ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2839/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: C.A., în temeiul art. 24 pct. 7 și 8 din Legea nr. 10/2001 a contestat Decizia nr. 146 din 14 martie 2005 emisă de A.V.A.S. prin care i s-a respins notificarea nr. 1149 din 20 iulie 2001 pentru restituirea în natură a morii țărănești și clădirilor anexe situate în satul Gădești, comuna Sagna, județul Neamț pe considerentul că nu ar fi depus actele de proprietate vizând imobilul revendicat. În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că moara în discuție împreună cu clădirile anexe a constituit proprietatea indiviză a sa și a tatălui său Ș.M. decedat la 18 aprilie 1963, a cărui unică moștenitoare era. În acest sens a notificat atât A.V.A.S.

cât și Primăria comunei Sagna, județul Neamț și a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu cu actul dotal nr. 30475 din 11 iunie 1946 prin care părinții săi i-au constituit dotă jumătate din moara țărănească din comuna Carol județul Roman împreună cu jumătate din terenul pe care era amplasată, jumătate din clădiri și atenanse și jumătate din toate ustensilele și cu autorizația nr. 212 din 12 februarie 1942 emisă de C.I.O.S. al județului Roman, respectiv autorizația nr. 216/1946 emisă de M.M.P., secția energiei Iași. Primăria comunei Sagna i-a comunicat că moara țărănească a cărei restituire a solicitat-o a fost înstrăinată în anul 1998 către SC R. SRL Dulcești, iar A.V.A.S.

i-a respins notificarea motivând că nu a făcut dovada dreptului de proprietate deși anexase notificării înscrisurile doveditoare. A mai precizat că fiind o moară țărănească nu se încadra în dispozițiile Decretului de naționalizare nr. 92/1950, iar cu ocazia preluării abuzive de către stat nu i-a fost comunicată nici o decizie de preluare sau proces-verbal. De asemenea, a învederat că SC P. SA Piatra Neamț a vândut moara de cereale Gîndinți împreună cu activul acesteia și terenul aferent în suprafața de 2342 m.p. deși nu se știe cum a ajuns această societate în proprietatea morii, că moara este în funcțiune având același motor și în prezent și că solicită restituirea ei în natură cu construcțiile anexe și terenul de 2342 m.p.

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 733 din 30 iunie 2005 a respins contestația promovată de C.A. în contradictoriu cu A.V.A.S. ca neîntemeiată. Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Decizia nr. 80/A din 22 februarie 2006 a respins apelul declarat de C.A. împotriva sentinței civile nr. 733 din 30 iunie 2005 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă. Ambele instanțe au reținut că sarcina probei proprietății și a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive revine persoanei care se pretinde a fi îndreptățită în conformitate cu prevederile art. 3 lit. a) și ale art. 22 din Legea nr. 10/2001.

Or în speță reclamanta nu a probat existența dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu la data preluării abuzive prezumată a fi în anul 1950 și nici identitatea dintre imobilul situat în comuna Carol I, județul Roman și imobilul a cărui restituire s-a solicitat identificat în notificare ca fiind situat în comuna Sagna, sat Gâdești, județul Neamț. În contra Deciziei nr. 80/A din 22 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a declarat recurs reclamanta C.A.

susținând în esență că deși s-a reținut că a probat dreptul de proprietate privind moara țărănească în discuție s-a considerat greșit că această dovadă nu a fost produsă și în legătură cu data presupusei preluări abuzive întrucât acest lucru, în lipsa procesului verbal de preluare, reieșea cu evidență din adresele Primăriei comunei Gîndinți, județul Neamț care atestau că moara funcționa pe teritoriul comunei Carol I, județul Roman, comună devenit în prezent comuna Gîndinți, județul Neamț și că funcționează și în prezent. De asemenea, recurenta a învederat că a probat și identitatea morii țărănești din comuna Carol I, județul Roman cu cea din comuna Gîndinți, județul Neamț cu adresa din 30 august 2005 emisă de Primăria comunei Sagna.

