ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2134/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 3 aprilie 2007, reclamantul B.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului București, comisia pentru soluționarea întâmpinărilor conform Legii nr. 33/1994, desființarea deciziei nr. 36 din 16 martie 2007, exproprierea întregului imobil din str.Orhideelor, sector 1, București aflat în proprietatea sa și acordarea despăgubirilor pentru exproprierea acestuia estimate la 240.000 euro, beneficiul nerealizat fiind evaluat provizoriu la 200.000 euro. De asemenea, reclamantul a mai solicitat daune morale de 300.000 euro și despăgubiri provocate de demolarea trotuarului în dreptul imobilului evaluate la 100.000 euro.

S-a solicitat, totodată, suspendarea deciziei atacate. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în calitate de proprietar, nu a fost consultat în legătură cu construirea pasajului suprateran Basarab, iar notificarea de expropriere a imobilului proprietatea sa nu a ținut seama de valoarea reală a acestuia. A mai arătat reclamantul că se impune desființarea deciziei nr. 36/2007, prin care i s-a respins întâmpinarea formulată împotriva notificării, având în vedere că modul de calcul al despăgubirilor contravine legii exproprierii, iar oferta expropriatorului este nelegală. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2789 din 7 noiembrie 2007, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că decizia contestată este legală și temeinică, fiind emisă cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 33/1994 în ceea ce privește etapa administrativă a exproprierii, pretențiile reclamantului cu privire la exproprierea propriu-zisă și cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate urmând a fi valorificate ulterior, potrivit dispozițiilor cuprinse în cap. 4 din lege. Cu privire la cererea de suspendare a executării deciziei s-a reținut că aceasta, fiind emisă în faza administrativă a procedurii de expropriere nu este susceptibilă de executare. În consecință, s-a reținut că reclamantul nu a dovedit vătămarea vreunui drept sau interes legitim prin decizia contestată, în condițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B.M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, după cum urmează: - prin sentința atacată se încalcă formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., instanța nepunând în discuție admisibilitatea probatoriului solicitat prin contestație și motivând o excepție de necompetență materială care nu a fost pusă în discuția părților.

De asemenea, instanța de fond nu a soluționat excepția inadmisibilității invocată de pârâtă și nu a comunicat încheierea în care au fost consemnate dezbaterile; - hotărârea atacată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, prin aceea că s-a apreciat în mod greșit că excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 160/2006 nu are legătură cu fondul cauzei și, pe de altă parte, se încalcă prevederile Legii nr. 33/1994, precum și cele ale Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale; - hotărârea nu conține motivele pe care se sprijină și conține motive străine de natura pricinii; - instanța nu a reținut că motivul contestației este acela că reclamantul nu este de acord cu exproprierea neexistând nici o dovadă că ar fi necesară privarea sa forțată de dreptul de proprietate.

Examinând cauza în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare. Din Încheierea de ședință de la 5 septembrie 2007, rezultă că instanța de fond a încuviințat proba cu înscrisuri, solicitată de reclamant, în temeiul art. 167 C. proc. civ., astfel încât critica ce vizează acest aspect este neîntemeiată. De asemenea, din conținutul sentinței atacate nu se poate reține că s-ar fi analizat „o excepție de necompetență materială” fără a fi pusă în discuția părților, referirile la tribunal și curte de apel făcându-se în contextul examinării acțiunii reclamantului în raport cu prevederile Legii nr. 33/1994, instanța motivând în fapt și în drept soluția adoptată.

Nu se poate reține nici critica ce vizează nesoluționarea excepției inadmisibilității contestației în condițiile în care intimata - pârâtă nu a înțeles să o susțină în fața primei instanței. Și critica privind necomunicarea încheierii în care au fost consemnate dezbaterile este neîntemeiată în condițiile în care nu există text de lege care să prevadă o astfel de obligație, ceea ce se comunică părților fiind hotărârea pronunțată în cauză, potrivit art. 266 alin. (3) C. proc. civ. Susținerea potrivit căreia sentința recurată este lipsită de temei legal în ceea ce privește soluționarea excepției de nelegalitate nu poate fi reținută întrucât, potrivit prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ competentă este sesizată în vederea cercetării legalității unui act administrativ dacă de acesta depinde soluționarea litigiului pe fond.

Or, instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 160/2006 a Consiliului General al Municipiului București a reținut în mod corect că soluționarea pe fond a cererii prin care s-a solicitat desființarea deciziei nr. 36/2007 emisă de Comisia de soluționare a întâmpinărilor nu depindea de hotărârea respectivă. Criticile ce vizează încălcarea prevederilor Legii nr. 33/1994 sunt, de asemenea nefondate. În speță, reclamantul B.M. a contestat decizia nr. 36 din 16 martie 2007 emisă de Comisia de soluționare a întâmpinărilor constituită conform art. 15 și următoarele din Legea nr. 33/1994, în etapa premergătoare exproprierii, reglementată în cap. 3 din lege (art. 12 – art. 20). Prin decizia atacată, Comisia pentru soluționarea întâmpinărilor conform Legii nr. 33/1994 a respins întâmpinarea formulată de reclamantul B.M.

împotriva propunerii de expropriere a imobilului situat în București, Șos.Orhideelor, sector 1. Astfel potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 33/10994, cu privire la propunerile de expropriere, proprietarii și titularii altor drepturi reale asupra imobilelor în cauză, pot face întâmpinare în termen de 45 zile de la primirea notificării, întâmpinare care, conform art. 15 alin. (1) din aceeași lege, se soluționează de o comisie constituită în acest scop. Competența respectivei comisii este strict limitată la analiza ofertei expropriatorului și pretențiilor titularilor dreptului de populație și a altor drepturi fără a se pronunța cu privire la expropriere. Se constată așadar că decizia în discuție a fost emisă cu respectarea dispozițiilor prevăzute de lege în reglementarea etapei premergătoare exproprierii, aceasta nefiind o decizie de expropriere cum o numește recurentul - reclamant.

În atare situație, corect a reținut instanța de fond că, reclamantul își poate valorifica pretențiile cu privire la exproprierea propriu-zisă și la cuantumul despăgubirilor, în condițiile prevederilor art. 21 – art. 29 din Legea nr. 33/1994 (cap. 4 Exproprierea și stabilirea despăgubirilor), în baza cărora instanța de judecată se pronunță cu privire la expropriere, verificând dacă sunt întrunite toate condițiile cerute de lege pentru aceasta și urmând să stabilească inclusiv cuantumul despăgubirilor. Față de cele ce preced, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, în baza prevederilor art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.M. împotriva sentinței civile nr. 2789 din 7 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 mai 2008.