ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 309/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 309/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

I. Circumstanțele cauzei

În motivarea acțiunii se arată că

reclamanta a încheiat cu pârâtul contractul de management al spitalului public

nr. 6 din 14 decembrie 2006, obiectul acestuia fiind organizarea și

conducerea activității Spitalului Clinic Municipal Arad, în scopul

furnizării de servicii medicale și alte servicii. Contractul s-a

încheiat pe o perioadă de 3 ani.

În data de 28 octombrie 2008 reclamantei i-a

fost comunicat prin fax Ordinul Ministerului Sănătății Publice

nr. 1473 din 27 octombrie 2008 prin care a fost revocată din funcția

de manager al Spitalului Clinic Municipal Arad, începând cu data de 27

octombrie 2008 și a încetat contractul de management nr. 6 din 14

decembrie 2006 de la aceeași dată, pentru „abateri de la

legislația în vigoare constatate de organele de control și

instituțiile abilitate în condițiile legii”.

Reclamanta a considerat actul administrativ ca

fiind nelegal și a formulat plângere prealabilă prin care a solicitat

revocarea ordinului fără să primească răspuns în

termenul legal, astfel că a formulat prezenta acțiune.

Reclamanta a mai arătat că actul

administrativ atacat nu este motivat întrucât în cuprinsul său nu se

precizează ce abateri ar fi săvârșit și nu se arată

care sunt organele de control care ar fi constatat abaterile.

Totodată, ordinul contestat a fost emis cu

încălcarea prevederilor contractuale potrivit cărora revocarea sa din

funcție trebuia efectuată la propunerea comisiei de evaluare

numită prin ordin al ministrului, ceea ce nu s-a efectuat în

speță.

Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat

respingerea acțiunii arătând că, prin Ordinul nr. 1525 din 4

septembrie 2008 a fost numită comisia de control de către ministru,

reclamantei fiindu-i aduse la cunoștință atât ordinul cât și

raportul de control.

Prin răspuns la întâmpinare, reclamanta a

arătat că i s-au adus la cunoștință două rapoarte

de control, unul din data de 15 septembrie 2008, celălalt din data de 29

septembrie 2008, că primul raport nu conține propunerea de încetare a

contractului de management, iar cel de-al doilea nu face nicio mențiune

clară referitoare la pretinsele abateri pe care le-ar fi

săvârșit.

A mai arătat că asigurarea

prestațiilor de servicii peste nivelul stipulat în contractul cu Casa de

Asigurări de Sănătate Arad nu-i poate fi imputat, că

responsabilitatea primară în materie de meniuri pentru pacienți

aparține Comisiei Alimentului și că o serie de deficiențe a

fost remediată, iar altă serie nu a fost probată.

Prin precizări față de

răspunsul la întâmpinare, pârâtul a arătat că ministerul, în

temeiul art. 200 din Legea nr. 95/2006 a numit comisia de evaluare, reclamantei

fiindu-i reținut în sarcină faptul că nu a întreprins nimic

pentru recuperarea sumelor reprezentând contravaloarea serviciilor prestate,

acțiunea în justiție formulată de reclamantă în acest sens

fiind promovată ulterior sesizării de către Comisia de control

privind luarea măsurii de revocare a reclamantei.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut, în esență, următoarele:

Ca urmare a efectuării unei

activități de control la Sanatoriul TBC de la Bulci, Secție exterioară a Spitalului Clinic Municipal Arad,

comisia de control numită de ministrul sănătății

publice a întocmit două rapoarte, comunicate reclamantei, în baza

cărora ministrul a emis Ordinul nr. 1473 din 27 octombrie 2008 prin care

reclamanta a fost revocată din funcția de manager al Spitalului

Clinic Municipal Arad.

Instanța a constatat că

susținerile reclamantei potrivit cărora ordinul atacat nu ar

conține motivele pe care se întemeiază ori că ar încălca

prevederile contractului de management nu sunt conforme cu realitatea.

A mai reținut că nu are

relevanță nici afirmația reclamantei în sensul că

activitatea de control ar fi ilegală deoarece s-a efectuat de o comisie de

control și nu de o comisie de evaluare cum prevede art. 200 alin. (3) din

Legea nr. 95/2006, comisia care a întocmit raportul fiind numită în mod

legal să efectueze un control cu obiective clar stabilite.

