ÎCCJ, decizie (scj.ro #84989)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84989) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Antrepozit fiscal. Refuzul acordării.
Decizie. Motivare. Indicarea incompletă a temeiului de drept.
Consecințe.
Codul de
procedură fiscală, art. 46
Cuprins pe materii:
Drept financiar fiscal
Indice alfabetic:
Act administrativ
fiscal
Antrepozit fiscal
Decizie. Motivare
Dreptul la apărare
Nulitate
Temei de drept
Faptul că în decizia prin care s-a refuzat acordarea antrepozitului
fiscal, organul abilitat indicând incomplet textele legale, nu a detaliat
încadrarea în drept a faptelor constatate, în condițiile în care starea de
fapt a fost clar și integral expusă, cu descrierea riguroasă a
celor constatate, nu atrage aplicabilitatea dispozițiilor art. 46 din
Codul de procedură fiscală privitoare la nulitatea actelor
administrativ fiscale.
Partea nu a fost privată de dreptul la apărare, întrucât
a luat cunoștință de faptele imputate și a cunoscut în raport
de acestea, ce apărări era necesar să formuleze, prin consultarea
actelor normative menționate chiar în decizie.
I.C.C.J. , Secția
de contencios administrativ și fiscal
Decizia nr. 3044 din
23 septembrie 2008
Prin acțiunea formulată de reclamanta S.C. DTI S.R.L. Timișoara
s-a solicitat anularea deciziei nr. 101/29 mai 2008 emisă de
Ministerul Economiei și Finanțelor - Comisia pentru Autorizarea
Antrepozitelor Fiscale și a Importatorilor de Produse Accizabile Supuse
Marcării, decizie prin care a fost respinsă cererea formulată de
societatea reclamantă pentru autorizarea ca antrepozitar, pentru un
antrepozit fiscal de țigarete. S-a solicitat și obligarea pârâtului
la acordarea autorizației de antrepozit fiscal.
În motivarea acțiunii s-a arătat că la data de 28.09.2006, în
condițiile stabilite de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și
ale H.G. nr. 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr.
571/2003 cu modificările și completările ulterioare, societatea
reclamantă a înregistrat la Direcția Generală a Finanțelor
Publice Timiș o cerere privind acordarea
autorizației
de antrepozit fiscal, cererea înregistrată la autoritatea
administrativă
menționată sub nr. 49233 din 28.09.2006.
S-a arătat că societatea a depus toate documentele prevăzute de
lege.
La data de 19.10.2006, adică la un termen de trei săptămâni de
la înregistrarea cererii la care reclamanta a făcut referire,
Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș a comunicat
societății adresa nr. 23541/19.10.2006 prin care a solicitat
completarea dosarului cu o serie de documente care au fost depuse de societatea
reclamantă la data înregistrării cererii de acordare a
autorizației de antrepozit fiscal, mai precis la data de 28.09.2006.
Reclamanta a învederat că nu cunoaște motivul pentru care autoritatea
administrativă a solicitat din nou documentele depuse cu ocazia
înregistrării cererii, dar cu toate acestea societatea reclamantă a
depus încă o dată documentele solicitate pentru acordarea
autorizației, însă nici de această dată autoritatea
administrativă nu a răspuns cererii formulate și prin adresele nr.
27438 din 21.11.2006 și nr. 29491 din 14.12.2006 s-a evidențiat
că societatea reclamantă nu ar fi depus situația privind sediile
secundare.
Reclamanta a arătat că, după ce s-a conformat
solicitărilor formulate în diverse rânduri de Direcția Generală
a Finanțelor Publice Timiș, această autoritate
administrativă a trimis întreaga documentație la Ministerul Economiei
și Finanțelor Publice - Comisia Pentru Autorizarea Antrepozitelor
Fiscale și a Importatorilor de Produse Accizabile Supuse Marcării,
acțiune care se identifică prin adresa nr. 8408 din 12.04.2007, deci
la un interval de șapte luni de le depunerea cererii de către
societatea reclamantă, iar prin Decizia nr. 101 din 29.05.2007,
comunicată la data de 05.06.2007, autoritatea administrativă
centrală a respins cererea formulată de societatea reclamantă,
apreciind că din analiza documentației depuse și din analiza
referatului nr. 8408 din 06.04.2007 întocmite de Direcția Generală a
Finanțelor Publice Timiș, societatea nu îndeplinește
condițiile legale de autorizare.
