimiterea la raportul de control nr. EN 9257 din 3 octombrie 2008 aprobat de conducerea Ministerului Sănătății Publice, care a fost adus la cunoștința recurentei prin adresa nr. EN 9257 din 24 octombrie 2008. Contrar susținerilor recurentei, Înalta Curte reține că intimatul și-a îndeplinit obligația legală de motivare a actului administrativ, nefiind necesară încorporarea efectivă a constatărilor organului de control, câtă vreme acestea fac corp comun cu ordinul de revocare și pot fi la rândul lor examinate sub aspectul legalității în condițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

În cuprinsul aceluiași motiv de recurs recurenta mai critică și faptul că a luat cunoștință de revocarea din funcție după ce această măsură își produsese efectele. Cum s-a arătat, ordinul a fost emis în ziua de 27 octombrie 2008 iar revocarea din funcție a operat în aceeași zi. Recurenta a luat cunoștință de actul administrativ a doua zi, pe data de 28 octombrie 2008 (fila 9, dosar fond). Este evident că recurenta nu putea lua cunoștință de măsura dispusă decât ulterior deciziei administrative; pe de altă parte, emitentul actului nu putea fixa un termen incert pentru intrarea în vigoare a acestuia, termen care să depindă de momentul comunicării efective către destinatarul actului. În cauza de față recurenta a formulat atât plângerea administrativă cât și acțiunea în termenele legale și nu poate invoca nicio vătămare care să fi rezultat din faptul examinat.

1.2. Acest motiv de recurs este vădit nefondat și demonstrează necunoașterea procedurii în fața primei instanțe. Astfel, prin încheierea de la data de 27 aprilie 2009 (fila 85 dosar fond) apărătorul reclamantei a solicitat în probațiune audierea a doi martori dar, constatând lipsă de procedură cu pârâtul, instanța a amânat judecarea cauzei la data de 27 mai 2009, „prorogând discutarea cererii în probațiune”. La termenul acordat, același apărător „renunță la probatoriul solicitat”(fila 101, dosar fond). Ca urmare, în cauză nu se poate pune problema încălcării dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Recurenta-reclamantă a avut apărare calificată pe toată durata procedurii și a avut în mod efectiv posibilitatea de a depune la dosar toate înscrisurile pe care le-a apreciat ca fiind relevante.

1.3. În cuprinsul celui de-al treilea motiv de recurs, recurenta dezvoltă apărări de fond, referitoare la modul în care instanța de fond a analizat temeinicia constatărilor organului de control. În esență, Înalta Curte reține că în urma unor articole de presă care semnalau grave nereguli la Sanatoriul TBC de la Bulci, secție exterioară a Spitalului Clinic Municipal Arad, ministrul sănătății a numit o comisie de control prin Ordinul nr. 1525 din 4 septembrie 2008, trasând totodată obiectivele controlului, și anume: verificarea derulării contractului de externalizare a activității de pregătire a hranei, verificarea modului de aprovizionare cu produse alimentare și pregătirea hranei, verificarea condițiilor igienico-sanitare în care se aprovizionează și depozitează produsele alimentare și verificarea produselor igienico-sanitare existente în unitatea sanitară.

Concluziile controlului au fost sintetizate în două rapoarte, primul datat 15 septembrie 2008 și al doilea datat 29 septembrie 2008, înregistrat la cabinetul ministrului sub nr. 9257 din 3 octombrie 2008, rapoarte care constată disfuncționalități majore în activitatea managerială a recurentei. Instanța de fond a realizat o analiză aprofundată a neregulilor constatate, cât și a apărărilor reclamantei, concluzionând judicios în sensul că aceasta din urmă nu a asigurat condiții adecvate de cazare, igienă, alimentație, în conformitate cu normele stabilite de Ministerul Sănătății, încălcând astfel punctul IV lit. A2.3.25 din contractul de management.

Pentru că deficiențele constatate în activitatea recurentei sunt numeroase și fiecare în sine este aptă să conducă la măsura revocării din funcție, Înalta Curte va reține, cu titlu de exemplu, neregulile privind achiziția, transportul, depozitarea, precum și prepararea hranei pentru bolnavii TBC de la Secția Bulci a Spitalului de către prestatorul SC M.T. SRL.

Astfel, organul de control a observat că toate meniurile întocmite în luna august 2008 (lună aleasă prin sondaj) verificate și avizate de către Comisia Alimentului au fost modificate ulterior de către prestator, alimentele sunt insuficiente, în blocul alimentar starea de igienă este deplorabilă; s-a găsit varză mucegăită; vasul cu alimente pentru regim prezintă aspect de murdărie îndelungată; mezelurile nu corespund din punct de vedere organoleptic și olfactiv (crenvurștii sunt alterați, cu miros neplăcut); frigiderele sunt murdare și ruginite; s-au identificat excremente de șoareci în blocul alimentar; se pregătesc meniuri contraindicate pentru regimurile hiposodate; lipsa detergentului de vase, a bureților și lavetelor, etc. Apărarea recurentei referitoare la faptul că prestatorul indicat beneficia de un contract încheiat anterior momentului în care ea a preluat funcția de manager este lipsită de consistență, câtă vreme ceea ce i se reproșează vizează lipsa oricăror măsuri administrative concrete împotriva acestuia în perioada manageriatului său, în pofida numeroaselor atenționări provenite de la personalul medical, dar mai ales de la pacienți.

Cât privește calificativul „Bine” acordat în cadrul activității de evaluare a managerilor de spitale publice pentru anul 2008, Înalta Curte observă, la fel ca și judecătorul fondului, că acesta nu reprezintă un impediment legal pentru revocarea din funcție, în contextul în care în privința parametrilor verificați, au rezultat încălcări grave ale obligațiilor asumate prin contractul de management, în special ale celor stipulate la pct. IV A.2.3.25 („asigură condiții adecvate de igienă și alimentație”) și pct. IV A.2.3.28 („urmărește respectarea drepturilor pacienților și dispune măsuri atunci când constată încălcarea acestora”). Nu în ultimul rând, Înalta Curte mai constată că, în speță, problema reintegrării în funcție nu se mai poate pune întrucât, după cum bine sesiza intimatul Ministerul Sănătăți prin întâmpinare, efectele contractului de management nr. 6 din 14 decembrie 2006 au încetat la data de 14 decembrie 2009, prin ajungere la termen.

2. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele expuse la pct. I.1, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1 ) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta L.C.A. împotriva sentinței civile nr. 184 din 3 iunie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2010.