Comisia a constatat grave deficiențe în

ceea ce privește nerespectarea de către prestator a prevederilor

contractuale relative la calitatea, cantitatea și valoarea calorică a

hranei bolnavilor, iar reclamanta nu a luat măsuri administrative pentru

remedierea situației potrivit obligațiilor sale cuprinse în

contractul de management.

De asemenea, prima instanță a mai constatat

că Spitalul Clinic Municipal Arad s-a înregistrat cu datorii reprezentând

contravaloarea serviciilor medicale pe care C.A.S. Arad a refuzat să le

deconteze, întrucât au fost angajate peste valorile cuprinse în prevederile

contractuale, demersurile întreprinse de reclamantă pentru recuperarea

datoriilor nefiind de natură să o exonereze de răspundere.

Instanța a reținut, pe larg,

deficiențele și disfuncționalitățile înregistrate în

raportul de control referitoare la derularea contractului de prestări servicii

nr. 230 din 29 octombrie 2004 privind achiziția, transportul și

depozitarea alimentelor, precum și prepararea hranei pentru bolnavii

internați și transportul acesteia pe secții, încheiat între

spital și prestatorul SC M.T. SRL Brașov.

Curtea a constatat că deși conducerea

spitalului avea cunoștință încă din anul 2005 de toate

disfuncționalitățile înregistrate în activitatea prestatorului SC

M.T. SRL Brașov, managerul nu a luat măsurile administrative corecte

ce se impuneau pentru stoparea acestora, încălcând astfel prevederile

contractului de management.

Prima instanță a mai reținut, din

rapoartele de control, că reclamanta nu și-a îndeplinit nici

obligațiile din contractul de management privind verificarea modului în

care Comisia Alimentului ori asistentele dieteticiene și-au realizat

atribuțiile, neluând astfel măsuri adecvate pentru sancționarea

disciplinară a personalului vinovat.

În sfârșit, instanța de fond a

apreciat că referirea reclamantei la prevederea cuprinsă în art. 4

alin. (2) din Ordinul nr. 112/2007 în sensul că dacă reclamanta a

obținut calificativul „Bine”, contractul de management se menține pe

toată perioada de valabilitate, nu este de natură să

înlăture posibilitatea ministrului sănătății publice

să revoce din funcție un manager, cu respectarea condițiilor

legale.

Împotriva hotărârii Curții de apel a

declarat recurs reclamanta, L.C.A., invocând dispozițiile art. 304 pct. 9

și art. 304

1

C. proc. civ.

Recurenta și-a structurat criticile formulate

în trei motive de recurs, după cum urmează:

3.1. Prima instanță nu a observat

că ordinul atacat este nemotivat și a fost comunicat după data revocării

din funcție.

Recurenta afirmă că mențiunea

inserată la art. 2 din ordin este falsă, fiindcă citatul respectiv

pur și simplu nu există în contractul de management.

Pe de altă parte, recurenta arată

că în actul administrativ nu se indică, nici măcar sumar, care

sunt abaterile ce i se impută și normele juridice pe care le-ar fi încălcat.

Distinct de aceste aspecte, recurenta mai invocă

și faptul că ordinul i s-a comunicat după data revocării

din funcție.

3.2. I s-a încălcat dreptul la un proces

echitabil deoarece instanța i-a respins singura probă pe care o putea

administra în cauză: proba cu martori.

Recurenta susține că instanța i-a

respins fără nicio motivare proba cu martori pe care a solicitat-o la

termenul din data de 3 iunie 2009.

3.3. Sentința instanței de fond este

netemeinică, aceasta preluând

ad litteram

alegațiile ministerului.

În dezvoltarea acestui motiv, recurenta

insistă asupra caracterului general al motivării, care, în opinia sa,

nu relevă apărările concrete pe care le-a formulat prin răspunsul

la întâmpinare. Arată că nu i se pot imputa termenii contractului încheiat

cu SC M.T. SRL care nu putea fi reziliat și modificat unilateral în

condițiile subfinanțării cronice. De asemenea invocă

rezultatul final al evaluării activității sale din anul 2008

concretizată prin calificativul „bine”, ceea ce, în baza Ordinului M.S.P.

nr. 112/2007, îi permitea derularea în continuare a contractului de management.

Sănătății

Prin întâmpinarea formulată la data de 22

ianuarie 2010, intimatul Ministerul Sănătății a solicitat respingerea

recursului ca nefondat.

Intimatul a arătat că la data de 14 decembrie

2009 au încetat de drept efectele contractului de management încheiat cu recurenta.