Recurenta nu a invocat vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. însă criticile formulate pot fi încadrate în pct. 9 al textului legal evocat. Recurenta C.A. a decedat la 28 aprilie 2008, în cauză fiind introduse succesoarele acesteia C.E.S. și C.C., conform certificatului de moștenitor nr. 64 din 12 noiembrie 2008. Recursul este fondat pentru motivele ce succed. Conform pct. 3 lit. a) din Legea nr. 10/2001, republicată, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora. De asemenea, potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001 republicată și a Normei metodologice din 7 martie 2007 aprobată prin H.G.

nr. 250 din 7 martie 2007, în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive. Cu referire la cazul în speță, instanțele au reținut raportat la susținerile reclamantei că imobilul în litigiu a fost preluat faptic fără să i se înmâneze vreun proces – verbal de preluare, că aceasta nu a probat existența dreptului de proprietate la data când a pretins că a fost preluat abuziv nemișcătorul respectiv în anul 1950, deși conform art. 3 lit. a) din Legea nr. 10/2001 coroborat cu art. 22 din aceeași lege în redactarea de la data soluționării litigiului, art. 24 după republicare, avea această obligație.

Or, în recurs, reclamanta a depus ca urmare a diligențelor efectuate la Arhivele Naționale, Direcția județeană Neamț, ca act nou, procesul – verbal din 20 aprilie 1949 încheiat de Primarul comunei Nicolae Bălcescu, județul Roman, pentru punerea în executare a ordinului nr. 1619/1949 al Prefectului județului Roman prin care a fost trimisă în original adresa nr. 17/1949 a Întreprinderii naționalizate „Moara din comuna Nicolae Bălcescu” spre a se conforma hotărârii Comisiunii județene de expropriere luată în ședința din 7 aprilie 1949, hotărâre ce se afla în rezoluție pe adresa menționată, pentru a inventaria casa fostă proprietatea Ș.M. din localitate și a fi dată în folosință moara naționalizată din această comună (f. 149 – 1951). Din conținutul acestui proces-verbal, rezultă că moara din comuna Nicolae Bălcescu era proprietatea autorului Ș.M.

și a fost naționalizată în baza hotărârii Comisiunii județene de expropriere luată în ședința din 7 aprilie 1949 și transmisă pentru executare prin adresa nr. 17/1949. Recurenta a solicitat Arhivelor Statului – Direcția județeană Piatra Neamț, în completare, o copie legalizată după ordinul nr. 1619/1949 al Prefecturii județului Roman (cabinet) și adresa nr. 17/1949 a Întreprinderii naționalizate „Moara din comuna Nicolae Bălcescu” (inclusiv hotărârea Comisiei județene de expropriere din 7 aprilie 1949) acte ce însă nu au fost depuse la dosar.

Raportat la prevederile art. 24 din Legea nr. 10/2001 deja evocate, în cauză se impune completarea probatoriului cu înscrisurile solicitate de recurentă, demers nefinalizat de aceasta și care, în completarea dovezilor deja administrate să elucideze pe deplin titularul dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, la data naționalizării existând prezumția, față de adresa menționată, că acesta ar fi fost Ș.M., autorul reclamantei. Pe de altă parte, moara a cărei restituire a solicitat-o reclamanta s-a aflat în comuna Carol I, județul Roman (f. 12 – 13, 14 – 16 Dos. nr. 1654/2005). În notificare C.A. a susținut că acest imobil se află în prezent, urmare reorganizărilor administrativ – teritoriale, în satul Gândești, comuna Sagna, județul Neamț împrejurare atestată de Primăria comunei Sagna prin adresa din 30 august 2005 (f. 22 Dosar nr. 3423/2005).

Cum în documentul eliberat de Arhivele Naționale, Direcția județeană Neamț (f. 149 Dosar nr. 30207/2/2005) apare că moara expropriată la 7 aprilie 1949 ca și locuința autorului Ș.M. se aflau în comuna Nicolae Bălcescu județul Roman, pentru identificarea imobilului în litigiu se impune efectuarea unei expertize tehnice cum și clarificarea denumirilor succesive primite de comuna Carol I, județul Roman și apartenența administrativ – teritorială a acesteia până la data notificării. Astfel fiind și întrucât în cauză situația de fapt nu a fost complet clarificată, recursul urmează a fi admis, a casa decizia atacată și a trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantele C.E.S. și C.C. împotriva Deciziei nr. 80/A din 22 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VII – a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Casează decizia atacată și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2009 .