ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 653/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 871 din 23 aprilie 2007 Tribunalul Brașov a respins ca rămasă fără obiect cererea formulată de Baroul Brașov în contradictoriu cu pârâta SC L.C. SRL având ca obiect nulitatea societății pârâte. În motivarea hotărârii se arată că societatea pârâtă și-a modificat obiectul principal de activitate anterior primului termen de judecată, astfel încât nici cheltuielile de judecată nu pot fi acordate potrivit art. 275 C. proc. civ. Împotriva hotărârii a declarat apel reclamanta Baroul Brașov invocând greșita aplicare a prevederilor art. 275 C. proc. civ. față de faptul că acțiunea este supusă legii comerciale, iar debitorul unei obligații este de drept în întârziere.

Se arată că culpa pârâtei există din momentul constituirii și autorizării societății sau cel mai târziu din momentul publicării deciziei 22 din 12 iunie 2006. Curtea de Apel Brașov, prin decizia nr. 131 din 11 septembrie 2007, a respins apelul reclamantului ca nefondat. La data de 9 octombrie 2007 reclamantul Baroul Brașov a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de proces. Recurenta a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

sub aspectul aplicării greșite a legii, susținând în dezvoltarea criticilor formulate următoarele: - punerea în întârziere a societății pârâte s-a realizat prin publicarea în Monitorul Oficial a deciziei nr. 22 din 12 iunie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție care a statuat că cererile de autorizare și înmatriculare a societăților comerciale de consultările juridice sunt inadmisibile; - în același sens și cu aceeași semnificație sunt și prevederile art. 82 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 privind organizarea profesiei de avocat, potrivit cărora persoanele fizice sau juridice autorizate în baza altor acte normative să desfășoare activități de consultanță juridică își încetează de drept activitatea.

- dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ. crează o situație discriminatorie pentru avocați față de alte categorii de auxiliare experți, interpreți, executori, în legătură cu care instanța nu le poate cenzura onorariile; - pârâta este în culpă procesuală, potrivit art. 43 C. com. fiind de drept în întârziere; - onorariul solicitat nu este nepotrivit de mare față de demersurile pe care le-a efectuat în calitate de reclamantă pentru identificarea și ulterior redactarea societăților comerciale și de consultanță înființare nelegal. Asupra recursului Examinând decizia atacată pe raport de motivul de nelegalitate invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează.

Reglementarea cheltuielilor pe care o parte, sau părțile le avansează pentru derularea litigiului dedus judecății face obiectul capitolului IV secțiunea a IV-a, cheltuielile de judecată, C. proc. civ. Fundamentul răspunderii pentru plata cheltuielilor de judecată îl constituie culpa procesuală a părții care a pierdut procesul, așa cum rezultă din dispozițiile art. 274 C. proc. civ. De la acest principiu, legea de procedură stabilește o excepție prin dispozițiile art. 275 C. proc. civ. potrivit cărora pârâtul va fi exonerat de plata cheltuielilor de judecată dacă recunoaște la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului și dacă el nu a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.

În speță dispozițiile art. 27 C. proc. civ. au fost corect aplicate, pârâta recunoscând incontestabil caracterul ilicit al obiectului său de activitate prin întocmirea actului adițional la Statutul societății, act adițional prin care obiectul său de activitate principală a fost modificat, în sensul intrării în legalitate. Or, la prima zi de înfățișare, 26 martie 2007, urmare demersului pârâtei și recunoașterii sale, nulitatea invocată de reclamant a fost înlăturată, dispozițiile art. 275 C. proc. civ. fiind pe deplin aplicabile sub aspectul cheltuielilor de judecată solicitate de reclamant.

Societatea pârâtă nu a fost notificată de reclamant prealabil chemării în judecată și nu este de drept în întârziere deoarece natura raporturilor de drept anterior deduse judecății nu constă în obligații comerciale, având ca obiect o sumă de bani, litigiul dedus judecății, fundamentat pe art. 56 din Legea nr. 31/1990, republicată, are un obiect nepatrimonial, respectiv constatarea nulității societății, astfel că dispozițiile art. 43 C. com. nu își găsesc aplicarea, deoarece „curgerea de drept a dobânzii pentru datoriile comerciale lichide și plătibile în bani” fiind o chestiune care evident este străină de obiectul litigiului.

Mai trebuie precizat că argumentele recurentului întemeiate pe caracterul obligatoriu al deciziei în interesul legii pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la 12 iunie 2006 cu privire la inadmisibilitatea cererilor de autorizare a societății comerciale având ca obiect consultanță juridică, precum și cele vizând unele prevederi din Legea nr. 51/1995, sunt lipsite de relevanță juridică pentru soluționarea chestiunii cheltuielilor de judecată, ele constituind argumente de drept material, de fond pentru justificarea îndreptățirii cererii în nulitate formulată și care au fost recunoscute ca fiind pe deplin îndreptățite de societatea pârâtă prin actul adițional consimțit de intrare în legalitate sub aspectul obiectului său principal de activitate.

Pentru rațiunile mai sus înfățișate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul Baroul Brașov împotriva deciziei nr. 131/AP din 11 septembrie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2008.