ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1403/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 4406 din 28 noiembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca tardiv formulat recursul declarat de A.N.P.H., împotriva sentinței civile nr. 4CC din 7 februarie 2008 a Curți de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această decizie, s-a reținut că prin acțiunea înregistrată pe rolul Curți de Apel București, urmare a declinării de competență de la Tribunalul Călărași, reclamantul B.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.P.H., să se dispună punerea în executare a deciziei nr. 2335 din 3 mai 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin decizia nr. 2335 din 3 mai 2007, a fost anulată decizia de încadrare în grad de handicap nr. 3226 din 18 iunie 2004 precum și certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 1118 din 27 mai 2004. Pentru perioada 27 mai 2004 – 27 octombrie 2005, i-au fost recunoscute reclamantului toate drepturile corespunzătoare încadrării în grad de handicap ACC, gradul II iar pârâta a fost obligată să pună în executare hotărârea în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile. De asemenea, pârâta fost a obligată la daune morale în cuantum de 2000 RON către reclamantul B.N. Prin sentința civilă nr. 4CC din 7 februarie 2008 a Curți de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă cererea reclamantului și aplicată conducătorului A.N.P.H.

o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere de la data de 3 iunie 2007 și până la punerea în executare a deciziei nr. 2335 din 3 mai 2007 pronunțată de I.C.C.J.. Pârâții au fost obligați și la despăgubiri către reclamant în cuantum de 5000 RON. Cu privire la recursul declarat împotriva acestei sentințe de către pârâta A.N.P.H., Înalta Curte a constatat că acesta a fost declarat peste termenul de prevăzut de Legea nr. 554/2004, întrucât sentința atacată a fost comunicată la data de 16 aprilie 2008, iar recursul a fost înregistrat la data de 6 mai 2008. Împotriva deciziei nr. 4406 din 28 noiembrie 2008 a I.C.C.J., secția de contencios administrativ și fiscal, A.N.P.H.

a formulat contestație în anulare, invocând dispozițiile art. 317 C. proc. civ. În motivarea contestației în anulare, contestatoarea arată faptul că a formulat și depus în termenul prevăzut de lege, recursul împotriva deciziei nr. 4CC din 7 februarie 2008 a Curții de Apel București, respectiv la data de 5 mai 2008, dată la care acesta a fost expediat prin Direcția de transport corespondență clasificată din cadrul Serviciului Român de Informații (poșta militară), anexând în acest sens copie certificată conform cu originalul de pe borderoul pentru mandate/ corespondență, unde la poziția 15 este înregistrată cererea de recurs cu numărul 7225. Se menționează, de asemenea, că Înalta Curte a făcut o aplicabilitate greșită a prevederilor art. 101 pct. 1 C. proc.

civ., în sensul că a luat în calcul data înregistrării recursului la instanță și nu data expedierii, respective 5 mai 2008. Intimatul B.N. a formulat concluzii scrise prin care solicită respingerea contestației în anulare, menționând că în mod corect recursul contestatoarei a fost respins ca fiind tardiv formulat. Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând contestația în anulare apreciază că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente. Sentința civilă nr. 4CC din 4 februarie 2008 a Curții de Apel București a fost pronunțată în temeiul dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554 /2004. O astfel de hotărâre pronunțată de instanța de executare poate fi atacată cu recurs, în termen de 5 zile de la comunicare potrivit art. 25 alin. (3) din aceeași lege . După cum se constată în dispozitivul acestei sentințe s-a menționat termenul de recurs, de 5 zile de la comunicare.

Faptul că această sentință a fost comunicată pârâților la 16 aprilie 2008, nu a fost contestat, dovadă în acest sens fiind și procesele verbale de îndeplinire a procedurii de comunicare a hotărârii. Recursul trebuia formulat potrivit dispozițiilor speciale menționate în termen de 5 zile de la comunicarea sentinței recurate. Cum acesta a fost declarat, așa cum se precizează, la 5 mai 2008, rezultă că recursul a fost formulat peste termenul legal de 5 zile, astfel că nu poate fi reținută ca fiind fondată susținerea contestatoarei potrivit căreia instanța de recurs nu a calculat corect acest termen conform art. 101 pct. 1 C. proc. civ. Eroarea cu privire la declararea recursului în termenul legal, de 5 zile de la comunicarea sentinței aparține contestatoarei- recurente, fiind corectă decizia instanței în sensul respingerii recursului ca tardiv formulat.

În concluzie, având în vedere considerentele expuse, cât și dispozițiile art. 317, art. 318 C. proc. civ., este nefondată contestația în anulare formulată, urmând ca aceasta să fie respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de A.N.P.H. împotriva deciziei nr. 4406 din 28 noiembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2009.