ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3715/2012

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 17 decembrie 2010, reclamanta T.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D. obligarea la emiterea titlului de plată și la plata sumelor stabilite prin decizia nr. 2360 din 8 iulie 2008. În motivarea acțiunii a arătat că a făcut notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, cu modificările și completările ulterioare, reușind să obțină în final decizia privind acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 3148 din 3 mai 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C.C.S.D.

și a respins acțiunea formulată de reclamanta T.M. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a apreciat că este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă, având în vedere dispozițiile art. 13 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 conform cărora C.C.S.D. are în principal următoarele atribuții: dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire, la alte măsuri legale, necesare aplicării prezentei legi, în același sens fiind și dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. d) din același act normativ.

A mai reținut Curtea că atribuția de emitere a titlurilor de plată este stabilită prin lege în sarcina Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, iar plata despăgubirilor în numerar se face de către Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în numerar, aflată în structura Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. 3. Calea de atac exercitată Împotriva sentinței civile nr. 3148 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, considerând-o netemeinică și nelegală, a formulat recurs, care a invocat prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304¹ C. proc. civ., susținând, în esență, că este adevărat că A.N.R.P. care are în subordine Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor este aceea care trebuie să emită titlul de plată, dar C.C.S.D.

a emis decizia nr. 2360 din 8 iulie 2008 și a trimis-o pentru punerea în aplicare pentru emiterea titlului de plată. 4. Soluția instanței de recurs Recursul este neîntemeiat și va fi respins pentru motivele și în limitele care vor fi prezentate în continuare: Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta T.M. a solicitat în contradictoriu cu Statul Român prin C.C.S.D. obligarea la emiterea titlului de plată și plata sumelor stabilite prin decizia – titlul de despăgubire - din 8 iulie 2008. La termenul din data de 13 martie 2012 a fost introdus în cauză T.G.T. în calitate de moștenitor al defunctei T.M.

Prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției a fost instituită o procedură administrativă specială în vederea stabilirii și plății de despăgubiri pentru imobilele preluate în mod abuziv de Statul Român, imposibil de restituit în natură persoanelor îndreptățite, procedură reglementată de Titlul VII - Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

La Cap. 3 – Măsuri instituționale, se prevede că „Pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi, se constituie în subordinea Cancelariei Primului - Ministru, C.C.S.D., denumită în continuare Comisia Centrală, care are, în principal, următoarele atribuții: a) dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire; b) ia alte măsuri legale, necesare aplicării prezentei legi.” [art. 13 alin. (1)], iar potrivit alin. (7) al art. 13 „Comisia Centrală, va desemna în mod aleatoriu evaluatorul care va efectua raportul de evaluare”. Art. 13 1 stabilește că „A.N.R.P.

coordonează procesul de acordare a despăgubirilor realizând activitățile prevăzute în acte normative speciale, precum și activitățile necesare implementării prezentei legi, incluzând emiterea titlurilor de plată, titlurilor de conversie, realizarea conversiei în acțiuni și achitarea despăgubirilor în numerar.”, iar art. 14 1 faptul că „(1) Se înființează Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar în structura A.N.R.P., denumită în continuare Direcția, a cărei activitate va fi coordonată de un vicepreședinte al A.N.R.P. numit prin decizie a primului-ministru.

(…) (3) Atribuția principală a Direcției constă în acordarea de despăgubiri în numerar persoanelor îndreptățite cărora li s-au emis titluri de plată, conform prezentei legi și normelor emise în aplicarea acesteia, în limita unei sume de maximum 500.000 RON, cu respectarea termenelor și a limitărilor prevăzute la art. 3 lit. h). Plata sumelor înscrise în titlurile de plată se face într-o singură tranșă în cazul despăgubirilor în numerar de maxim 250.000 RON și în 2 tranșe pe o perioadă de 2 ani în cazul despăgubirilor în numerar în cuantum de peste 250.000 RON. Persoanele îndreptățite la despăgubiri în cuantum de peste 500.000 RON pot opta pentru acordarea de despăgubiri în numerar în cuantum de maxim 500.000 RON, diferența urmând a fi acordată în acțiuni la SC Fondul Proprietatea SA.

Potrivit art. 16 din Cap. 5 - Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor, procedura de evaluare și de stabilire a sumei totale ce urmează a fi acordată în temeiul dispozițiilor din acest titlu este coordonată în mod exclusiv de către C.C.S.D., fiind finalizată cu emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, titlu care ulterior este înaintat pârâtei A.N.R.P., în vederea emiterii titlului de plată, potrivit dispozițiilor art. 18, în baza căruia Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar poate efectua plata. Din dispozițiile legale expuse anterior rezultă că un raport juridic obligațional având drept conținut obligarea la emiterea titlului de plată este posibil numai între reclamant și pârâta A.N.R.P., astfel încât excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C.C.S.D.

a fost corect admisă de instanța de fond, având în vedere și dispozițiile art. 13 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 conform C.C.S.D. Pentru aceste motive în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, menținând hotărârea instanței de fond ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de T.G.T. împotriva sentinței nr. 3148 din 3 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 septembrie 2012.