Reclamanta a subliniat că motivele avute în vedere de
către autoritatea administrativă centrală cu ocazia respingerii
cererii formulate de reclamantă nu au nici un corespondent în
legislația fiscală sau în alte acte normative care stabilesc
modalitatea de acordare a autorizației antrepozitului fiscal, iar
respingerea cererii reprezintă un abuz din
parte autorității administrative pârâte.
Prin sentința civilă nr. 6/2008 a Curții de Apel Timișoara
-Secția contencios administrativ și fiscal, acțiunea a fost
admisă reținându-se că din considerentele deciziei nr. 101/2007
nu rezultă în mod concret care sunt dispozițiile legale pe care
reclamanta nu le îndeplinește.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen pârâtul prin
Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș.
În motivarea recursului s-a arătat că decizia a fost motivată în
drept fiind indicate: Legea n. 571/2003 privind Codul Fiscal,
Hotărârea Guvernului nr.44/2004 privind Normele metodologice de
aplicare a Codului Fiscal, O.M.F. nr. 218/2005.
Recursul este fondat.
În cuprinsul deciziei contestate sunt indicate normele legale conform
cărora se respinge cererea petentei: Codul Fiscal, H.G. nr. 44/2004
privind Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal, modificate, O.M.F. nr.
218/2005 modificat.
Decizia este concret motivată în fapt și se precizează care
sunt condițiile pe care reclamanta nu le îndeplinește pentru
autorizare, după cum urmează:
- documentele prezentate nu corespund cu realitatea - în
cererea de autorizare ca antrepozit fiscal, în partea a II-a la secțiunea
Informații privind antrepozitul fiscal propus, pct.3 „arătați
dacă anterior a fost respinsă, revocată sau anulată vreo
autorizație..." este înscris „nu este cazul pentru SC
DTI SRL”. În realitate, aceasta a mai solicitat
autorizație
de antrepozitar pentru un atrepozit fiscal de producție țigarete
situat în aceeași locație pentru care se solicită
autorizație, cerere respinsă prin Decizia nr. 439/20.12.2005;
-
locația
declarată nu corespunde realității: planul general de amplasare
a
locației precum și planul în detaliu nu corespund cu realitatea
prezentată de către administratorul societății la fața
locului, în sensul că locația pentru care se
solicită autorizarea ca și antrepozit fiscal este jumătatea
nordică din structura clădirii, în realitate întregul ansamblu de
producție a țigaretelor
, se aflau
în jumătatea sudică a clădirii;
- la solicitarea organului fiscal teritorial,
reprezentantul societății nu a facilitat accesul în toate
încăperile aferente antrepozitului fiscal propus;
-
societatea nu a
făcut dovada deținerii dreptului de folosință sub orice
formă legală a terenului pe care este amplasat antrepozitul fiscal
propus;
-
conform certificatului
constatator 3391/05.03.2007 emis de către Oficiul Registrului
Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, asupra clădirii,
utilajelor de producție țigarete, precum și a materiilor prime
necesare procesului de fabricație, exista instituită măsura
sechestrului asigurător.
De asemenea, în
decizie se specifică faptul că s-a avut în vedere procesul verbal nr.
8408/6 aprilie 2007 al Direcției Generale a Finanțelor Publice Timiș,
proces verbal în care este consemnată pe larg situația
constatată de inspectorii fiscali, precum și textele legale
încălcate din H.G. nr. 44/2004, pct.8 alin. (9).
Chiar dacă
decizia contestată nu detaliază încadrarea în drept a faptelor
constatate, acestea sunt descrise și precizate, situația de fapt este
clar expusă iar indicarea incompletă a textelor legale nu atrage
nulitatea actului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 46 Cod
procedură fiscală.
Partea nu a fost privată
de dreptul la apărare, întrucât a luat cunoștință de
faptele imputate și a cunoscut, față de acestea, ce
apărări este necesar să formuleze, prin consultarea actelor
normative menționate chiar în decizie.
Având în vedere că pricina nu a fost analizată pe
fond, în urma admiterii recursului și casării sentinței, cauza
va fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.