ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4437/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 1254 din 19 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția civilă, a

fost admisă în parte contestația formulată de contestatoarea M.F.M., prin mandatar

S.V., în contradictoriu cu intimata SC O. SA Sibiu, și, în consecință, a anulat

în parte decizia nr. 505/2006 emisă de SC O. SA și a obligat-o să emită decizie

de restituire în natură a imobilelor construcții identificate în schița de la suplimentul

de expertiză efectuat de expert O.V., denumită „Plan de situație SC O. SA”, construcții

vechi și noi, ce fac parte din această sentință, și a terenului aferent, asupra

căruia intimata să păstreze o servitute de trecere. Clădirile sunt identificate

cu nr. 1 – țesătorie; 2 – ateliere; 3 – trafo; 5 – filatură (fostă țesătorie), 6

– pavilion administrativ.

Pentru cealaltă parte

de teren ocupată de construcțiile noi, s-a păstrat propunerea de despăgubiri, la

fel și pentru construcțiile și utilajele care nu se mai găsesc în materialitatea

lor.

A fost obligată intimata

să emită decizie de restituire în natură și pentru utilajele identificate prin expertiza

efectuată de expert B.P., respectiv: sortiment cu două cadre, dispozitiv de ascuțit

garnituri (2 bucăți), mașină de urzit benzi, mașină de țesut neantamată, (9 bucăți),

mașină de scămoșat, basculă zecimală, dulap vitrină, casă de bani (2 bucăți), dulap

vitrină.

Intimata a fost obligată

să plătească daune cominatorii de 1 milion pe zi pentru fiecare zi de întârziere,

de la data rămânerii definitive a hotărâri și până la emiterea noii decizii.

A fost respinsă, ca nedovedită,

cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de contestatoare.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că imobilul din litigiu a fost proprietatea antecesorului

reclamantei, F.G., fiind preluat de stat în baza Legii nr. 119/1948, intabularea

în cartea funciară fiind făcută în anul 1973 pentru aplicarea Decretelor nr. 218/1960

și nr. 712/1966. Prin procesul-verbal de predare-primire a imobilului fabrica de

postav, încheiat la 12 iunie 1948, rezultă preluarea a 11.800 m.p. teren și clădiri,

și 3.492 m.p. suprafață construită, compusă din clădiri: cameră control, portar,

sală de mese de 133 m.p., apretură, spălătorie, uscătorie, vopsitorie, birou, torcătorie,

în suprafață de 968 m.p., casa mașinilor, locuință la etaj în suprafață de 361 m.p.,

țesătoria în suprafață de 690 m.p., filatura nouă de 440 m.p., magazie de postav

cu locuință la etaj de 120 m.p., și alte construcții: barăci, closet, magazie de

lemn, grajd, care nu se mai regăsesc.

În raport de expertiza

tehnică, prima instanță a ajuns la concluzia că se impune restituirea terenului

și a construcțiilor în starea în care se găsesc cu terenul aferent.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel contestatoarea și intimata SC O. SA Sibiu.

Prin apelul declarat contestatoare

M.F.M. a criticat sentința ca nelegală și netemeinică, rezultat al interpretării

greșite a dispozițiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, întrucât prima

instanță nu a putut determina suprafața desfășurată adăugată, respectiv existența

unor construcții reprezentând corpuri suplimentare de sine stătătoare și nici terenul

aferent acestor construcții.

A mai susținut că instanța

nu a făcut dovada cu acte pertinente a faptului că pretinsele investiții ar fi fost

realizate prin efort bugetar în perioada 1948-1989.

În mod greșit a fost respinsă

ca nedovedită cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în condițiile în care

a existat la dosar dovada plății onorariului de avocat.

Intimata SC O. SA Sibiu

a criticat hotărârea în sensul de a restrânge restituirea doar pentru clădirea

nr. 6 – pavilion administrativ și clădirea nr. 3 – post trafo, propuse spre a fi

restituite în natură și de propunere pentru măsuri reparatorii pentru suprafața

de 9.093 m.p.

Prin decizia civilă

nr. 115 A din 12 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă,

au fost respinse apelurile formulate de contestatoare și intimata SC O. SA Sibiu.

