ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3193/2009

Asupra perimării cererii de revizuire de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul A.A.A. prin cererea înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr. 2023/91/2006, trimisă prin declinarea competenței de către Judecătoria Focșani prin sentința civilă nr. 645 din 10 aprilie 2006, a solicitat obligarea pârâtei SC A.T. SRL Focșani la plata sumelor de 826.000.000 lei, echivalentul a 28.000 dolari SUA, reprezentând sumă împrumutată pârâtei prin contractul de împrumut încheiat la data de 26 aprilie 2001, cu dobânzi legale, precum și a sumei de 793.000.000 lei, echivalentul sumei de 26.000 dolari SUA, reprezentând sumă împrumutată pârâtei prin contractul de împrumut încheiat la data de 18 iulie 2001, cu dobânzi legale, plus cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 2334, pronunțată la 26 iunie 2008 în dosarul nr. 2023/91/2006, s-a respins recursul declarat de reclamantul A.A.A., prin mandatar M.A., împotriva deciziei nr. 71/A din 10 septembrie 2007 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, ca nefondat. Prin sentința civilă nr. 13 din 22 februarie 2007 Tribunalul Vrancea, secția comercială și de contencios administrativ, a admis excepția prematurității, acțiunii invocată de pârâta SC A.T. SRL Focșani, și a respins acțiunea formulată de reclamantul A.A.A. pentru neefectuarea procedurii prealabile a concilierii directe prevăzută de art. 7201 C. proc. civ. Împotriva sentinței, în termen legal, reclamantul a declarat apel, invocând că hotărârea ce i-a fost comunicată și care constituie obiectul apelului nu poartă semnăturile judecătorului și grefierului și că somația de plată promovată împotriva intimatei pârâte ține loc de procedură prealabilă, în sensul dispozițiilor art. 7201 C. proc.

civ. Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, prin decizia nr. 71/A din 10 septembrie 2007 a respins ca nefondat apelul reclamantului cu motivarea, în esență că în mod corect a reținut instanța de fond că somația de plată, soluționată la data de 12 martie 2003 de Tribunalul București nu ține loc de procedură prealabilă, în litigiile comerciale. S-a mai reținut, cu privire la faptul că sentința comunicată de către instanța de fond nu era semnată de judecător și grefier, că potrivit art. 266 alin. (3) C. proc. civ. „hotărârea se va comunica părților în copie”, așa încât rezultă că sentința apelată este legală și temeinică. Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 2334 din 26 iunie 2008, a respins recursul reclamantului A.A.A.

declarat împotriva deciziei nr. 71/A din 10 septembrie 2007 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială. Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a apreciat că în cauză nu subzistă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece instanța de apel a menținut justificat sentința primei instanțe prin care acțiunea a fost respinsă ca prematur introdusă în raport de nerealizarea cerințelor prevăzute de art. 7201 C. proc. civ. privind procedura de conciliere, care trebuie realizată în prealabil, înaintea introducerii cererii de chemare în judecată. Împotriva acestei decizii a introdus contestație în anulare A.A.A., care a avut calitatea de recurent, solicitând, în baza art. 318 alin. (1) C. proc.

civ., anularea acesteia pe motivul că dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale. Prin decizia nr. 1219 din 8 aprilie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins contestația în anulare ca nefondată, reținând, în esență, că susținerea contestatorului conform căreia nu i s-au comunicat anumite înscrisuri nu a putut fi apreciată ca înscriindu-se în situațiile reglementate de art. 318 alin. (1) C. proc. civ. De fapt chestiunea juridică ce a fost pusă în discuție în recurs a fost legată de nerealizarea de către petentă a procedurii de conciliere, așa cum prevede art. 7201 C. proc. civ., situație în care contestatorul trebuia să producă înscrisuri, și nu intimata, pentru dovedirea realizării acestei proceduri.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire A.A.A., întemeiată pe dispozițiile art. 322 C. proc. civ., solicitând admiterea cererii de revizuire și, pe cale de consecință, schimbarea în tot a hotărârii atacate și pronunțarea unei hotărâri în sensul admiterii recursului. Înalta Curte, din examinarea lucrărilor din dosar, constată că judecata cererii de revizuire formulată de revizuientul A.A.A. împotriva deciziei nr. 2334 din 26 iunie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost suspendată prin încheierea de ședință din data de 9 aprilie 2009 în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. S-a constatat că, deși procedura de citare a fost legal îndeplinită la termenul din 9 aprilie 2009, părțile nu s-au prezentat și nici nu au solicitat, în scris, judecarea în lipsă, astfel că Înalta Curte constatând îndeplinite cerințele art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ. a suspendat judecarea cererii de revizuire. La data de 26 octombrie 2009, constatându-se că pricina a fost suspendată mai mult de 6 luni, s-a propus fixarea unui termen de judecată în vederea constatării perimării. În acest sens se reține că, potrivit art. 248 alin. (1) și (3) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, apel, recurs, revizuire, se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de șase luni. Întrucât de la data suspendării judecății au trecut mai mult de 6 luni fără ca vreuna dintre părți să solicite reluarea cursului judecății, având în vedere și dispozițiile art. 252 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata că sunt întrunite cerințele legale pentru a constata perimarea cererii de revizuire.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimată cererea de revizuire formulată de revizuientul A.A.A. împotriva deciziei nr. 2334 din 26 iunie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2009.