ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2338/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 11 octombrie 2007 reclamantul Municipiul București cheamă în judecată pe pârâtele SC P.C. SRL București și Administrația Piețelor Sector 6 București solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună constatarea nulității absolute a contractelor de asociere în participațiune nr. 117 din 16 octombrie 1995, nr. 219 din 3 noiembrie 1995 și nr. 462 din 19 decembrie 1995 și evacuarea pârâtei SC P.C. SRL din spațiile și terenurile ce au făcut obiectul contractelor menționate.

Prin sentința civilă nr. 1398 din 12 decembrie 2007 Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, admite excepția de necompetență funcțională și declină competența de soluționare a cauzei către Tribunalul București, secția comercială, constatând că cele trei contracte în litigiu sunt încheiate în anul 1995, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, în baza art. 251-256 C. com., fiind contracte comerciale. La 7 martie 2008 pârâta SC P.C.

SRL formulează cerere de chemare în garanție împotriva Primăriei sectorului 6 București – Consiliul Local al Sectorului 6 București, Primarului Sectorului 6 București și Administrația Piețelor Sector 6 București solicitând ca, în cazul admiterii cererii reclamantului, să se dispună obligarea acestora în solidar la plata de daune interese reprezentând lipsa de folosință a imobilelor ce formează obiectul contractelor atacate de la data admiterii cererii de chemare în garanție până la expirarea termenului contractual pentru fiecare din aceste contracte. Prin sentința comercială nr. 8044 din 27 iunie 2008 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, admite excepția lipsei de interes al reclamantului în promovarea acțiunii, invocată de pârâta SC P.C.

SRL, și respinge acțiunea reclamantului ca lipsită de interes, reținând că reclamantul nu este parte în contractele în cauză, el nedovedind că are un interes personal, născut, actual, direct și evident în promovarea acțiunii, acesta nedeținând nicio prerogativă asupra imobilelor în litigiu obiect al contractelor de asociere în participațiune atacate. Apelul declarat de reclamant împotriva sentinței primei instanțe este respins ca nefondat, cu 4.760 lei cheltuieli de judecată către intimata SC P.C.

SRL, prin decizia comercială nr. 539 din 19 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, care reține, în acest sens, că, așa cum a stabilit și instanța de fond, apelantul reclamant nu a justificat existența unui interes născut, actual și personal, el nearătând care ar fi beneficiul ce s-ar produce în patrimoniul său ca urmare a constatării nulității absolute a contractelor de asociere în litigiu, iar calitatea reclamantului de proprietar al imobilelor obiect al asocierii nefiind de natură – prin ea însăși – să justifice existența acestui interes. Împotriva deciziei de mai sus reclamantul declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei comerciale apelate și, pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și arătând, în fundamentarea recursului său, că atât la momentul încheierii contractelor de asociere, ca și în prezent, este titularul dreptului de proprietate publică a imobilelor ce fac obiectul contractelor respective, calitatea de proprietar justificându-i deplin interesul personal, născut și actual în constatarea nulității absolute a contractelor în litigiu, instanța de apel pronunțând, astfel, o decizie cu greșita aplicare a legii și ignorând atât calitatea recurentului reclamant de titular al dreptului de proprietate publică asupra imobilelor în cauză, cât și faptul că, anterior încheierii respectivelor contracte de asociere în participațiune, nici Consiliul Local al Sectorului 6 și nici pârâta Administrația Piețelor Sector 6 nu fuseseră abilitate să încheie acele contracte, ci, dimpotrivă, se interzisese expres încheierea oricăror asemenea contracte prin H.C.G.M.B.

nr. 15 din 17 martie 1994, iar, ca urmare a constatării nulității contractelor în cauză, intimata pârâtă Administrația Piețelor Sector 6 ar deveni doar administratorul imobilelor și nu proprietarul lor. Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata pârâtă SC P.C. SRL solicită respingerea recursului reclamantului ca nefondat. Recursul recurentului reclamant este fondat. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de recurent se constată că decizia atacată, prin care se confirmă soluția primei instanțe, a fost dată cu greșita aplicare a legii întrucât recurentul, ca titular al dreptului de proprietate publică asupra imobilelor obiect al contractelor de asociere în participațiune în litigiu, încheiate fără acordul său și chiar în pofida interdicției pentru cei care dețineau bunurile în administrare de a încheia astfel de contracte – așa cum s-a prevăzut prin H.C.G.M.B.

nr. 15 din 17 martie 1994, justifică interesul personal, născut și actual în promovarea acțiunii în constatarea nulității absolute a contractelor în cauză și evacuarea pârâtei SC P.C. SRL din spațiile și terenurile obiect al contractelor respective. Este nesemnificativ faptul, reținut de instanța criticată, că recurentul proprietar al spațiilor în cauză nu este parte în contractele de asociere în participațiune atacate, încheiate fără acordul său, câtă vreme el este proprietarul acelor spații, care fac parte din domeniul proprietății publice, și care, în urma constatării nulității absolute a acelor contracte, vor reveni în posesia și folosința sa. Astfel fiind, constatându-se că în mod nelegal instanța de apel a respins ca nefondat apelul reclamantului, confirmând astfel soluția instanței de fond care, fără a antama fondul pricinii, a respins acțiunea reclamantului ca lipsită de interes, urmează ca, potrivit art. 312 alin. (3) C. proc.

civ., recursul reclamantului recurent împotriva deciziei instanței de control judiciar să fie admis, iar decizia recurată și sentința instanței de fond urmează a fi casate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul Municipiul București împotriva deciziei nr. 539 din 19 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Casează decizia recurată și sentința nr. 8044 din 27 iunie 2008 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2009.