ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 6/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 10291 din 17 noiembrie 2006, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în fond, după desființarea sentinței nr. 4128 din 10 octombrie 2005 a Tribunalului București, secția comercială, prin decizia nr. 340 din 1 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția comercială, a respins acțiunea promovată de reclamanta SC T.S.T. SRL București în contradictor cu pârâții B.D. și O.H. având ca obiect excluderea pârâților din asocierea încheiată pentru reconstrucția, modernizarea și administrarea Pieței 16 februarie și recunoașterea cotei de asociere de 73,60 % din contractul de asociere nr. 03/1211 din 27 iulie 1999 ca aparținând în totalitate reclamantei, ca inadmisibilă.

În motivarea sentinței, tribunalul față de precizarea la acțiune depusă la termenul din 17 noiembrie 2006 când reclamanta a arătat că solicitarea constatării neîndeplinirii obligațiilor asumate prin contractul de cesiune de către pârâți nu constituie capăt de cerere de dine stătător, a invocat din oficiu excepția inadmisibilității acțiunii. Procedând la analiza excepției tribunalul a reținut că, la data de 21 iulie 1995, între Primăria Sectorului 1 și SC F.H.P.C. SRL s-a încheiat un contract de asociere în participațiune având ca obiect reconstrucția, modernizarea și administrarea de către părțile contractante a pieței agroalimentare 16 februarie iar, la data de 4 decembrie 2001, SC F.H.P.C.

SRL și-a cedat drepturile și obligațiile reclamantei și pârâților din cauza de față prin contract de cesiune, cota de 73,60 % ce revenea cedentei, fiind distribuită astfel: reclamantei 60 %, pârâtului O.H. 7 % și pârâtului B.D. 6,6 %. Cum potrivit art. 251 C. com., asocierea în participațiune reprezintă un contract iar potrivit art. 253 C. com., asocierea în participațiune nu constituie în privința terților o persoană juridică, sancțiunea excluderii asociaților nu este aplicabilă. A mai reținut instanța de fond că nu pot fi aplicabile prin analogie nici prevederile Legii nr. 31/1990 referitoare la excluderea asociaților și nici prevederile codului civil din materia societății civile. În contra sentinței a declarat apel reclamanta arătând că deși nu există o reglementare legală pentru excluderea din asocierea în participațiune, instanța de fond trebuia să analizeze fondul cauzei.

Curtea de Apel București, secția comercială, prin decizia nr. 215 din 27 aprilie 2007, a respins, ca nefondat, apelul declarat. În considerentele deciziei se arată că asocierea în participațiune este un contract care beneficiază de o reglementare proprie în codul comercial și căruia nu-i este cunoscută sancțiunea excluderii asociaților, această sancțiune neputând fi aplicată nici prin analogia dispozițiilor corespunzătoare din Legea nr. 31/1990 și nici ale dispozițiilor art. 1529 C. civ. S-a mai reținut că instanța de fond a procedat la soluționarea pricinii cu respectarea recomandărilor din decizia de casare, prevederile art. 315 C. civ., fiind aplicabile materiei recursului. Reclamanta SC T.S.T.

SRL București a declarat recurs împotriva deciziei menționate pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Criticile reclamantei vizează greșita reținere a instanței de apel cu privire la asocierea ce a luat naștere prin contractul de cesiune încheiat la 4 decembrie 2001 și care a îmbrăcat forma scrisă pe de o parte, iar pe de altă parte, greșita apreciere asupra considerentelor deciziei nr. 340 din 1 iunie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, prin care s-a desființat prima sentință pronunțată în cauză, ca neavând caracter obligatoriu. Opinia Înaltei Curți. Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea se poate cere când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Instanța de fond a soluționat cauza pe excepția inadmisibilității acțiunii, iar nu pe fond. Drept urmare, în raport de prevederile art. 137 C. proc. civ., conform cărora instanța, se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, orice critică care antamează fondul pricinii nu poate fi primită. Sub acest aspect, instanța de apel a raportat sancțiunea excluderii cerută prin acțiune la prevederile care reglementează asocierea în participațiune, de principiu, fără distincție între primul contract de asociere și contractul de cesiune încheiat ulterior de părți.

Cu privire la obligativitatea recomandărilor din decizia de desființare este de observat că, instanța de fond primind cauza spre rejudecare, a cerut reclamantei să-și precizeze acțiunea și, în raport de precizarea pe care reclamanta a făcut-o la termenul din 17 noiembrie 2006 în sensul că solicitarea constatării neîndeplinirii obligațiilor asumate prin contractul de cesiune de către pârâți nu constituie capăt de cerere separat, tribunalul a invocat excepția de inadmisibilității acțiunii precizate, cu respectarea principiului disponibilității, cauza fiind soluționată pe excepție, nu pe fond. Așadar, recomandările instanței de control judiciar au fost respectate cu luarea în considerare a cadrului procesual configurat de reclamantă în fața instanței de trimitere, critica recurentei nefiind întemeiată.

Așa fiind, Înalta Curte va respinge recursul declarat, ca nefondat, în raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC T.S.T. SRL București împotriva deciziei nr. 215 din 27 aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2008.