Împotriva acestei decizii

au declarat recurs contestatoarea M.F.M. și intimata SC O. SA Sibiu.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 2004

din 23 februarie 2009 a admis recursurile, a casat decizia atacată și a trimis cauza

spre rejudecare la aceeași instanță.

Pentru a hotărî astfel,

instanța supremă a reținut că instanța de apel, prin probatoriul administrat nu

a stabilit suprafața desfășurată adăugată astfel încât să poată determina existența

unor construcții reprezentând corpuri suplimentare de sine stătătoare și nici terenul

aferent acestora.

Nu a stabilit pe deplin

situația de fapt, pentru a putea face

aplicarea art. 19 alin. (1) sau (2) din Legea

nr. 10/2001, republicată.

Administrarea probelor

era necesară deoarece din răspunsurile expertului O.V. rezultă că parte din clădirile

vechi, țesătorii, ateliere, filatură, care cuprind și partea de construcții noi,

există incertitudine și paternitatea lor trebuie dovedită.

Același expert a mai arătat

că, asupra modului de calcul pentru propunerea de raport construcții noi/construcții

vechi, greutatea la stabilirea acestui procent constă în găsirea atributului care

să compare

suprafața

construită desfășurată, volumul construcției, valoarea

investiției, utilitatea

și modul cum se ține cont de deprecierea fizică, morală, asupra ultimelor două atribute

neavând date certe.

S-a reținut că există

incertitudine și asupra terenului ocupat de construcții vechi și noi, cât și acelea

desfășurate inițial și în prezent, dacă investițiile au fost majore, la un procent

de 100%.

Nu a fost stabilită pe

deplin situația de fapt nici în cazul clădirilor cu nr. 2 (ateliere), 5 (filatură),

cât și a utilajelor.

În rejudecare, instanța

de fond a dispus efectuarea de expertiză topografică și în construcții.

Curtea de Apel Alba Iulia,

secția civilă, prin decizia nr. 85/A din 20 mai 2010 a admis apelul declarat de

pârâta SC O. SA

Sibiu

împotriva sentinței civile nr. 1254/2007 pronunțată de

Tribunalul Sibiu, pe

care a schimbat-o în parte, în sensul că respinge în întregime acțiunea formulată

de reclamantă pentru anularea dispoziției nr. 502/2002 emisă de intimată.

A respins apelul declarat

de reclamanta M.F.M.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a reținut următoarele:

Din expertizele dispuse

în cauză și efectuate de experții V.L.V. și B.C.V. rezultă că suprafața ocupată

în prezent de construcții în arealul existent la data naționalizării, este de 5.661

m.p., construcțiile vechi ocupând o suprafață construită de 2.371 m.p.

Cu privire la modificările

suferite de construcțiile vechi, s-a constatat că, la corpul A, respectiv clădirile

1 și 2, modificările efectuate reprezintă 39,1%, două construcții, la corpul B și

C, respectiv clădirile vechi 4 și 5, s-au efectuat adaosuri și extinderi, modificările

reprezentând 14%, iar la corpul D și G, clădiri vechi 3, totalul modificărilor reprezintă

22%.

Locuința nu a suferit

modificări - clădirea veche 6, majoritatea construcțiilor fiind din lemn, au fost

complet demolate și au fost edificate construcții noi.

Experții au stabilit că

suprafața de teren ocupată de construcții la data naționalizării, 11 iunie 1948,

era de 33.492 m.p., iar în prezent fiind de 5.573 m.p.

Nu există corpuri suplimentare

de sine stătătoare care să fie amplasate în totalitate pe terenul existent la data

naționalizării.

Corpurile noi, independente,

au fost edificate parțial pe terenul vechii incinte, dar și pe terenul extinderii

ulterioare a incintei.

Este adevărat că, în anexa

25 la procesul-verbal de predare-primire încheiat la 12 iunie 1948 s-a menționat

suprafața de 12.800 m.p., teren, și 3.492 m.p., construcții, însă potrivit constatărilor,

suprafața de teren ocupată de construcții vechi s-a redus la 2.371 m.p., datorită

degradărilor produse.

În același timp, s-a constatat

că, suprafața ocupată de construcții noi depășește cu 100% suprafața ocupată de

construcțiile vechi.

