ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2004/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2004/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 144 din 11 martie 2008 pronunțată de

Tribunalul Cluj, secția penală, a fost condamnat inculpatul N.B.C., pentru

săvârșirea următoarelor infracțiuni:

- trafic de droguri de mare risc, infracțiune prevăzută de art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) și art.

74 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare;

- deținere în vederea consumului de droguri de mare risc, prevăzută de art.

4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b), art. 74

lit. c) C. pen., la pedeapsa de un an închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus

contopirea acestor pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea, de 5 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească

800 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 25 noiembrie 2005, I.G.P.R. – D.G.C.C.O. - Brigada

Cluj-Napoca și-a declinat competența de soluționare a dosarului penal cu

numărul de mai sus în favoarea D.I.I.C.O.T. – S.T. Cluj.

Din actele premergătoare efectuate de lucrătorii de poliție a rezultat

că mai multe persoane, printre care și inculpatul N.B.C. și învinuitul N.I.,

oferă spre vânzare tinerilor din localitățile Cluj-Napoca, Turda și Apahida

comprimate de Ecstasy (M.D.M.A.) la prețul de 50 lei bucata.

La data de 28 noiembrie 2005 o persoană care nu a dorit să-și decline

identitatea a predat organelor de anchetă un comprimat rotund de culoare albă,

neinscripționat, despre care a afirmat că l-a primit de la inculpatul N.B.C. și

a susținut că este o pastilă de Ecstasy (M.D.M.A.).

Comprimatul a fost supus unei constatări tehnico-științifice în L.A.F.C.

din cadrul I.G.P.R. – D.G.C.C.O. - Brigada Cluj-Napoca. Potrivit raportului de

constatare tehnico-științifică nr. 187324 din 28 noiembrie 2005 proba înaintată

conține ca substanță activă 3,4 methylenedioxymetamfetamine (M.D.M.A.),

substanță care face parte din Tabelul anexă nr. l din Legea nr. 143/2000

privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

Tribunalul Cluj a admis sesizările D.I.I.C.O.T. – S.T. Cluj și a

autorizat interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice efectuate de

persoanele cercetate în cauză.

Totodată, în vederea strângerii datelor privind existența infracțiunii

și identificării persoanelor față de care există presupunerea că au săvârșit-o,

prin ordonanța procurorului șef serviciu din cadrul D.I.I.C.O.T. – S.T. Cluj

s-a autorizat folosirea în cauză a unui investigator acoperit din cadrul

Inspectoratului General al Politiei Române – D.G.C.C.O. - Brigada Cluj-Napoca.

În cursul urmăririi penale, inculpatul N.B.C. a declarat că, în luna

decembrie 2005, a primit de la învinuitul T.I. un număr de 25 - 27 comprimate

de Ecstasy (M.D.M.A.) de culoare albă având logoul P.

Inculpatul N.B.C. a precizat că a dus comprimatele de Ecstasy

martorului K.J. și l-a rugat să le păstreze, spunându-i acestuia că sunt

energizante. La câteva zile, inculpatul N.B.C. i-a cerut martorului K.J. să-i

aducă o parte din pastile în față la un bar din municipiul Cluj-Napoca.

După aproximativ două sau trei săptămâni, martorul K.J. a aflat de la

martorul G.R. că este posibil ca pastilele primite spre păstrare de la

inculpatul N.B.C. să fie droguri. În aceste condiții, martorul K.J. s-a speriat

și fără să aibă certitudinea privind natura substanțelor aflate în posesia sa, l-a

contactat de urgență pe inculpatul N.B.C. și i-a restituit acestuia restul

comprimatelor.

Ulterior, inculpatul N.B.C. s-a deplasat la domiciliul învinuitului P.M.M.

situat în municipiul Cluj-Napoca și i-a oferit spre păstrare aproximativ 20

pastile de Ecstasy. În aceeași zi, în localurile „C.A.” și „C.” situate în

municipiul Cluj-Napoca, inculpatul N.B.C. a oferit spre consum mai multe

comprimate de Ecstasy învinuitului P.M.M. precum și martorilor B.A. și T.M.

La câteva zile, inculpatul N.B.C. i-a cerut învinuitului P.M.M. să-i

aducă pastilele de Ecstasy rămase și s-au întâlnit împreună cu martorii B.A. și

T.M. în localul „F.” din municipiul Cluj-Napoca. Inculpatul N.B.C. a luat

comprimatele de Ecstasy de la învinuitul P.M.M. și a ieșit din local spunând că

merge să le vândă.

În apărare, prin avocatul angajat, inculpatul N.B.C. a încercat să

convingă organele judiciare că el nu este traficant de droguri de mare risc, ci

doar consumator, solicitând achitarea sa.

Reține prima instanță că situația de fapt, astfel cum a fost

menționată, se probează prin declarațiile martorilor B.A., G.l.R., T.M., K.J.,

P.M.M. În legătură cu acesta din urmă, instanța de fond a procedat la citarea

lui, chiar cu mandat de aducere cu însoțitor, însă aducerea sa în instanță

pentru a da declarație nu s-a realizat, din motive independente de instanță,

astfel încât s-a procedat la examinarea declarației sale din faza de urmărire

penală.

