ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 435/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 435/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC O.L.I.
SRL., a chemat în judecată pe pârâta SC S. SA. solicitând obligarea acesteia la
plata sumei de 680.000.000 ROL, a îmbunătățirilor aduse atelierului de
tâmplărie și utilajelor evaluate la 200.000.000 ROL și instituirea unui drept
de retenție asupra acestui imobil până la plata sumelor datorate.
Prin cererea
reconvențională, pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei care
reprezintă lipsa de folosință a imobilului și a utilajelor.
Tribunalul Argeș,
prin Sentința nr. 669/C din 21 mai 2004, a admis în parte acțiunea și cererea
reconvențională, a obligat pe pârâtă la plata sumei de 1.002.235.467 ROL cu
titlu de preț reactualizat și dobânzi, și la plata sumei de 357.480.576 ROL contravaloare
reparații la utilaje și la atelierul de tâmplărie, a obligat pe reclamantă la
plata sumei de 260.841.208 ROL reprezentând contravaloare chirie, a respins
cererea privind acordarea dreptului de retenție și compensând în parte
cheltuielile de judecată, a obligat pe pârâtă la 10.425.961 ROL cheltuieli de
judecată.
Instanța de fond a
reținut în esență că printr-un contract de vânzare - cumpărare reziliat de
instanțele judecătorești, reclamanta în calitate de cumpărător a plătit prețul
care urmare a desființării contractului trebuie să fie restituit reactualizat
și cu dobânda aferentă, iar îmbunătățirile și lucrările de reparații executate -
care reprezintă o creștere a valorii bunurilor - a căror valoare a fost
stabilită prin expertiză, trebuie la rândul lor restituite reclamantei.
A mai reținut
instanța că pârâta este îndreptățită să solicite atât contravaloarea lipsei de
folosință a utilajelor cât și a atelierului.
Curtea de Apel
Pitești, prin Decizia nr. 135/A/C din 26 octombrie 2005, a admis apelul
reclamantei, a modificat sentința obligând pe pârâtă la plata sumelor de
1.043.609.778 ROL cu titlu de preț reactualizat, 174.707.969 ROL dobânzi și
424.738.750 ROL îmbunătățiri la imobil, a compensat cheltuielile de judecată și
a obligat pe pârâtă la plata sumei de 11.080.390 ROL, a respins apelul pârâtei
și a obligat-o la 16.836.824 ROL cheltuieli de judecată.
Instanța de apel a
reținut în esență că atât prețul plătit cât și dobânzile acestuia și lipsa de
folosință a imobilului sunt datorate de părți de la data de 20 decembrie 2002,
astfel încât calculul reactualizat al prețului și dobânzile vor avea în vedere
această dată iar în privința valorii îmbunătățirilor va fi avută în vedere data
de 23 iunie 2003 dată până la care reclamanta a folosit imobilul.
Împotriva deciziei
astfel pronunțate, pârâta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.
7 și 9 C. proc. civ.
Astfel, recurenta
susține că lucrările de reparații nu pot fi considerate îmbunătățiri pentru că
nu au sporit valoarea imobilului, expertul nu a calculat lipsa de folosință a
terenului aferent construcției și nu au fost acordate despăgubiri pentru lipsa
de folosință a utilajelor.
Pe de altă parte
recurenta critică modul de calcul al pretențiilor, efectuat în raportul de
expertiză.
Astfel, susține
recurenta, nu s-au avut în vedere dispozițiile Cap. III din contract,
acordându-se ilegal reactualizarea prețului; greșit s-au acordat despăgubirile
pentru îmbunătățirile aduse după cum greșit s-au acordat despăgubirile pentru
lipsa de folosință a construcției și terenului.
În ședința publică
din 6 decembrie 2006, în considerarea dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006,
instanța de recurs a dispus suspendarea judecății cauzei, avându-se în vedere
deschiderea procedurii insolvenței asupra reclamantei - intimate, măsură
procesuală menținută prin încheierile din 20 februarie 2008, 12 noiembrie 2008,
6 mai 2009 și 9 decembrie 2009.
Cauza a fost repusă pe
rol la termenul din 6 octombrie 2010, constatându-se ridicarea dreptului de
administrare asupra debitorului, a administratorului judiciar SC S. SA. și
înlocuirea acesteia cu SC P.L. IPURL care concluzionează asupra plăților
efectuate conform planului de distribuire între creditori, urmată de radierea
societății reclamante.
Recursul va fi
respins pentru considerentele ce se vor expune:
Dispozițiile art. 41
C. proc. civ. statuează asupra posibilității oricărei persoane care are
folosința drepturilor civile, să fie parte în judecată.
Definind capacitatea
de folosință ca aptitudinea de a avea drepturi și de a-și asuma obligații,
apare justificat ca odată cu încetarea personalității ei juridice, să
sfârșească existența ei.
În această măsură
stabilindu-se lipsa capacității de folosință a persoanei juridice cu răspundere
limitată, exercitarea căii de atac a recursului devine nefondată.
Evocarea prevederilor
art. 237 din Legea nr. 31/1990 nu este pertinentă în condițiile exercitării
procedurii speciale a insolvenței (Legea nr. 85/2006) dar și a dispozițiilor art.
262 - 263 din Legea nr. 31/1990, astfel încât atragerea răspunderii
reprezentantului societății lichidate și radiate nu este posibilă în actuala
situație procesuală.
Așa fiind, admițând
excepția lipsei capacității de folosință a intimatei - reclamante, în
condițiile art. 41 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va
respinge recursul declarat împotriva Deciziei nr. 135/A/C din 26 octombrie 2005
pronunțată de Curtea de Apel Pitești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite excepția
lipsei capacității de folosință a intimatei - reclamante SC O.L.I. SRL.
Albești, și, în consecință, respinge recursul declarat de pârâta SC S. SA.
Curtea de Argeș - prin lichidator judiciar S.C. P.L. IPURL Pitești împotriva Deciziei
nr. 135/A/C din 26 octombrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția
comercială și de contencios administrativ, în Dosarul nr. 887/COM/2004.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 2 februarie 2011.