Referitor la prevederile acestui contract,

intimatul indică faptul că art. VIII a fost completat de părți

prin inserarea modificărilor aduse Legii nr. 95/2006, respectiv art. 183

3

.

Cât privește motivarea actului administrativ,

intimatul arată că acesta face trimitere la raportul de control în

care se regăsesc toate neregulile constatate în activitatea recurentei.

În fine, intimatul consideră că cele 13

pagini ale sentinței dovedesc faptul că instanța de fond a

analizat cu atenție toate susținerile și apărările

părților.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra

recursului

Examinând sentința atacată prin prisma

criticilor formulate de recurentă, a apărărilor cuprinse în întâmpinare,

cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că este legală, așa încât va fi menținută.

corespunzătoare motivelor de recurs formulate

1.1. Recurenta-reclamantă a supus controlului

de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ Ordinul

nr. 1473 din 27 octombrie 2008 emis de intimatul-pârât prin care, începând cu

data de 27 octombrie 2008, este revocată din funcția de manager al Spitalului

Clinic Municipal Arad, cu aceeași dată încetând și contractul de

management nr. 6 din 14 decembrie 2006, încheiat între părți.

Actul administrativ individual atacat este motivat

atât în fapt, cât și în drept.

Astfel, în preambul sunt indicate

dispozițiile Titlului VII – Spitalele, ale art. 183

3

, lit. i)

și l) și ale art. 200 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr.

95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu

modificările și completările ulterioare și ale capitolului

VIII lit. l) din Contractul de management nr. 6 din 14 decembrie 2006, cu

modificările și completările ulterioare.

Această ultimă prevedere

contractuală, despre care recurenta afirmă că este „falsă”

și „inexistentă” se regăsește în actul adițional nr. 1

din data de 20 decembrie 2007 și poartă semnătura ambelor părți,

a ministrului sănătății și a recurentei (filele 26-27,

dosar fond), având următorul cuprins:

„Prezentul contract de management încetează

prin:

l) constatarea unor abateri de la legislația

în vigoare de către organele de control și instituțiile abilitate

în condițiile legii”.

Cât privește motivarea în fapt a

măsurii administrative dispuse, aceasta s-a realizat prin trimiterea la

raportul de control nr. EN 9257 din 3 octombrie 2008 aprobat de conducerea Ministerului

Sănătății Publice, care a fost adus la cunoștința

recurentei prin adresa nr. EN 9257 din 24 octombrie 2008.

Contrar susținerilor recurentei, Înalta

Curte reține că intimatul și-a îndeplinit obligația

legală de motivare a actului administrativ, nefiind necesară

încorporarea efectivă a constatărilor organului de control, câtă

vreme acestea fac corp comun cu ordinul de revocare și pot fi la rândul

lor examinate sub aspectul legalității în condițiile art. 18

alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

În cuprinsul aceluiași motiv de recurs

recurenta mai critică și faptul că a luat cunoștință

de revocarea din funcție după ce această măsură

își produsese efectele.

Cum s-a arătat, ordinul a fost emis în ziua

de 27 octombrie 2008 iar revocarea din funcție a operat în aceeași

zi. Recurenta a luat cunoștință de actul administrativ a doua

zi, pe data de 28 octombrie 2008 (fila 9, dosar fond).

Este evident că recurenta nu putea lua

cunoștință de măsura dispusă decât ulterior deciziei administrative;

pe de altă parte, emitentul actului nu putea fixa un termen incert pentru intrarea

în vigoare a acestuia, termen care să depindă de momentul

comunicării efective către destinatarul actului.

În cauza de față recurenta a formulat atât

plângerea administrativă cât și acțiunea în termenele legale

și nu poate invoca nicio vătămare care să fi rezultat din faptul

examinat.

1.2. Acest motiv de recurs este vădit nefondat

și demonstrează necunoașterea procedurii în fața primei

instanțe.

Astfel, prin încheierea de la data de 27 aprilie

2009 (fila 85 dosar fond) apărătorul reclamantei a solicitat în

probațiune audierea a doi martori dar, constatând lipsă de procedură

cu pârâtul, instanța a amânat judecarea cauzei la data de 27 mai 2009,

„prorogând discutarea cererii în probațiune”.

La termenul acordat, același

apărător „renunță la probatoriul solicitat”(fila 101, dosar

fond).

Ca urmare, în cauză nu se poate pune problema

încălcării dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 § 1 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Recurenta-reclamantă a avut apărare

calificată pe toată durata procedurii și a avut în mod efectiv

posibilitatea de a depune la dosar toate înscrisurile pe care le-a apreciat ca

fiind relevante.

