ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2338/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 11

octombrie 2007 reclamantul Municipiul București cheamă în judecată pe pârâtele SC

P.C. SRL București și Administrația Piețelor Sector 6 București solicitând

instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună constatarea nulității absolute

a contractelor de asociere în participațiune nr. 117 din 16 octombrie 1995, nr.

219 din 3 noiembrie 1995 și nr. 462 din 19 decembrie 1995 și evacuarea pârâtei SC

P.C. SRL din spațiile și terenurile ce au făcut obiectul contractelor

menționate.

Prin sentința civilă nr. 1398 din 12

decembrie 2007 Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal,

admite excepția de necompetență funcțională și declină competența de

soluționare a cauzei către Tribunalul București, secția comercială, constatând

că cele trei contracte în litigiu sunt încheiate în anul 1995, anterior

intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, în baza art. 251-256 C. com., fiind

contracte comerciale.

La 7 martie 2008 pârâta SC P.C. SRL

formulează cerere de chemare în garanție împotriva Primăriei sectorului 6

București – Consiliul Local al Sectorului 6 București, Primarului Sectorului 6

București și Administrația Piețelor Sector 6 București solicitând ca, în cazul

admiterii cererii reclamantului, să se dispună obligarea acestora în solidar la

plata de daune interese reprezentând lipsa de folosință a imobilelor ce

formează obiectul contractelor atacate de la data admiterii cererii de chemare

în garanție până la expirarea termenului contractual pentru fiecare din aceste

contracte.

Prin sentința comercială nr. 8044 din 27

iunie 2008 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, admite excepția

lipsei de interes al reclamantului în promovarea acțiunii, invocată de pârâta SC

P.C. SRL, și respinge acțiunea reclamantului ca lipsită de interes, reținând că

reclamantul nu este parte în contractele în cauză, el nedovedind că are un

interes personal, născut, actual, direct și evident în promovarea acțiunii,

acesta nedeținând nicio prerogativă asupra imobilelor în litigiu obiect al contractelor

de asociere în participațiune atacate.

Apelul declarat de reclamant împotriva

sentinței primei instanțe este respins ca nefondat, cu 4.760 lei cheltuieli de

judecată către intimata SC P.C. SRL, prin decizia comercială nr. 539 din 19

noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, care

reține, în acest sens, că, așa cum a stabilit și instanța de fond, apelantul

reclamant nu a justificat existența unui interes născut, actual și personal, el

nearătând care ar fi beneficiul ce s-ar produce în patrimoniul său ca urmare a

constatării nulității absolute a contractelor de asociere în litigiu, iar

calitatea reclamantului de proprietar al imobilelor obiect al asocierii nefiind

de natură – prin ea însăși – să justifice existența acestui interes.

Împotriva deciziei de mai sus reclamantul

declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 8

și 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei

comerciale apelate și, pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și

arătând, în fundamentarea recursului său, că atât la momentul încheierii

contractelor de asociere, ca și în prezent, este titularul dreptului de

proprietate publică a imobilelor ce fac obiectul contractelor respective,

calitatea de proprietar justificându-i deplin interesul personal, născut și

actual în constatarea nulității absolute a contractelor în litigiu, instanța de

apel pronunțând, astfel, o decizie cu greșita aplicare a legii și ignorând atât

calitatea recurentului reclamant de titular al dreptului de proprietate publică

asupra imobilelor în cauză, cât și faptul că, anterior încheierii respectivelor

contracte de asociere în participațiune, nici Consiliul Local al Sectorului 6

și nici pârâta Administrația Piețelor Sector 6 nu fuseseră abilitate să încheie

acele contracte, ci, dimpotrivă, se interzisese expres încheierea oricăror

asemenea contracte prin H.C.G.M.B. nr. 15 din 17 martie 1994, iar, ca urmare a

constatării nulității contractelor în cauză, intimata pârâtă Administrația

Piețelor Sector 6 ar deveni doar administratorul imobilelor și nu proprietarul

lor.

Prin întâmpinarea depusă la dosar

intimata pârâtă SC P.C. SRL solicită respingerea recursului reclamantului ca

nefondat.

Recursul recurentului reclamant este

fondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de recurent se

constată că decizia atacată, prin care se confirmă soluția primei instanțe, a

fost dată cu greșita aplicare a legii întrucât recurentul, ca titular al

dreptului de proprietate publică asupra imobilelor obiect al contractelor de

asociere în participațiune în litigiu, încheiate fără acordul său și chiar în

pofida interdicției pentru cei care dețineau bunurile în administrare de a

încheia astfel de contracte – așa cum s-a prevăzut prin H.C.G.M.B. nr. 15 din

17 martie 1994, justifică interesul personal, născut și actual în promovarea

acțiunii în constatarea nulității absolute a contractelor în cauză și evacuarea

pârâtei SC P.C. SRL din spațiile și terenurile obiect al contractelor

respective. Este nesemnificativ faptul, reținut de instanța criticată, că

recurentul proprietar al spațiilor în cauză nu este parte în contractele de

asociere în participațiune atacate, încheiate fără acordul său, câtă vreme el

este proprietarul acelor spații, care fac parte din domeniul proprietății

publice, și care, în urma constatării nulității absolute a acelor contracte,

vor reveni în posesia și folosința sa.

Astfel fiind, constatându-se că în mod

nelegal instanța de apel a respins ca nefondat apelul reclamantului, confirmând

astfel soluția instanței de fond care, fără a antama fondul pricinii, a respins

acțiunea reclamantului ca lipsită de interes, urmează ca, potrivit art. 312

alin. (3) C. proc. civ., recursul reclamantului recurent împotriva deciziei

instanței de control judiciar să fie admis, iar decizia recurată și sentința

instanței de fond urmează a fi casate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare

primei instanțe.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul

Municipiul București împotriva deciziei nr. 539 din 19 noiembrie 2008 a Curții

de Apel București, secția a VI-a comercială.

Casează decizia recurată și sentința nr. 8044

din 27 iunie 2008 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, și

trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 8 octombrie 2009.