ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1327/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 4352 din 29 martie 2007 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, s-a admis excepția insuficientei timbrări și, în consecință, s-a anulat, ca atare, contestația în anulare formulată de contestatoarea SC U.I.E. SRL, cu sediul în comuna Clejani județul Giurgiu, împotriva sentinței comerciale nr. 10324/2006, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 26822/3/2006, în contradictoriu cu intimata SC E.A.T.E.E. SA, cu sediul în Grecia. Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, contestatoarea SC U.I.E. SRL, prin administratorul, asociat, C.Șt., considerând-o netemeinică și nelegală.

Prin decizia comercială nr. 476 din 24 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, s-a admis apelul formulat de contestatoare, s-a desființat sentința comercială nr. 4352 din 29 martie 2007 și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Pentru a se pronunța, astfel, instanța de apel a avut în vedere că taxa de timbru fusese achitată cu mult timp înainte de data judecății însă din împrejurări neimputabile părții, aceasta nu a fost avută în vedere, la pronunțarea sentinței atacate. Intimata SC E.A.T.E.E. SA a formulat recurs, în termenul legal și a invocat nelegalitatea hotărârii pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. A susținut că procedura somației de plată prevede expres căile de atac, prin dispozițiile art. 7 – art. 10 din O.G.

nr. 5/2001, texte pe baza cărora a invocat excepția inadmisibilității apelului declarat, dar instanța a nesocotit aceste dispoziții legale, nepronunțându-se asupra excepției. Prin cea de a doua critică a arătat că hotărârea este nelegală și datorită faptului că, instanța de apel a pronunțat-o cu încălcarea dispozițiilor art. 261, 294, 295 și 298 C. proc. civ., privitor la schimbarea cadrului procesual și a calității părților. Astfel, apelul SC U.I.E. SRL a fost formulată de C.Șt., invocând calitatea de administrator deși nu mai era administrator, potrivit hotărârii A.G.E.A. nr. 1/2005, iar dovada calității de reprezentant, când cererea se face prin mandatar, se face conform art. 83 C. proc. civ., prin procură, or, instanța nu a solicitat această dovadă deși recurenta a invocat excepția lipsei calității de reprezentant.

Intimata SC U.I.E. SRL a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului. Analizând recursul prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate se găsește întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta. La 28 martie 2002, SC E.A.T.E.E. SA a formulat cerere de chemare în judecată a debitoarei sale SC U.I.E. SRL pentru a se emite somație de plată pentru suma de 100.000 dolari S.U.A. în echivalentul în lei la data plății. Prin sentința comercială nr. 5072 din 9 aprilie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 6860/2002, instanța a admis cererea și a somat debitoarea, ca în termen de 20 de zile de la comunicarea hotărârii, să plătească creditoarei suma de 100.000 dolari S.U.A.

Acțiunea în anulare formulată de debitoare a fost respinsă, ca tardiv formulată, prin sentința civilă nr. 12470 din 9 decembrie 2004, de către Tribunalul București, secția a VI-a comercială. Debitoarea a formulat revizuire împotriva titlului executoriu, sentința comercială nr. 5072 din 9 aprilie 2002, iar cererea a fost respinsă prin sentința comercială nr. 10324 din 17 noiembrie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială. Împotriva acestei din urmă hotărâri, debitoare a formulat contestație în anulare ce a fost anulată ca insuficient timbrată. Curtea de Apel București a fost sesizată cu apel împotriva acestei hotărâri de către C.Șt. „în calitate de asociat și administrator” ce face obiectul acestui recurs, instanța pronunțându-se în această cale de atac pe fond, deși s-au invocat atât excepția de procedură privind lipsa calității de reprezentant a SC U.I.E.

SRL, a numitului C.Șt. cât și excepția inadmisibilității căii de atac a apelului, față de dispozițiile legale, în vigoare la data pronunțării somației de plată, incidente în cauză. Potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanța este obligată să analizeze și să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură și de fond care fac de prisos judecata pe fond a cererii, nefiind posibilă unirea cu fondul decât dacă pentru soluționarea acestora sunt necesare aceleași probe ca și pentru soluționarea fondului, art. 137 alin. (2) C. proc. civ., consacrând, o derogare de la regulă. Textul fiind, deci, de strictă aplicare, instanța, după închiderea dezbaterilor, era obligată să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor și numai dacă le respingea, trecea la cercetarea fondului.

În cauză, instanța de apel a procedat la judecata în fond a cererii de apel fără a analiza, pe rând excepțiile, ceea ce demonstrează încălcarea dispozițiilor precitate afectând astfel hotărârea de nelegalitate. Înalta Curte, prin soluționarea recursului, nu poate însă, în aceste condiții, să se pronunțe direct și pentru prima oară, în acest cadru procesual, asupra excepțiilor deoarece ar priva părțile de un proces echitabil și de căile de atac legale, astfel că, în considerarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și aplicând dispozițiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., recursul va fi admis și hotărârea casată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, care va proceda în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurenta SC E.A.T.E.E. SA împotriva deciziei comerciale nr. 476 din 24 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială. Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2008.