ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2334/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul

Vrancea sub nr. 2023/91/2006 trimisă prin declinarea competenței de către

Judecătoria Focșani prin sentința civilă nr. 645 din 10 aprilie 2006,

reclamantul A.A.A. a solicitat obligarea pârâtei SC A.T. SRL Focșani la plata

sumelor de 826.000.000 lei echivalentul a 28.000 dolari SUA, reprezentând sumă

împrumutată pârâtei prin contractul de împrumut încheiat la data de 26 aprilie

2001, cu dobânzi legale precum și a sumei de 793.000.000 lei, echivalentul

sumei de 26.000 dolari SUA reprezentând sumă împrumutată pârâtei prin

contractul de împrumut încheiat la data de 18 iulie 2001 cu dobânzi legale,

plus cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii a arătat că a

împrumutat pârâtei sumele menționate, care nu au fost restituite la termenele

de 26 aprilie 2002, respectiv 18 iulie 2002.

S-a mai arătat că la data de 20 ianuarie

2003 s-a înregistrat la Tribunalul București somația de plată ce avea ca obiect

aceste sume de bani, formându-se dosarul comercial nr. 706/2003, acțiune

respinsă la data de 12 martie 2003.

Prin sentința civilă nr. 13 din 22

februarie 2007 Tribunalul Vrancea, secția comercială și de contencios administrativ,

a admis excepția prematurității acțiunii invocată de pârâta SC A.T. SRL Focșani

și a respins acțiunea formulată de reclamantul A.A.A. pentru neefectuarea

procedurii prealabile a concilierii directe prevăzută de art. 720

1

C.

proc. civ.

Împotriva sentinței, în termen legal

reclamantul a declarat apel, invocând că hotărârea ce i-a fost comunicată și

care constituie obiectul apelului nu poartă semnăturile judecătorului și

grefierului și că somația de plată promovată împotriva intimatei pârâte ține

loc de procedură prealabilă, în sensul dispozițiilor art. 720

1

C.

proc. civ.

Curtea de Apel Galați, secția comercială,

maritimă și fluvială, prin decizia nr. 71/A din 10 septembrie 2007 a respins ca

nefondat apelul reclamantului cu motivarea în esență că în mod corect a reținut

instanța de fond că somația de plată soluționată la data de 12 martie 2003 de

Tribunalul București nu ține loc de procedură prealabilă, în litigiile

comerciale.

S-a mai reținut cu privire la faptul că

sentința comunicată de către instanța de fond nu era semnată de judecător și

grefier, că potrivit art. 266 alin. (3) C. proc. civ. „hotărârea se va comunica

părților în copie”, așa încât rezultă că sentința apelată este legală și

temeinică.

Cu petiția înregistrată la 23 octombrie

2007, în termen legal reclamantul A.A.A. a declarat recurs, solicitând

admiterea recursului, casarea în tot a deciziei nr. 71/A din 10 septembrie 2007

a Curții de Apel Galați, iar în situația reținerii cauzei spre rejudecare să

dispună admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.

Prin motivul de recurs invocat, întemeiat

în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul menționează

că instanțele au trecut cu vederea aspecte esențiale în economia pricinii, sens

în care arată că instanța de fond după ce a intrat în chestiuni de fond ale

pricinii și aproape că cercetarea judecătorească se încheiase, a rămas în

pronunțare pe excepția invocată după ce se acordaseră nenumărate termene de

judecată, excepție asupra căreia intimata nu părea că are obiecțiuni.

În aceste condiții, a mai arătat

recurenta, apreciază că instanța de fond s-a antepronunțat cu privire la fondul

cauzei, fiind de notorietate că punerea în discuție și ulterior admiterea unei

excepții ca cea a prematurității, ar fi făcut de prisos intrarea în cercetarea fondului

dreptului, ceea ce în speță nu s-a întâmplat.

Recurentul arată că se impune casarea cu

trimitere spre rejudecare, întrucât eroarea de judecată este a instanței de

fond, care deși a menționat că va uni excepția prematurității cu fondul cauzei

la momentul în care se impuneau cercetări de fond asupra pricinii cu care

fusese învestită, practic a administrat probe numai cu privire la excepția

prematurității.

Recursul declarat de reclamant nu este

fondat și va fi respins pentru următoarele considerente:

Din analiza dispozițiilor cuprinse în

art. 720

1

C. proc. civ. rezultă că în procesele și cererile în

materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de

chemare în judecată reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere

directă cu cealaltă parte, rezultatul concilierii se va consemna într-un

înscris în care vor fi arătate pretențiile reciproce referitoare la obiectul

litigiului și punctul de vedere al fiecărei părți iar respectivul înscris se

anexează la cererea de chemare în judecată.

Analizând decizia atacată prin prisma

dispozițiilor legale anterior menționate, Înalta Curte apreciază că hotărârea

este legală, instanța de apel ca de altfel și instanța de fond au făcut o

corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor cuprinse în art. 720

1

C. proc. civ.

Astfel, concilierea directă așa cum este

reglementată de art. 720

1

C. proc. civ. reprezintă o procedură

prealabilă introducerii cererii de chemare în judecată, obligatorie, potrivit

cu care părțile își comunică în scris pretențiile lor cât și temeiul legal,

încercând evitarea unui eventual litigiu, în timp ce somația de plată,

reglementată de O.G. nr. 5/2001 este o procedură specială la dispoziția

creditorului pentru realizarea de bunăvoie sau prin executare silită a

creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor

sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate

potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însușit de părți prin

semnătură ori în alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații

privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații.

În concluzie, în temeiul art. 312 alin. (1)

C. proc. civ. recursul declarat de reclamant va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul

A.A.A. prin mandatar M.A. împotriva deciziei nr. 71/A din 10 septembrie 2007 a

Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 26 iunie 2008.