ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2548/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 15 aprilie 2008,

reclamanta B.I. a solicitat anularea Deciziei nr. 64 din 24 septembrie 2007

emisă de pârâta primăria municipiului București – comisia pentru soluționarea

întâmpinărilor conform Legii nr. 33/1994 și obligarea pârâtei să-i acorde

despăgubiri în sumă de 1500 Euro/mp teren și de 2000 euro/mp teren construit

pentru imobilul propus pentru expropriere, situat în București.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că nu a fost consultată în legătură cu exproprierea

imobilului său în vederea construirii pasajului subteran B., iar notificările

primite nu corespund valorii reale a imobilului propus pentru expropriere.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea ca

inadmisibilă prin sentința civilă nr. 2334 din 17 septembrie 2008, reținând că

acțiunea reclamantei nu se circumscrie ipotezei din norma legală cuprinsă în art.

20 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, iar întâmpinarea formulată de aceasta a

fost soluționată în limitele competenței comisiei constituite în cadrul primăriei

municipiului București. Astfel, s-a avut în vedere că această comisie se rezumă

să verifice doar propunerea de expropriere circumscrisă exclusiv planului

cuprinzând terenul și construcțiile propuse spre expropriere, excluzând

ofertele de despăgubire, care fac obiectul determinării juste în procedura

efectivă de expropriere, în fața tribunalului investit în etapa judiciară a

exproprierii, potrivit art. 21 și urm. din Legea nr. 33/1994.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și

netemeinică, iar pe fond, admiterea acțiunii formulate.

Recurenta a susținut că

instanța de fond a soluționat cererea de suspendare a executării și excepția

inadmisibilității acțiunii fără dezbaterea lor contradictorie, lipsind astfel părțile

de posibilitatea de a formula apărări.

Pe fondul cauzei, s-a

învederat că au fost greșit interpretate dispozițiile art. 20 din Legea nr. 33/1994,

considerându-se fără temei că numai în cazul respingerii propunerii de

expropriere se poate formula contestație, deși proprietarii pot contesta

hotărârea comisiei de negociere, fie pentru nelegalitatea întregii proceduri de

declarare a utilității publice și a negocierilor purtate, fie pentru stabilirea

greșită a planurilor și a prețului de piață pentru imobile.

În ipoteza prevăzută de art.

20 din Legea nr. 33/1994, s-a arătat că proprietarul are dreptul la acțiune

dacă după două runde de negocieri, acesta nu este de acord cu propunerea

expropriatorului.

Recurenta a precizat că în

cauză era îndeplinită această cerință legală, pentru că propunerea de

expropriere a fost respinsă de proprietari și întreaga procedură de expropriere

se dovedește a fi nelegală, ca urmare a anulării Hotărârii nr. 160/2006 a consiliului

general al municipiului București de declarare a utilității publice pentru

lucrarea pasaj subteran denivelat B. prin sentința irevocabilă pronunțată de

Tribunalul București.

Recurenta a invocat și

încălcarea prevederilor art. 15 din Legea nr. 33/1994 privind constituirea

comisiei de negociere, arătând că din comisia constituită la nivelul primăriei

municipiului București au făcut parte persoane care dețin funcții în

administrația publică locală, persoane care au interes în executarea lucrărilor

sau care au declarat utilitatea publică și care nu aveau dreptul să fie membri

ai comisiei de soluționare a întâmpinărilor.

De asemenea, s-a arătat că

în această comisie nu au fost desemnați specialiști în domeniul în care se realizează

lucrarea publică și nici reprezentanți ai proprietarilor și ai consiliului

general al municipiului București.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru

următoarele considerente care vor completa motivarea hotărârii atacate.

Instanța de fond a

soluționat cauza cu respectarea principiului contradictorialității și a

dreptului de apărare al părților în litigiu, astfel că este neîntemeiat primul

motiv de recurs invocat de recurenta-reclamantă.

Din încheierile pronunțate

de instanța de fond anterior judecării pricinii, rezultă că recurentei i-au

fost comunicate întâmpinarea și înscrisurile depuse de intimată și prin

avocatul ales s-o reprezinte în cauză, a formulat apărări cu privire la fiecare

excepție invocată, inclusiv cu privire la excepția inadmisibilității cererii

invocată din oficiu în ședința publică de la 11 iunie 2008.

Criticile formulate pe

fondul cauzei vor fi respinse ca nefondate, constatându-se că este legală și

temeinică hotărârea de respingere a cererii de anulare a deciziei nr. 64 din 24

septembrie 2007 emisă de Comisia pentru soluționarea întâmpinărilor conform

Legii nr. 33/1994 din cadrul primăriei municipiului București.

Deși a respins acțiunea ca

inadmisibilă, prima instanță s-a pronunțat pe fondul pricinii, reținând că

motivele de nelegalitate invocate de recurenta- reclamantă vizează în principal

cererea de expropriere și cuantumul despăgubirilor, pentru care dispozițiile art.

21 din Legea nr. 33/1994 prevăd o altă procedură judiciară.

Din considerentele hotărârii

atacate rezultă în mod neechivoc că nu a fost contestat dreptul la acțiune al

recurentei, în calitate de proprietar al unui imobil propus pentru expropriere,

constatându-se întemeiat că instanța de contencios administrativ este

competentă să se pronunțe numai în condițiile prevăzute de art. 20 din Legea nr.

33/1994 cu privire la propunerile de expropriere, respectiv oferta

expropriatorului, pretențiile proprietarilor și ale titularilor altor drepturi

reale, iar nu cu privire la cererea de expropriere și la stabilirea

despăgubirilor pentru care art. 21 din aceeași lege prevede competența

tribunalului în raza căruia este situat imobilul.

De asemenea, nu pot fi

examinate în procedura prevăzută la Cap. 3 al Legii nr. 33/1994 pentru măsurile

premergătoare exproprierii, care intervin după declararea utilității publice,

acele susțineri referitoare la utilitatea publică și la actul de declarare a

utilității publice pentru care recurenta-reclamantă nu a exercitat dreptul la

acțiune potrivit dispozițiilor cuprinse la Cap. 1 și 2 din aceeași lege.

Din acest motiv, au fost

corect respinse și susținerile din acțiune privind încălcarea dispozițiilor

Legii nr. 350/2001 și ale Legii nr. 52/2003, iar apărarea privind anularea

actului de declarare a utilității publice prin sentința civilă nr. 2334 din 17

septembrie 2008 a Tribunalului București nu prezintă relevanță în cauză, pentru

că nu a fost invocată decât în recurs și se referă la o altă situație de fapt

și de drept decât cea avută în vedere la emiterea deciziei nr. 64 din 24

septembrie 2007 pentru soluționarea întâmpinării depuse de recurentă.

În ceea ce privește

componența comisiei care a emis decizia contestată, s-a invocat neîntemeiat

încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 33/1994,

dat fiind că nu au fost expuse în concret argumentele acestui motiv de

nelegalitate și afirmațiile recurentei - reclamante au un caracter general,

fără referiri la acei membri ai comisiei considerați a se afla în stare de

incompatibilitate pentru soluționarea întâmpinării depuse de aceasta.

Față de considerentele

expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii

instanței de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de B.

i

. împotriva sentinței

civile nr. 2334 din 17 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 13 mai 2009.