ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4437/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1254 din 19 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția civilă, a fost admisă în parte contestația formulată de contestatoarea M.F.M., prin mandatar S.V., în contradictoriu cu intimata SC O. SA Sibiu, și, în consecință, a anulat în parte decizia nr. 505/2006 emisă de SC O. SA și a obligat-o să emită decizie de restituire în natură a imobilelor construcții identificate în schița de la suplimentul de expertiză efectuat de expert O.V., denumită „Plan de situație SC O. SA”, construcții vechi și noi, ce fac parte din această sentință, și a terenului aferent, asupra căruia intimata să păstreze o servitute de trecere. Clădirile sunt identificate cu nr. 1 – țesătorie; 2 – ateliere; 3 – trafo; 5 – filatură (fostă țesătorie), 6 – pavilion administrativ.

Pentru cealaltă parte de teren ocupată de construcțiile noi, s-a păstrat propunerea de despăgubiri, la fel și pentru construcțiile și utilajele care nu se mai găsesc în materialitatea lor. A fost obligată intimata să emită decizie de restituire în natură și pentru utilajele identificate prin expertiza efectuată de expert B.P., respectiv: sortiment cu două cadre, dispozitiv de ascuțit garnituri (2 bucăți), mașină de urzit benzi, mașină de țesut neantamată, (9 bucăți), mașină de scămoșat, basculă zecimală, dulap vitrină, casă de bani (2 bucăți), dulap vitrină. Intimata a fost obligată să plătească daune cominatorii de 1 milion pe zi pentru fiecare zi de întârziere, de la data rămânerii definitive a hotărâri și până la emiterea noii decizii.

A fost respinsă, ca nedovedită, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de contestatoare. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că imobilul din litigiu a fost proprietatea antecesorului reclamantei, F.G., fiind preluat de stat în baza Legii nr. 119/1948, intabularea în cartea funciară fiind făcută în anul 1973 pentru aplicarea Decretelor nr. 218/1960 și nr. 712/1966. Prin procesul-verbal de predare-primire a imobilului fabrica de postav, încheiat la 12 iunie 1948, rezultă preluarea a 11.800 m.p. teren și clădiri, și 3.492 m.p.

suprafață construită, compusă din clădiri: cameră control, portar, sală de mese de 133 m.p., apretură, spălătorie, uscătorie, vopsitorie, birou, torcătorie, în suprafață de 968 m.p., casa mașinilor, locuință la etaj în suprafață de 361 m.p., țesătoria în suprafață de 690 m.p., filatura nouă de 440 m.p., magazie de postav cu locuință la etaj de 120 m.p., și alte construcții: barăci, closet, magazie de lemn, grajd, care nu se mai regăsesc. În raport de expertiza tehnică, prima instanță a ajuns la concluzia că se impune restituirea terenului și a construcțiilor în starea în care se găsesc cu terenul aferent. Împotriva acestei sentințe au declarat apel contestatoarea și intimata SC O. SA Sibiu. Prin apelul declarat contestatoare M.F.M.

a criticat sentința ca nelegală și netemeinică, rezultat al interpretării greșite a dispozițiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, întrucât prima instanță nu a putut determina suprafața desfășurată adăugată, respectiv existența unor construcții reprezentând corpuri suplimentare de sine stătătoare și nici terenul aferent acestor construcții. A mai susținut că instanța nu a făcut dovada cu acte pertinente a faptului că pretinsele investiții ar fi fost realizate prin efort bugetar în perioada 1948-1989. În mod greșit a fost respinsă ca nedovedită cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în condițiile în care a existat la dosar dovada plății onorariului de avocat. Intimata SC O. SA Sibiu a criticat hotărârea în sensul de a restrânge restituirea doar pentru clădirea nr. 6 – pavilion administrativ și clădirea nr. 3 – post trafo, propuse spre a fi restituite în natură și de propunere pentru măsuri reparatorii pentru suprafața de 9.093 m.p.