1.3. În cuprinsul celui de-al treilea motiv de

recurs, recurenta dezvoltă apărări de fond, referitoare la modul

în care instanța de fond a analizat temeinicia constatărilor organului

de control.

În esență, Înalta Curte reține

că în urma unor articole de presă care semnalau grave nereguli la Sanatoriul

TBC de la Bulci, secție exterioară a Spitalului Clinic Municipal

Arad, ministrul sănătății a numit o comisie de control prin

Ordinul nr. 1525 din 4 septembrie 2008, trasând totodată obiectivele controlului,

și anume: verificarea derulării contractului de externalizare a

activității de pregătire a hranei, verificarea modului de

aprovizionare cu produse alimentare și pregătirea hranei, verificarea

condițiilor igienico-sanitare în care se aprovizionează și

depozitează produsele alimentare și verificarea produselor igienico-sanitare

existente în unitatea sanitară.

Concluziile controlului au fost sintetizate în

două rapoarte, primul datat 15 septembrie 2008 și al doilea datat 29

septembrie 2008, înregistrat la cabinetul ministrului sub nr. 9257 din 3

octombrie 2008, rapoarte care constată disfuncționalități

majore în activitatea managerială a recurentei.

Instanța de fond a realizat o analiză aprofundată

a neregulilor constatate, cât și a apărărilor reclamantei,

concluzionând judicios în sensul că aceasta din urmă nu a asigurat condiții

adecvate de cazare, igienă, alimentație, în conformitate cu normele stabilite

de Ministerul Sănătății, încălcând astfel punctul IV

lit. A2.3.25 din contractul de management.

Pentru că deficiențele constatate în

activitatea recurentei sunt numeroase și fiecare în sine este aptă

să conducă la măsura revocării din funcție, Înalta

Curte va reține, cu titlu de exemplu, neregulile privind achiziția,

transportul, depozitarea, precum și prepararea hranei pentru bolnavii TBC

de la Secția Bulci a Spitalului de către prestatorul SC M.T. SRL.

Astfel, organul de control a observat că

toate meniurile întocmite în luna august 2008 (lună aleasă prin sondaj)

verificate și avizate de către Comisia Alimentului au fost modificate

ulterior de către prestator, alimentele sunt insuficiente, în blocul alimentar

starea de igienă este deplorabilă; s-a găsit varză

mucegăită; vasul cu alimente pentru regim prezintă aspect de murdărie

îndelungată; mezelurile nu corespund din punct de vedere organoleptic

și olfactiv (crenvurștii sunt alterați, cu miros neplăcut);

frigiderele sunt murdare și ruginite; s-au identificat excremente de

șoareci în blocul alimentar; se pregătesc meniuri contraindicate

pentru regimurile hiposodate; lipsa detergentului de vase, a bureților

și lavetelor, etc.

Apărarea recurentei referitoare la faptul

că prestatorul indicat beneficia de un contract încheiat anterior

momentului în care ea a preluat funcția de manager este lipsită de consistență,

câtă vreme ceea ce i se reproșează vizează lipsa

oricăror măsuri administrative concrete împotriva acestuia în

perioada manageriatului său, în pofida numeroaselor atenționări

provenite de la personalul medical, dar mai ales de la pacienți.

Cât privește calificativul „Bine” acordat

în cadrul activității de evaluare a managerilor de spitale publice

pentru anul 2008, Înalta Curte observă, la fel ca și judecătorul

fondului, că acesta nu reprezintă un impediment legal pentru

revocarea din funcție, în contextul în care în privința parametrilor

verificați, au rezultat încălcări grave ale obligațiilor asumate

prin contractul de management, în special ale celor stipulate la pct. IV

A.2.3.25 („asigură condiții adecvate de igienă și

alimentație”) și pct. IV A.2.3.28 („urmărește respectarea

drepturilor pacienților și dispune măsuri atunci când

constată încălcarea acestora”).

Nu în ultimul rând, Înalta Curte mai

constată că, în speță, problema reintegrării în

funcție nu se mai poate pune întrucât, după cum bine sesiza intimatul

Ministerul Sănătăți prin întâmpinare, efectele contractului

de management nr. 6 din 14 decembrie 2006 au încetat la data de 14 decembrie 2009,

prin ajungere la termen.

Pentru considerentele expuse la pct.

I.1, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1 )

din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta L.C.A.

împotriva sentinței civile nr. 184 din 3 iunie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2010.