ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2360/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 175/CA din 22 octombrie 2007,

pronunțată în dosar nr. 848/35/2007, Curtea de Apel Oradea, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de

reclamanta SC L.P. SRL Negrești Oaș (în prezent SC S.B.2. SRL Satu Mare)

împotriva pârâtului M.E.F., comisia de autorizare a antrepozitelor fiscale și a

importatorilor de produse accizabile supuse marcării.

Pentru a se pronunța astfel,

Curtea de Apel a reținut că reclamanta a avut calitatea de antrepozitar fiscal până

la data de 8 martie 2006 când autorizația i-a fost revocată pentru plata

sumelor restante reprezentând accize.

Reclamanta a cerut

reautorizarea sa ca antrepozit fiscal dar, pentru nerecuperarea datoriilor

restante și pentru unele aspecte penale ale cauzei, soluționarea cererii a fost

amânată până la 7 septembrie 2007, când, prin Decizia nr. 364, cererea a fost

respinsă pentru nerespectarea condițiilor de autorizare, la data soluționării,

bunurile mobile și imobile ale reclamantei și aferente activității de

antrepozit se aflau sub sechestru neputând fi utilizate la desfășurarea

activităților de producție de alcool și băuturi spirtoase.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs reclamanta, pentru motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct.

7, 9 și art. 3041 C. proc. civ.

Recurenta arată că intimatul

- pârât nu a respectat termenul de 60 de zile prevăzut de art. 181 din Legea nr.

571/2003.

Prin nesoluționarea cererii,

intimatul i-a cauzat un prejudiciu de 2000 lei/zi de întârziere reprezentând

profitul nerealizat în perioada 15 noiembrie 2006 - data expirării termenului

de 60 de zile - și până la data promovării acțiunii.

Instanța de fond a reținut

în mod greșit că societatea avea la data formulării cererii obligații rezultând

din autorizarea anterioară.

Prin hotărâri judecătorești

definitive și irevocabile au fost apreciate ca fondate cererile privind

compensarea creanțelor, astfel încât recurenta nu datora nicio sumă de bani

bugetului de stat la data revocării primei autorizații, operând compensarea.

Și motivele invocate pentru

respingerea la data de 7 septembrie 2007 a cererii sunt nelegale, întrucât nu

există nicio dispoziție legală care să interzică autorizarea antrepozitului în

condițiile existenței unui sechestru asigurator. Aplicarea sechestrului nu

echivalează cu neutilizarea bunului potrivit destinației sale, ci îl împiedică

pe proprietar să-l înstrăineze.

Prin rezoluția procurorului

din data de 12 octombrie 2005 s-a dispus neînceperea urmăririi penale, iar

formularea plângerii, tardiv, nu poate justifica amânarea soluționării cererii

de autorizare.

Intimatul - pârât a formulat

întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, bunurile

mobile și imobile aferente antrepozitului fiscal propus spre autorizare se aflau

sub sechestru, neputând fi utilizate la desfășurarea activităților de producție

alcool și băuturi spirtoase, pentru care s-a solicitat autorizarea.

Recursul este nefondat.

Recurenta - reclamantă a

formulat cerere de reautorizare ca antrepozit fiscal în data de 14 septembrie

2006.

Cererea a fost soluționată

nefavorabil prin decizia nr. 364 din 7 septembrie 2007.

Recurenta pretinde

despăgubiri materiale pentru nesoluționarea cererii în termenul legal de 60 de

zile, cu începere de la 15 noiembrie 2006 și până la data promovării acțiunii,

4 mai 2007.

Din actele depuse la dosar,

rezultă că intimatul - pârât a întreprins demersuri pentru soluționarea cererii

de autorizare.

Astfel, la 14 septembrie

2006 s-a întocmit referat de către D.G.F.P. Satu Mare și înaintat Comisiei de autorizare

a antrepozitelor fiscale și a importatorilor de produse accizabile supuse

marcării.

În ședința Comisiei de

autorizare din 20 octombrie 2006, s-a hotărât amânarea luării unei decizii,

urmând ca organul teritorial să comunice măsurile ce au fost întreprinse pentru

recuperarea datoriilor restante evidențiate în certificatul de atestare fiscală

din 14 septembrie 2006.

Prin adresa din 8 noiembrie

2996, organul fiscal teritorial a comunicat că pentru suma restantă de 875.743

lei societatea a depus contestație, soluționarea acesteia fiind suspendată până

la soluționarea laturii penale.

Totodată, s-a mai comunicat

împrejurarea că s-a aplicat sechestru asigurator pentru bunuri mobile ale

unității (mașini și utilaje) și pentru produse finite (băuturi), precum și că

s-a aplicat sechestru pe clădirile și terenul societății.

Pentru sumele de bani

considerate restante recurenta a intentat acțiuni judecătorești, nesoluționate

însă irevocabil.

S-a depus la dosar sentința

civilă nr. 65/CA din 27 martie 2006, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, fără a

avea mențiunea definitivă și irevocabilă.

Recurenta a invocat și

sentința nr. 45/CA din 10 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, de

asemenea fără mențiunea irevocabilă.

Decizia penală nr. 605 s-a

pronunțat în data de 7 decembrie 2006 după formularea cererii de reautorizare.

Neînceperea urmăririi penale

împotriva numiților S.I. și B.I. a fost confirmată prin rezoluția procesului

din 16 februarie 2007, după data formulării cererii de reautorizare.

Se mai constată că asupra

bunurilor imobile ale recurentei - reclamante (clădire și teren) s-a aplicat

sechestrul asigurator cu sigilii ceea ce a dus la lipsirea debitoarei, a societății

recurente de folosința bunurilor.

Societatea nu-și poate

desfășura activitatea de antrepozit fiscal. Nu s-a dovedit ridicarea

sechestrului aplicat.

Toate aceste împrejurări au

determinat instanța de fond să constate în mod corect că cererea reclamantului

este neîntemeiată, nefiind întrunite prevederile art. 1 alin. (1), art. 2 alin.

(1) lit. h) și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și

completată.

Nesoluționarea cererii

recurentei - reclamante în termenul de 60 de zile a avut drept temei motive

obiective ce nu antrenează culpa intimatului - pârât.

De altfel, între părțile

prezentei cauze mai există un alt proces ce are ca obiect anularea deciziei nr.

360 din 7 septembrie 2007 prin care s-a respins cererea de reautorizare,

soluția nu este irevocabilă, pretențiile bănești putând fi obținute și pe

această cale.

Față de considerentele

menționate în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin.

(1) teza a doua C. proc. civ., urmează a se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC S.B.2. SRL Satu Mare (fostă SC L.P. SRL Negrești Oaș) împotriva sentinței

civile nr. 175/CA/2007 – P.I. din 22 octombrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 9 iunie 2008.