ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 786/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 5072 din 9 aprilie 2002, pronunțată de Secția a VI-a comercială a Tribunalului București a fost admisă cererea privind emiterea unei somații de plată, împotriva debitoarei SC U.I.E. SRL pentru suma de 100.000 dolari S.U.A., creanță certă, lichidă și exigibilă la 4 august 2001. Instanța a reținut refuzul nejustificat la plată al debitoarei care nu a achitat suma la scadență. În conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. (1) raportat la art. 6 alin. (2) din O.G. nr. 5/2001, debitoarea SC U.I.E. SRL a formulat cerere în anulare, prin care a invocat nelegala citare precum și neîntrunirea condițiilor de admisibilitate impuse de O.G.

nr. 5/2001. Prin sentința comercială nr. 13470 din 9 decembrie 2004, Tribunalului București a admis excepția tardivității formulării cererii în anulare și a respins cererea. Împotriva acestei sentințe debitoarea SC U.I.E. SRL a formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 317 C. proc. civ. Prin sentința comercială nr. 390 din 21 ianuarie 2005, Tribunalul București a respins contestația în anulare ca neîntemeiată reținând că în soluționarea pricinii, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 4 din O.G. nr. 5/2001, ceea ce exclude aplicarea art. 317 C. proc. civ. Prin cererea înregistrată, SC U.I.E. SRL a formulat, în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. cerere de revizuire a sentinței comerciale nr. 5072/2002.

În cuprinsul cererii s-a făcut referire, de asemenea și la sentința comercială nr. 390 din 21 ianuarie 2005. Prin sentința comercială nr. 10324 din 17 noiembrie 2006, Tribunalul București a admis excepția tardivității, a respins cererea ca tardiv formulată. Au fost avute în vedere dispozițiile art. 322 și art. 328 C. proc. civ. Prin cererea înregistrată în 2007 debitoarea SC U.I.E. SRL a formulat cerere de revizuire a sentinței comerciale nr. 10324 din 17 noiembrie 2006, pronunțată în dosar nr. 26822/3/2006, invocând dispozițiile art. 322 C. proc. civ. Prin sentința comercială nr. 4352 din 29 martie 2007, Tribunalul București a admis excepția insuficientei timbrări; a anulat contestația ca insuficient timbrată.

Au fost avute în vedere dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997. Prin decizia comercială nr. 476 din 24 octombrie 2007, Curtea de Apel București a admis apelul formulat de către debitoarea SC U.I.E. SRL împotriva sentinței comerciale nr. 4352 din 29 martie 2007; a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că din probatoriul administrat a rezultat îndeplinirea obligației de timbrare a cererii, soluția instanței de fond fiind greșită. Împotriva acestei decizii a formulat recurs creditoarea SC E.A. SA invocând motive de nelegalitate. Prin decizia nr. 1327 din 2 aprilie 2008, pronunțată în dosarul nr. 4055/3/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul; a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut încălcarea dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. în condițiile în care a omis a se pronunța cu precădere asupra excepțiilor invocate de către intimată a inadmisibilității căii de atac și a excepției lipsei calității de reprezentant al debitoarei a numitului C.Ș., excepții ce fac inutilă cercetarea fondului litigiului. În apel după casare, pricina a fost înregistrată. Prin decizia comercială nr. 404 din 22 septembrie 2008 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis excepția inadmisibilității și a respins apelul declarat de apelantul C.Ș., în calitate de administrator al SC U.I.E. SRL împotriva sentinței comerciale nr. 4352 din 29 martie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, ca inadmisibil.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că hotărârile pronunțate cu privire la fondul litigiului, cât și sentinței nr. 4352 din 29 martie 2007 sunt irevocabile încât apelul declarat este inadmisibil. Împotriva acestei decizii a declarat recurs C.Ș. în calitate de administrator al SC U.I.E. SRL în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ. solicitând admiterea recursului, anularea sentinței nr. 10324/2006 a Tribunalului București și pe fond modificarea sentinței comerciale nr. 5072 din 9 aprilie 2002 a Tribunalului București în sensul adăugării și sumei de 574 dolari S.U.A. așa cum rezultă din procesul - verbal al hotărârii A.G.E.A. din 4 iulie 2001. Intimata SC E.A. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat în principal respingerea recursului ca inadmisibil iar în subsidiar ca nefondat.

Examinând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. excepția invocată în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile incidente, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată și pe cale de consecință se va respinge recursul ca inadmisibil pentru următoarele considerente. Art. 6 din O.G. nr. 5/2001 prevede la pct. 2 că, judecătorul, când constată că pretențiile creditorului sunt justificate, emite ordonanța care va conține somația de plată către creditor, precum și termenul de plată. Art. 8 din aceeași ordonanță prevede că împotriva ordonanței prevăzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula cerere de anulare în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia.

Din aceste texte de lege rezultă că ordonanța privind somația de plată este supusă numai cererii de anulare iar sentința prin care a fost respinsă cererea în anulare este irevocabilă. Dispozițiile legale menționate care prevăd expres căile de atac ce pot fi exercitate în procedura somației de plată derogă de la dreptul comun. În speță prin sentința comercială nr. 5072 din 9 aprilie 2004 pronunțată de Tribunalul București a fost admisă cererea privind emiterea unei somații de plată și prin sentința comercială nr. 13470 din 9 decembrie 2004 pronunțată de Tribunalul București a fost admisă excepția tardivității formulării cererii în anulare și a fost respinsă cererea în anulare. Față de dispozițiile menționate împotriva sentința nr. 4352 din 29 martie 2007 pronunțată de Tribunalul București prin care s-a anulat cererea ca insuficient timbrată nu se poate exercita nici apel și nici recurs.

Pentru aceste considerente Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității căii de atac a recursului formulată de C.Ș. în calitate de administrator al SC U.I.E. SRL Clejani și va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de C.Ș. administrator al SC U.I.E. SRL împotriva deciziei nr. 404 din 22 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2009.