Prin decizia civilă nr. 115 A din 12 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, au fost respinse apelurile formulate de contestatoare și intimata SC O. SA Sibiu. Împotriva acestei decizii au declarat recurs contestatoarea M.F.M. și intimata SC O. SA Sibiu. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 2004 din 23 februarie 2009 a admis recursurile, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Pentru a hotărî astfel, instanța supremă a reținut că instanța de apel, prin probatoriul administrat nu a stabilit suprafața desfășurată adăugată astfel încât să poată determina existența unor construcții reprezentând corpuri suplimentare de sine stătătoare și nici terenul aferent acestora.

Nu a stabilit pe deplin situația de fapt, pentru a putea face aplicarea art. 19 alin. (1) sau (2) din Legea nr. 10/2001, republicată. Administrarea probelor era necesară deoarece din răspunsurile expertului O.V. rezultă că parte din clădirile vechi, țesătorii, ateliere, filatură, care cuprind și partea de construcții noi, există incertitudine și paternitatea lor trebuie dovedită. Același expert a mai arătat că, asupra modului de calcul pentru propunerea de raport construcții noi/construcții vechi, greutatea la stabilirea acestui procent constă în găsirea atributului care să compare suprafața construită desfășurată, volumul construcției, valoarea investiției, utilitatea și modul cum se ține cont de deprecierea fizică, morală, asupra ultimelor două atribute neavând date certe.

S-a reținut că există incertitudine și asupra terenului ocupat de construcții vechi și noi, cât și acelea desfășurate inițial și în prezent, dacă investițiile au fost majore, la un procent de 100%. Nu a fost stabilită pe deplin situația de fapt nici în cazul clădirilor cu nr. 2 (ateliere), 5 (filatură), cât și a utilajelor. În rejudecare, instanța de fond a dispus efectuarea de expertiză topografică și în construcții. Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 85/A din 20 mai 2010 a admis apelul declarat de pârâta SC O. SA Sibiu împotriva sentinței civile nr. 1254/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că respinge în întregime acțiunea formulată de reclamantă pentru anularea dispoziției nr. 502/2002 emisă de intimată.

A respins apelul declarat de reclamanta M.F.M. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Din expertizele dispuse în cauză și efectuate de experții V.L.V. și B.C.V. rezultă că suprafața ocupată în prezent de construcții în arealul existent la data naționalizării, este de 5.661 m.p., construcțiile vechi ocupând o suprafață construită de 2.371 m.p. Cu privire la modificările suferite de construcțiile vechi, s-a constatat că, la corpul A, respectiv clădirile 1 și 2, modificările efectuate reprezintă 39,1%, două construcții, la corpul B și C, respectiv clădirile vechi 4 și 5, s-au efectuat adaosuri și extinderi, modificările reprezentând 14%, iar la corpul D și G, clădiri vechi 3, totalul modificărilor reprezintă 22%.

Locuința nu a suferit modificări - clădirea veche 6, majoritatea construcțiilor fiind din lemn, au fost complet demolate și au fost edificate construcții noi. Experții au stabilit că suprafața de teren ocupată de construcții la data naționalizării, 11 iunie 1948, era de 33.492 m.p., iar în prezent fiind de 5.573 m.p. Nu există corpuri suplimentare de sine stătătoare care să fie amplasate în totalitate pe terenul existent la data naționalizării. Corpurile noi, independente, au fost edificate parțial pe terenul vechii incinte, dar și pe terenul extinderii ulterioare a incintei. Este adevărat că, în anexa 25 la procesul-verbal de predare-primire încheiat la 12 iunie 1948 s-a menționat suprafața de 12.800 m.p., teren, și 3.492 m.p., construcții, însă potrivit constatărilor, suprafața de teren ocupată de construcții vechi s-a redus la 2.371 m.p., datorită degradărilor produse.