De asemenea, mai reține instanța de fond că în sprijinul acuzării sunt

și transcrierile convorbirilor telefonice, acestea confirmând aspectele legate

de activitatea infracțională a inculpatului. Infracțiunile respective au fost

comise printr-o pluralitate de acțiuni, potrivit art. 41 alin. (2) C. pen.,

căci, din probatoriul administrat, a rezultat o multitudine de procese

execuționale, fiecare cu semnificație penală proprie, separate în timp dar

unificate datorită factorului subiectiv, care le este comun.

Instanța de fond a remarcat faptul că inculpatul N.B.C. a fost extrem

de precaut în manevrarea drogurilor (a comprimatelor respective), cunoscând

bine implicațiile activităților infracționale legate de traficul de droguri,

pentru a nu fi surprins de organele de poliție cu tabletele asupra sa. Astfel,

la scurt timp după ce a intrat în posesia pastilelor de esctasy, le-a predat

martorului K.J., iar când acesta nu a mai vrut să le păstreze, le-a lăsat

numitului P.M. Inculpatul N.B.C. s-a folosit de aceste două persoane pentru a

transporta drogurile dintr-o locație în alta. Din întreg materialul probator a

rezultat că acest inculpat a fost cel care a dispus cu privire la modul de

împărțire, consum și traficare a drogurilor.

Pornind de la aceste elemente, în opinia instanței de fond rezultă că

apărarea formulată de către inculpat, solicitându-se achitarea sa de sub orice

învinuire, nu se întemeiază pe nici un element probator concret.

Se mai reține că față de celelalte persoane implicate în activitatea

inculpatului, acestea fiind audiate în calitate de martori, s-a procedat fie la

aplicarea unei amenzi administrative, fie la neînceperea urmăririi penale.

Procedând la individualizarea pedepselor, instanța de fond a aplicat

criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., cu referire la limitele

speciale de pedeapsă, gradul de pericol social al faptelor, atât pericolul

generic, cât și cel concret, în speța de față fiind evident impactul social

negativ al acestor fapte, persoana inculpatului, care este recidivist (prin

sentința penală nr. 948 din 16 iulie 2003 a Judecătoriei Gherla a fost

condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani 10 luni închisoare). De asemenea,

instanța a ținut seama, strict legat de persoana inculpatului, pentru

stabilirea unei pedepse juste și obiective, de poziția sa în fața organelor

judiciare, în sensul „disponibilității declarării faptelor comise, chiar dacă,

în acest fel, a înțeles să-și realizeze apărarea într-o anumită modalitate” [(în

concret, a reținut circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen.)].

Împotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat, în termen legal,

apel.

În motivarea apelului, apărătorul ales al inculpatului a arătat că,

raportat la probele administrate, acesta, împreună cu martorul P.M.M., doar au

consumat droguri, nu le-au traficat și nu au obținut nici un câștig. De

asemenea, a arătat că în cauză s-a făcut o discriminare, în sensul că doar

acesta a fost trimis în judecată, cu toate că și martorul P.M. a săvârșit

același gen de faptă. În final, apărătorul a solicitat achitarea inculpatului

în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., cu motivarea că lipsesc elementele

laturii constitutive a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

Prin decizia penală nr. l04/ A din 20 octombrie 2008, Curtea de Apel

Cluj, secția penală, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele:

În urma analizei ansamblului probator administrat în cauză, curtea de

apel a apreciat că prima instanță a reținut o stare de fapt corectă conformă cu

probatoriul administrat. Astfel, se constată că inculpatul, în perioada

noiembrie-decembrie 2005, prin acte materiale repetate, dar în baza unei

rezoluții infracționale unice, a deținut, consumat, vândut sau oferit spre

consum un număr de aproximativ 25 - 27 comprimate de extasy mai multor

persoane. Această stare de fapt este dovedită prin declarațiile martorilor B.A.,

G.I.R., T.M., K.J., P.M.M., T.I., T.V.C., N.I., declarațiile inculpatului, care

recunoaște deținerea și consumul de droguri, raportul de constatare

tehnico-științifică nr. 187324 din 28 noiembrie 2005 întocmit de L.A.F.C. din

cadrul I.G.P.R.

În opinia instanței de apel, apărarea inculpatului referitoare la

faptul că nu ar fi traficat droguri, că martorul P.M. este cel care a deținut

și oferit acele pastile martorelor B.A. și T.M. nu pot fi avute în vedere,

fiind înlăturate de întregul probatoriu administrat în cauză. Astfel, s-a

reținut că, după audierea inculpatului de către instanța de apel, s-a procedat

la audierea martorului P.M., care a reluat în depoziția sa aspecte învederate

de către inculpat, însă în condițiile în care, prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. –

S.T. Cluj, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a acestui martor,

considerându-se îndeplinite cerințele art. 18

1

C. pen. Or, reține

instanța de apel, din cele menționate anterior, și raportat la faptul că

inculpatul este prieten cu martorul P.M., se poate aprecia justificat ca

nefiind relevantă declarația acestui martor, declarație evident subiectivă și

care nu se coroborează cu restul probelor administrate în cauză, probe din care

rezultă fără dubiu vinovăția inculpatului.

