ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1850/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 7860 din 24 iunie 2008, a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, s-a respins, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul București, reprezentat prin Primar General, și ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei SC A.C. SRL București. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere susținerile părților, probele administrate în cauză și dispozițiile legale în materie. Împotriva aceste sentințe a declarat apel, în termen legal, pârâta SC A.C. SRL, considerând-o netemeinică și nelegală.

În motivarea apelului, reclamanta a arătat că, prin cererea de chemare în judecată, a solicitat, obligarea pârâtei, la încheierea contractului de închiriere, pentru suprafața, cu altă destinație, decât aceea de locuință, constând în suprafața de teren de 298,86 mp situată în sector 2. Temeiul cererii a constat, în dreptul stabilit, potrivit art. 2 din H.C.G.M.B. nr. 32/2007, de a beneficia de reînnoirea contractului de închiriere, acordat persoanelor fizice sau juridice, pentru spațiile cu altă destinație, decât aceea de locuință, pe o perioadă de 5 ani, fără însă, a depăși, data de 31 decembrie 2012. În acest sens, a învederat că deține, în baza contractului de închiriere din 1990, încheiat cu fostul administrator I.C.R.A.L.

Vitan, terenul în suprafață de 298,86 mp, situat în sector 2, pe care a edificat, autorizat, o construcție comercială, în suprafață de 198 mp. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de apel, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 494 din 19 noiembrie 2008, a respins apelul ca nefondat pentru următoarele considerente: Apelanta a deținut, spațiul în litigiu, în baza contractului de închiriere din 1990 încheiat cu fostul I.C.R.A.L. Vitan, ulterior acesta trecând în administrarea Primăriei Sectorului 3, unde locatara a plătit chiria. Curtea a mai reținut că obiectul contractului de închiriere era constituit din 298,86 mp, curte și grădină, pe care reclamanta a edificat, o construcție, provizorie, potrivit autorizațiilor de construire, ce i-au fost acordate, desfășurând acte și fapte de comerț.

Odată cu, respingerea cererii reclamantei, din 3 octombrie 2006, de închiriere, în continuare, a terenului menționat mai sus, practic, reclamantei i s-a notificat concediul locației, astfel că, după expirarea acestuia, contractul de închiriere, inițial, a încetat. În final, Curtea constată că, nu are nicio relevanță juridică, faptul că, pe terenul închiriat, reclamanta a edificat o construcție, provizorie, în care desfășoară activități comerciale, atâta vreme cât, nu a condiționat, la data efectuării acesteia, prelungirea sau încheierea unui nou act adițional, pe o perioadă de 5 ani, a contractului de închiriere, inițial. De altfel, Curtea constată că, potrivit H.C.G.M.B. nr. 32 din 20 februarie 2007, reclamanta nu îndeplinește condițiile acesteia, pentru a fi îndreptățită, la obligarea pârâtei, la încheierea unui act adițional sau a unui nou contract de închiriere.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a introdus recurs SC A.C. SRL, invocând ca temei legal, dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. în raport de care în fapt a susținut: 1. Decizia este nemotivată, nu cuprinde motivele pe care se sprijină, de îndată ce a înlăturat fără nicio justificare criticile formulate, reținând în sprijinul soluției pronunțate doar argumentul că pârâtul nu poate fi obligat la încheierea unui contract fondat pe situația de fapt a edificării unei construcții provizorii. 2. Decizia este nelegală, deoarece instanța în mod nejustificat nu a reținut că dreptul reclamantei de a beneficia de încheierea unui contract de închiriere pentru spațiile ce fac obiectul H.C.G.M.B.

nr. 32/2007, rezultă din lege și nu este limitat numai în favoarea celor care au beneficiat anterior de locații, în prezent expirate. Analizând legalitatea deciziei, în raport de criticile formulate, urmează a se reține: Din considerentele deciziei, rezultă că instanța de apel, devoluând cauza în raport de criticile din apel, a reținut, că reclamantei i-a încetat dreptul locativ, prin ajungerea la termen a contractului de închiriere și că în atare situație este irelevant faptul că pe acest teren a edificat cu caracter provizoriu o construcție. Instanța, a argumentat și faptul că, respingerea cererii, pentru obligarea pârâtei - intimate să încheie un nou contract s-a făcut pe considerentul că nu îndeplinește condițiile stipulate în baza H.C.G.M.B.

nr. 32 din 20 februarie 2007. Așadar, critica nu se poate încadra în motivul de nelegalitate invocat, prin prisma art. 304 pct. 7 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea este nelegală dacă nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei. Nici cea de-a doua critică nu este fondată deoarece prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. sunt aplicabile în situația în care hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Or, în cauză nu s-a pus problema aplicării greșite a unei norme de drept substanțial, sau aplicarea unei norme străine situației de fapt. Instanța a interpretat judicios H.C.G.M.B.

nr. 32 din 20 februarie 2007, neaplicabilă recurentului reclamant ca urmare a încetării contractului de închiriere. Așa fiind, pentru cele ce preced în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a se respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A.C. SRL București împotriva deciziei nr. 494 din 19 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 10 iunie 2009.