În același timp, s-a constatat că, suprafața ocupată de construcții noi depășește cu 100% suprafața ocupată de construcțiile vechi. A mai reținut instanța de apel că în raport de dispozițiile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, decizia nr. 505/2002 emisă de Consiliul de Administrație a SC O. SA Sibiu este legală, urmând a fi menținută. În ceea ce privește restituirea mijloacelor fixe naționalizate și identitatea acestora, motiv de apel invocat de contestatoare, Curtea a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 pentru a fi restituit în natură. Referitor la suprafața de teren pentru care s-a apreciat a fi acordate măsuri reparatorii, instanța de apel a reținut că aceasta este de 11.989 m.p.

și nu de 12.800 m.p. cum a pretins contestatoarea, dat fiind că prin sentința civilă nr. 208 din 08 mai 1996 a Judecătoriei Săliște s-a stabilit că suprafața de teren ocupată de intimată este de 11.989 m.p. Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs contestatoarea M.F.M. invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a susținut următoarele critici de nelegalitate: Decizia atacată apare ca nemotivată, întrucât instanța de apel s-a comportat ca o instanță de fond deoarece a omis să soluționeze motivele de nelegalitate și netemeinicie indicate în calea de atac. Că probatoriul administrat în rejudecarea apelului nu a adus elemente radicale noi, încât să fie schimbat întregul cadru juridic, adus prin contestația formulată, și nu a dat răspuns problemelor de drept legate de interpretarea corectă a legii.

Recurenta-contestatoare, în dezvoltarea acestor critici, a arătat modul în care a fost naționalizată fabrica de postav în temeiul Legii nr. 119/1948, faptul că instanța nu a reușit să probeze realizarea unor investiții de extindere, că actuala fabrică este identică cu cea din anul 1948, calculul matematic al investițiilor la care a ajuns instanța de apel, în contra probelor existente (omise în raportul de expertiză) și concluzia greșită că nu există corpuri suplimentare de sine stătătoare. Soluția instanței de apel, este nelegală și pentru interpretarea greșită a dispozițiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Dacă instanța de fond a reținut în mod corect faptul că termenul de referință care fundamentează cererea de restituire în natură este norma cuprinsă în dispozițiile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, instanța de rejudecare neagă incidența acestor norme.

În raport de cele expuse, contestatoarea-recurentă a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și în rejudecare admiterea acțiunii, în sensul restituirii în natură a fabricii de postav, inclusiv a utilajelor și instalațiilor aferente. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate ce pot fi încadrate în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză urmează a fi respins pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare: Dispunând efectuarea în cauză a unei expertize de specialitate, instanța de trimitere s-a conformat îndrumărilor cu caracter obligatoriu date prin hotărârea de casare. Potrivit raportului de expertiză tehnică întocmit de experții D.F.

și L.V., rezultă că modificările suferite de construcțiile vechi în procente sunt de: 39% la clădirile 1 și 2; 141% la corpul B și C (clădiri vechi 4 și 5) și 22% la clădirea veche nr. 3. Corpul C care include clădirile 4 și 5 a suferit extinderi în suprafață care reprezintă 141%. A mai reținut instanța de apel că suprafața ocupată de construcțiile vechi este de 2.371 m.p., iar a construcțiilor noi în incinta veche este de 320,2 m.p., ceea ce înseamnă o suprafață construită de peste 200%. Evaluând expertiza efectuată, instanța de apel a reținut corect că, în speță, bunul solicitat, respectiv fosta fabrică de postav, constituie un imobil nou și, în raport de dispozițiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, nu poate fi restituită în natură.

Criticile încadrate de contestatoarea-recurentă în cazurile prevăzute de art. 304 pct. 5 și 8 C. proc. civ. nu se circumscriu acestor motive, deoarece nu au fost arătate formele de procedură ce au fost încălcate și actul juridic greșit interpretat de instanță. În consecință, în raport cu cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta M.F.M. împotriva deciziei civile nr. 85 A din 20 mai 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2011.