Împotriva deciziei, inculpatul a declarat prezentul recurs.

Prealabil examinării recursului, Înalta Curte constată următoarele:

- inculpatul a fost prezent personal la judecarea cauzei în primă

instanță (dezbateri), fiind asistat de apărător ales;

- cu acordul său, inculpatul a fost ascultat de instanța de fond și de

instanța de apel;

- în recurs, inculpatul a depus, personal, 2 cereri de amânare a

judecării recursului pentru motive de apărare;

- la cererea inculpatului și a apărătorului său ales, Înalta Curte a

amânat de 4 ori judecarea recursului.

Motivele de recurs, întemeiate pe cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen., expuse oral, cu ocazia dezbaterilor, sunt menționate

în partea introductivă a prezentei hotărâri, la dosar nefiind depuse motive

scrise de recurs.

Recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat, pentru motivele ce se

vor arăta.

1) asupra cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C.

proc. pen.

Potrivit art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt

supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință

pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare. Eroarea gravă

trebuie să fie constatată din compararea faptelor reținute cu probele

administrate.

Apărătorul ales al inculpatului nu a arătat în ce constă eroarea gravă

de fapt și ce probă este în contradicție cu situația de fapt reținută de prima

instanță și, respectiv, confirmată de instanța de apel.

Apărătorul ales, fără a contesta, în esență, situația de fapt, a

susținut că drogurile nu erau destinate vânzării, ci doar consumului propriu.

Prima instanță, precum și cea de apel, au motivat convingător

înlăturarea acestei apărări prin coroborarea probelor administrate în ambele

faze ale procesului penal, Înalta Curte însușindu-și argumentele expuse în cele

două hotărâri atacate și apreciind ca nefiind necesară reiterarea acestora.

Înalta Curte mai constată, pe cale incidență cu privire la situația de

fapt, că în favoarea inculpatului a fost reținută circumstanța atenuantă

prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., cu motivarea că acesta a fost de acord să

dea declarații în fața organelor judiciare, circumstanță care a avut ca efect

reducerea pedepselor sub minimul special.

În consecință, cazul de casare menționat nu este incident în cauză,

susținerile apărătorului constituind o alegație, în cursul expunerii și

argumentării acestui caz de casare nefiind relevată, în concret, existența unei

erori grave în stabilirea situației de fapt, respectiv o neconcordanță între

faptele reținute de instanțe și probatoriul administrat.

2) asupra cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen.

În conformitate cu dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate

în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele

prevăzute de lege. Potrivit art. 72 C. pen., care reglementează criteriile

generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține

seama de dispozițiile Părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă

fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de

persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală.

Infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, și

condamnat, sunt sancționate cu închisoare de la 10 la 20 de ani, respectiv,

închisoare de la 2 la 5 ani.

Inculpatul a săvârșit infracțiunile în condiții și împrejurări de

natură, potrivit legii penale, de a atrage agravarea răspunderii penale:

recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen.; forma continuată

a infracțiunii, prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen.; concursul de

infracțiuni, prevăzut de art. 33 C. pen.

Chiar în aceste condiții, prima instanță a reținut în favoarea

inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. (în

opinia instanței aceasta constând în „poziția sa în fața organelor judiciare,

în sensul disponibilității declarării faptelor comise”) și, observând

caracterul facultativ al efectelor circumstanțelor agravante și a stărilor de

agravare, a dat eficiență juridică numai circumstanței atenuante.

Din fișa de cazier rezultă existența a 7 sentințe de condamnare la

pedepse cu închisoarea pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 211, art.

208 – art. 209, art. 321, art. 239, art. 197, art. 201 C. pen.

Scopul pedepsei aplicate, prevăzut de art. 52 C. pen., este realizabil

numai în condițiile executării efective a acestora, fiind asigurată în acest

mod proporționalitatea dintre pedeapsa aplicată și, respectiv, gravitatea

faptelor și datele personale ale inculpatului, astfel cum acestea au fost

expuse anterior, starea de recidivă excluzând, de altfel, posibilitatea legală

de aplicare a modalităților neprivative de libertate pentru executarea

pedepsei.

În raport cu aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că nu este

justificată critica referitoare la pedeapsa aplicată, sub ambele aspecte:

cuantum și modalitate de executare, aceasta fiind individualizată pe de o

parte, prin aplicarea circumstanței atenuante, iar pe de altă parte, prin

aplicarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.,

în sensul celor deja menționate.

Față de cele reținute, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.B.C. împotriva

deciziei penale nr. 104/ A din 20 octombrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția

penală și de minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1500 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 mai 2009.