ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 435/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC O.L.I. SRL., a chemat în judecată pe pârâta SC S. SA. solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 680.000.000 ROL, a îmbunătățirilor aduse atelierului de tâmplărie și utilajelor evaluate la 200.000.000 ROL și instituirea unui drept de retenție asupra acestui imobil până la plata sumelor datorate. Prin cererea reconvențională, pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei care reprezintă lipsa de folosință a imobilului și a utilajelor.

Tribunalul Argeș, prin Sentința nr. 669/C din 21 mai 2004, a admis în parte acțiunea și cererea reconvențională, a obligat pe pârâtă la plata sumei de 1.002.235.467 ROL cu titlu de preț reactualizat și dobânzi, și la plata sumei de 357.480.576 ROL contravaloare reparații la utilaje și la atelierul de tâmplărie, a obligat pe reclamantă la plata sumei de 260.841.208 ROL reprezentând contravaloare chirie, a respins cererea privind acordarea dreptului de retenție și compensând în parte cheltuielile de judecată, a obligat pe pârâtă la 10.425.961 ROL cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a reținut în esență că printr-un contract de vânzare - cumpărare reziliat de instanțele judecătorești, reclamanta în calitate de cumpărător a plătit prețul care urmare a desființării contractului trebuie să fie restituit reactualizat și cu dobânda aferentă, iar îmbunătățirile și lucrările de reparații executate - care reprezintă o creștere a valorii bunurilor - a căror valoare a fost stabilită prin expertiză, trebuie la rândul lor restituite reclamantei. A mai reținut instanța că pârâta este îndreptățită să solicite atât contravaloarea lipsei de folosință a utilajelor cât și a atelierului.

Curtea de Apel Pitești, prin Decizia nr. 135/A/C din 26 octombrie 2005, a admis apelul reclamantei, a modificat sentința obligând pe pârâtă la plata sumelor de 1.043.609.778 ROL cu titlu de preț reactualizat, 174.707.969 ROL dobânzi și 424.738.750 ROL îmbunătățiri la imobil, a compensat cheltuielile de judecată și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 11.080.390 ROL, a respins apelul pârâtei și a obligat-o la 16.836.824 ROL cheltuieli de judecată. Instanța de apel a reținut în esență că atât prețul plătit cât și dobânzile acestuia și lipsa de folosință a imobilului sunt datorate de părți de la data de 20 decembrie 2002, astfel încât calculul reactualizat al prețului și dobânzile vor avea în vedere această dată iar în privința valorii îmbunătățirilor va fi avută în vedere data de 23 iunie 2003 dată până la care reclamanta a folosit imobilul.

Împotriva deciziei astfel pronunțate, pârâta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Astfel, recurenta susține că lucrările de reparații nu pot fi considerate îmbunătățiri pentru că nu au sporit valoarea imobilului, expertul nu a calculat lipsa de folosință a terenului aferent construcției și nu au fost acordate despăgubiri pentru lipsa de folosință a utilajelor. Pe de altă parte recurenta critică modul de calcul al pretențiilor, efectuat în raportul de expertiză. Astfel, susține recurenta, nu s-au avut în vedere dispozițiile Cap. III din contract, acordându-se ilegal reactualizarea prețului; greșit s-au acordat despăgubirile pentru îmbunătățirile aduse după cum greșit s-au acordat despăgubirile pentru lipsa de folosință a construcției și terenului.

În ședința publică din 6 decembrie 2006, în considerarea dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, instanța de recurs a dispus suspendarea judecății cauzei, avându-se în vedere deschiderea procedurii insolvenței asupra reclamantei - intimate, măsură procesuală menținută prin încheierile din 20 februarie 2008, 12 noiembrie 2008, 6 mai 2009 și 9 decembrie 2009. Cauza a fost repusă pe rol la termenul din 6 octombrie 2010, constatându-se ridicarea dreptului de administrare asupra debitorului, a administratorului judiciar SC S. SA. și înlocuirea acesteia cu SC P.L. IPURL care concluzionează asupra plăților efectuate conform planului de distribuire între creditori, urmată de radierea societății reclamante.

Recursul va fi respins pentru considerentele ce se vor expune: Dispozițiile art. 41 C. proc. civ. statuează asupra posibilității oricărei persoane care are folosința drepturilor civile, să fie parte în judecată. Definind capacitatea de folosință ca aptitudinea de a avea drepturi și de a-și asuma obligații, apare justificat ca odată cu încetarea personalității ei juridice, să sfârșească existența ei. În această măsură stabilindu-se lipsa capacității de folosință a persoanei juridice cu răspundere limitată, exercitarea căii de atac a recursului devine nefondată. Evocarea prevederilor art. 237 din Legea nr. 31/1990 nu este pertinentă în condițiile exercitării procedurii speciale a insolvenței (Legea nr. 85/2006) dar și a dispozițiilor art. 262 - 263 din Legea nr. 31/1990, astfel încât atragerea răspunderii reprezentantului societății lichidate și radiate nu este posibilă în actuala situație procesuală.

Așa fiind, admițând excepția lipsei capacității de folosință a intimatei - reclamante, în condițiile art. 41 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat împotriva Deciziei nr. 135/A/C din 26 octombrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Pitești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite excepția lipsei capacității de folosință a intimatei - reclamante SC O.L.I. SRL. Albești, și, în consecință, respinge recursul declarat de pârâta SC S. SA. Curtea de Argeș - prin lichidator judiciar S.C. P.L. IPURL Pitești împotriva Deciziei nr. 135/A/C din 26 octombrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, în Dosarul nr. 887/COM/2004. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2011.