A mai reținut instanța

de apel că în raport de dispozițiile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, decizia

nr. 505/2002 emisă de Consiliul de Administrație a SC O. SA Sibiu este legală, urmând

a fi menținută.

În ceea ce privește restituirea

mijloacelor fixe naționalizate și identitatea acestora, motiv de apel invocat de

contestatoare, Curtea a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile art. 6

alin. (2) din Legea nr. 10/2001 pentru a fi restituit în natură.

Referitor la suprafața

de teren pentru care s-a apreciat a fi acordate măsuri reparatorii, instanța de

apel a reținut că aceasta este de 11.989 m.p. și nu de 12.800 m.p. cum a pretins

contestatoarea, dat fiind că prin sentința civilă nr. 208 din 08 mai 1996 a Judecătoriei

Săliște s-a stabilit că suprafața de teren ocupată de intimată este de 11.989 m.p.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri a declarat recurs contestatoarea M.F.M. invocând motivele

prevăzute de art. 304

pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a susținut următoarele critici

de nelegalitate:

Decizia atacată apare

ca nemotivată, întrucât instanța de apel s-a comportat ca o instanță de fond deoarece

a omis să soluționeze motivele de nelegalitate și netemeinicie indicate în calea

de atac.

Că probatoriul administrat

în rejudecarea apelului nu a adus elemente radicale noi, încât să fie schimbat întregul

cadru juridic, adus prin contestația formulată, și nu a dat răspuns problemelor

de drept legate de interpretarea corectă a legii.

Recurenta-contestatoare,

în dezvoltarea acestor critici, a arătat modul în care a fost naționalizată fabrica

de postav în temeiul Legii nr. 119/1948, faptul că instanța nu a reușit să probeze

realizarea unor investiții de extindere, că actuala fabrică este identică cu cea

din anul 1948, calculul matematic al investițiilor la care a ajuns instanța de apel,

în contra probelor existente (omise în raportul de expertiză) și concluzia greșită

că nu există corpuri suplimentare de sine stătătoare.

Soluția instanței de apel,

este nelegală și pentru interpretarea greșită a dispozițiilor art. 19 alin. (2)

din Legea nr. 10/2001.

Dacă instanța de fond

a reținut în mod corect faptul că termenul de referință care fundamentează cererea

de restituire în natură este norma cuprinsă în dispozițiile art. 19 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001, instanța de rejudecare neagă incidența acestor norme.

În raport de cele expuse,

contestatoarea-recurentă a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei

atacate și în rejudecare admiterea acțiunii, în sensul restituirii în natură a fabricii

de postav, inclusiv a utilajelor și instalațiilor aferente.

Examinând decizia atacată

prin prisma criticilor formulate ce pot fi încadrate în motivul prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză

urmează a fi respins pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:

Dispunând efectuarea în

cauză a unei expertize de specialitate, instanța de trimitere s-a conformat îndrumărilor

cu caracter obligatoriu date prin hotărârea de casare.

Potrivit raportului de

expertiză tehnică întocmit de experții D.F. și L.V., rezultă că modificările suferite

de construcțiile vechi în procente sunt de: 39% la clădirile 1 și 2; 141% la corpul

B și C (clădiri vechi 4 și 5) și 22% la clădirea veche nr. 3.

Corpul C care include

clădirile 4 și 5 a suferit extinderi în suprafață care reprezintă 141%. A mai reținut

instanța de apel că suprafața ocupată de construcțiile vechi este de 2.371 m.p.,

iar a construcțiilor noi în incinta veche este de 320,2 m.p., ceea ce înseamnă o

suprafață construită de peste 200%.

Evaluând expertiza efectuată,

instanța de apel a reținut corect că, în speță, bunul solicitat, respectiv fosta

fabrică de postav, constituie un imobil nou și, în raport de dispozițiile art. 19

alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, nu poate fi restituită în natură.

Criticile încadrate de

contestatoarea-recurentă în cazurile prevăzute de art. 304 pct. 5 și 8 C. proc.

civ. nu se circumscriu acestor motive, deoarece nu au fost arătate formele de procedură

ce au fost încălcate și actul juridic greșit interpretat de instanță.

În consecință, în raport

cu cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

formulat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta M.F.M. împotriva deciziei civile nr. 85 A din 20 mai 2010 a Curții

de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 mai 2011.