ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1220/2009

Asupra

recursului de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința

nr. 3126 din 15 noiembrie 2007, Tribunalul Suceava a admis acțiunea formulată

de SC D. SRL și a obligat pârâta SC P. SA la plata următoarelor sume: 14.922,3

RON cu titlu de preț, 1.651.152,50 RON cu titlu de penalități si 35.611,98 cu

titlu de contravaloare investiții.

Prin decizia

nr. 73 din 02 iunie 2008 pronunțată în apel de Curtea de Apel Suceava, instanța

a admis apelul pârâtei si a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a

obligat pârâta la plata sumei de 2.611,376 lei cu titlu de diferență de preț

(in loc de 14.922,30 lei) si 14.922,3 lei cu titlu de penalitate (în loc de

1.651.152,50)

În ceea ce

privește contravaloarea investițiilor pretinse de SC D. SRL în spațiul

închiriat, instanța a reținut că acestea s-au compensat cu valoarea chiriei

neachitate, în situația în care ar fi fost efectuate.

Împotriva

deciziei nr. 73 din 02 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Suceava ambele

părți au formulat recurs.

Reclamanta SC D.

SRL a formulat recurs, criticând hotărârea în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9

C. proc. civ., sub următoarele aspecte:

declarat de SC P. SA împotriva sentinței nr. 3126 din 15 noiembrie 2007

pronunțată de Tribunalul Suceava a fost tardiv formulat.

apel a reținut greșit incidența în cauză a compensației legale, când, în fapt,

nu sunt îndeplinite condițiile în care operează compensația legală.

apel a greșit în ceea ce privește reținerea conform căreia cuantumul

penalităților nu poate depăși cuantumul datoriei.

greșit instanța de apel a compensat contravaloarea investițiilor cu valoarea

chiriei neachitate.

instanța de apel ne-a obligat la plata sumei de 2611,376 lei, aceasta nu

rezultă din niciun calcul.

Analizând

decizia atacată prin prisma criticilor formulate de recurenta reclamantă,

Înalta Curte va respinge recursul acesteia pentru următoarele considerente:

Cât privește

prima critică a recurentei reclamante, conform art. 284 C. proc. civ. apelul

poate fi declarat într-un termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii, daca

legea nu dispune altfel.

În cauză,

hotărârea instanței de fond, respectiv sentința nr. 3126 din 15 noiembrie 2007

pronunțată de Tribunalul Suceava, a fost comunicată la data de 21 februarie 2008.

Calea de atac

a apelului a fost formulată la data de 26 februarie 2008, așa încât termenul

legal de 15 zile a fost respectat.

In ceea ce

privește adresa din data de 26 martie 2008, prin care administratorul judiciar

al subscrisei a declarat că-și retrage apelul si că nu înțelege să delege vreun

reprezentant sau vreun apărător, se va avea în vedere că, prin sentința nr. 87

din 12 februarie 2008, Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ

si fiscal, a admis cererea SC D. SRL Suceava, în sensul că a dispus deschiderea

procedurii insolvenței împotriva SC P. SA Suceava si a numit în calitate de

administrator judiciar Cabinetul Individual de Insolvență Av. C.R.

Potrivit art. 47

alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței:"

deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de administrare - constând în

dreptul de a-și conduce activitatea, de a-și administra bunurile din avere și

de a dispune de acestea, daca acesta nu și-a declarat, în condițiile art. 28

alin. (1) lit. h) sau, după caz, art. 33 alin. (6), intenția de reorganizare.

Prin urmare,

începând cu data de 12 februarie 2008, SC P. SA Suceava și-a pierdut dreptul de

a mai declara apel împotriva sentinței nr. 3126 din 15 noiembrie 2007 ce a fost

comunicată la data de 21 februarie 2008, așa încât calea de atac mai putea fi

formulată doar de Cabinetul lndividual de Insolvență Av. C.R.

Prin

încheierea nr. 456 din 26 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în

dosarul nr. 70/39/2008, s-a dispus suspendarea executării sentinței nr. 87 din 12

februarie 2008, prin care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței

împotriva SC P. SA, si pe cale de consecință apelul împotriva sentinței nr. 3126

din 15 noiembrie 2007 a fost continuat de pârâtă prin semnarea cererii de apel,

ca urmare a redobândirii calității procesuale.

Pe de altă

parte, potrivit art. 287 alin. (2) C. proc. civ. motivele de fapt și de drept

pe care se întemeiază apelul pot fi depuse până cel mai târziu prima zi de

înfățișare.

In speță,

precizările si completările au fost depuse în termen, așa încât criticile SC D.

SRL Suceava cu privire la introducerea de către pârâtă a unui nou apel, sunt

nefondate.

Cât privește a

doua critică a recurentei reclamante, urmează a se reține că în speță, au fost

emise următoarele facturi: factura fiscală nr. 2861061 din 26 martie 2001 emisă

de SC D. SA Suceava în valoarea de 14.922,3 RON și factura fiscală nr. 4827939

din 08 octombrie 2000 emisă de SC P. SA în valoare de 18.481,266 RON.

Cu privire la

aceste facturi se apreciază ca în mod corect instanța de apel a reținut incidența

în cauză a compensației legale.

Astfel,

potrivit art. 1144 C. civ:" Compensația se operează de drept în puterea

legii, și chiar când debitorii n-ar ști nimic despre aceasta; cele două datorii

se sting reciproc în momentul când ele se găsesc existând deodată si până la

concurența cotităților lor respective".

