ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1403/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

decizia nr. 4406 din 28 noiembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, a respins ca tardiv formulat recursul

declarat de A.N.P.H., împotriva sentinței civile nr. 4CC din 7 februarie 2008 a

Curți de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a

pronunța această decizie, s-a reținut că prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curți de Apel București, urmare a declinării de competență de la Tribunalul

Călărași, reclamantul B.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.P.H.,

să se dispună punerea în executare a deciziei nr. 2335 din 3 mai 2007,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin decizia nr.

2335 din 3 mai 2007, a fost anulată decizia de încadrare în grad de handicap

nr. 3226 din 18 iunie 2004 precum și certificatul de încadrare în grad de

handicap nr. 1118 din 27 mai 2004. Pentru perioada 27 mai 2004 – 27 octombrie

2005, i-au fost recunoscute reclamantului toate drepturile corespunzătoare

încadrării în grad de handicap ACC, gradul II iar pârâta a fost obligată să

pună în executare hotărârea în cel mult 30 de zile de la data rămânerii

irevocabile. De asemenea, pârâta fost a obligată la daune morale în cuantum de

2000 RON către reclamantul B.N.

Prin sentința

civilă nr. 4CC din 7 februarie 2008 a Curți de Apel București, secția a VIII-a

de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă cererea reclamantului și

aplicată conducătorului A.N.P.H. o amendă de 20% din salariul minim brut pe

economie pe zi de întârziere de la data de 3 iunie 2007 și până la punerea în

executare a deciziei nr. 2335 din 3 mai 2007 pronunțată de I.C.C.J..

Pârâții au fost

obligați și la despăgubiri către reclamant în cuantum de 5000 RON.

Cu privire la recursul

declarat împotriva acestei sentințe de către pârâta A.N.P.H., Înalta Curte a

constatat că acesta a fost declarat peste termenul de prevăzut de Legea nr. 554/2004,

întrucât sentința atacată a fost comunicată la data de 16 aprilie 2008, iar

recursul a fost înregistrat la data de 6 mai 2008.

Împotriva deciziei

nr. 4406 din 28 noiembrie 2008 a I.C.C.J., secția de contencios administrativ

și fiscal, A.N.P.H. a formulat contestație în anulare, invocând dispozițiile

art. 317 C. proc. civ.

În motivarea contestației

în anulare, contestatoarea arată faptul că a formulat și depus în termenul

prevăzut de lege, recursul împotriva deciziei nr. 4CC din 7 februarie 2008 a

Curții de Apel București, respectiv la data de 5 mai 2008, dată la care acesta

a fost expediat prin Direcția de transport corespondență clasificată din cadrul

Serviciului Român de Informații (poșta militară), anexând în acest sens copie

certificată conform cu originalul de pe borderoul pentru mandate/

corespondență, unde la poziția 15 este înregistrată cererea de recurs cu

numărul 7225.

Se menționează,

de asemenea, că Înalta Curte a făcut o aplicabilitate greșită a prevederilor

art. 101 pct. 1 C. proc. civ., în sensul că a luat în calcul data înregistrării

recursului la instanță și nu data expedierii, respective 5 mai 2008.

Intimatul B.N. a

formulat concluzii scrise prin care solicită respingerea contestației în

anulare, menționând că în mod corect recursul contestatoarei a fost respins ca

fiind tardiv formulat.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, analizând contestația în anulare apreciază că aceasta este

nefondată pentru următoarele considerente.

Sentința civilă

nr. 4CC din 4 februarie 2008 a Curții de Apel București a fost pronunțată în

temeiul dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554 /2004. O astfel de

hotărâre pronunțată de instanța de executare poate fi atacată cu recurs, în

termen de 5 zile de la comunicare potrivit art. 25 alin. (3) din aceeași lege .

După cum se

constată în dispozitivul acestei sentințe s-a menționat termenul de recurs, de

5 zile de la comunicare.

Faptul că

această sentință a fost comunicată pârâților la 16 aprilie 2008, nu a fost

contestat, dovadă în acest sens fiind și procesele verbale de îndeplinire a

procedurii de comunicare a hotărârii.

Recursul trebuia

formulat potrivit dispozițiilor speciale menționate în termen de 5 zile de la

comunicarea sentinței recurate. Cum acesta a fost declarat, așa cum se

precizează, la 5 mai 2008, rezultă că recursul a fost formulat peste termenul

legal de 5 zile, astfel că nu poate fi reținută ca fiind fondată susținerea

contestatoarei potrivit căreia instanța de recurs nu a calculat corect acest

termen conform art. 101 pct. 1 C. proc. civ.

Eroarea cu

privire la declararea recursului în termenul legal, de 5 zile de la comunicarea

sentinței aparține contestatoarei- recurente, fiind corectă decizia instanței

în sensul respingerii recursului ca tardiv formulat.

În concluzie,

având în vedere considerentele expuse, cât și dispozițiile art. 317, art. 318 C.

proc. civ., este nefondată contestația în anulare formulată, urmând ca aceasta

să fie respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată

de A.N.P.H. împotriva deciziei nr. 4406 din 28 noiembrie 2008 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12

martie 2009.