Pentru a opera

compensația legală, de drept, trebuie îndeplinite următoarele condiții:

reciprocitatea obligațiilor, în sensul că fiecare persoana este creditor și

debitor în același timp, creanțele să aibă ca obiect bunuri fungibile,

creanțele sa fie certe, lichide si exigibile.

În

considerarea celor două facturi si a dispozițiilor legale în materie, Curtea de

Apel Suceava în mod legal a considerat că în speță sunt întrunite condițiile în

care poate opera compensația legală.

Potrivit art. 1144

C. civ., compensația operează de drept, în puterea legii, si chiar dacă

debitorul n-ar ști nimic despre aceasta.

Textul de lege

arată că, pentru a opera compensația legală, nu este necesară formularea unei

cereri, a unei acțiuni, compensația operând "chiar când părțile n-ar ști

nimic despre aceasta". Aceeași concluzie se desprinde și din dispozițiile

art. 294 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel,

potrivit art. 294 alin. (2) C. proc. civ.:" Se vor putea cere însă

dobânzi, rate, venituri ajunse la termen și orice alte despăgubiri ivite după

darea hotărârii primei instanțe. De asemenea, se va putea solicita compensația

legală".

Prin urmare,

nu se poate susține că în lipsa unei cereri reconvenționale, nu se poate opune

compensația legală, ca mod de stingere a unei obligații de plată.

Cererea prin

care s-a solicitat să se constate intervenită compensația legală a fost

formulată, ca apărare, încă de la fond, reiterată apoi prin cererea de apel, în

condițiile art. 294 alin. (2) C. proc. civ.

Cât privește a

treia critică a recurentei reclamante, incidența clauzei penale presupune că

aceasta să fie constatată printr-o convenție.

In speță, SC D.

SRL a înscris în factură, în mod unilateral, o penalitate de 5%/zi întârziere

fără o negociere intre părți, așa încât semnătura de primire a facturii nu

echivalează cu încheierea valabilă a unei convenții cu privire la clauza

penală.

Presupunând

prin absurd că între SC P. SA si SC D. SRL ar fi existat o clauză penală,

cuantumul despăgubirilor, așa cum a reținut si instanța de apel, nu poate

depăși cuantumul sumei datorate, respectiv 14.922,30 lei.

Cât privește a

patra critică a recurentei reclamante, Înalta Curte apreciază că motivul de

recurs, referitor la compensarea contravalorii investițiilor cu cea a chiriei

neachitate, este nefondat.

Prin decizia

nr. 343 din 05 iunie 2003 Curtea de Apel Suceava a admis recursul formulat de

SC P. SA împotriva sentinței nr. 1411 pronunțată de Tribunalul Suceava, în

sensul că a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 1202 din 09

noiembrie 2000 pentru neplata prețului chiriei.

In speța,

conform art.4 din contractul de închiriere, SC D. SRL trebuia să achite în

fiecare lună, începând cu 09 noiembrie 2000, suma de 3550 RON (fără TVA),

neplata chiriei la scadența stabilită atrăgând penalitatea de 0,25%/zi,

obligația de plata a chiriei izvorând dintr-un contract comercial, fiind

exigibilă, fără punerea în întârziere, la data scadenței, potrivit art. 43 C.

com.

Cât privește

ultima critică a recurentei reclamante, în ceea ce privește suma la care a fost

obligată pârâta în urma compensației legale, singura care ar fi avut interes în

formularea acestei critici este numai pârâta SC P. SA, având în vedere că, in

realitate, suma la care a obligat-o instanța de apel este mai mare, decât

diferența dintre valorile celor două facturi compensate.

Pentru toate

aceste considerente, conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta SC D. SRL Suceava împotriva deciziei

nr. 73 din 2 iunie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal.

Cât privește

recursul declarat de pârâta SC P. SA SUCEAVA împotriva aceleiași decizii,

Înalta Curte va reține că a fost înregistrat la Curtea de Apel Suceava la 01

septembrie 2008, iar decizia atacată a fost comunicată și primită de

funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței la 14 iulie 2008 - f. 152

din dosarul de apel.

Potrivit art.

103 C. proc. civ. “Neexercitarea oricărei cai de atac si neîndeplinirea

oricărui alt act de procedură in termenul legal atrage decăderea, afară de

cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicata

printr-o împrejurare mai presus de voința ei.

In acest din

urma caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la

încetarea împiedicării; în același termen vor fi arătate si motivele

împiedicării.”

În

conformitate cu prevederile art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de

15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Din analiza

înscrisurilor aflate la dosar, Înalta Curte constată că, decizia atacată a fost

legal comunicată recurentei, la 14 iulie 2008, iar recursul a fost depus la

instanță la 01 septembrie 2008.

Cum recurenta

nu a probat că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei

să exercite calea de atac în termenul de 15 zile, prevăzut de lege, se va

reține că recurenta a exercitat tardiv calea de atac a recursului, cu depășirea

termenului expres prevăzut de art. 301 C. proc. civ.

Pentru aceste

considerente se va respinge ca tardiv recursul declarat de pârâta SC P. SA

SUCEAVA împotriva deciziei nr. 73 din 21 iunie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamanta SC D. SRL Suceava împotriva deciziei nr. 73 din

2 iunie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Respinge ca

tardiv recursul declarat de pârâta SC P. SA SUCEAVA împotriva aceleiași

decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședința publică, astăzi 8 aprilie 2009.