ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 653/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 871 din 23 aprilie 2007 Tribunalul

Brașov a respins ca rămasă fără obiect cererea formulată de Baroul Brașov în

contradictoriu cu pârâta SC L.C. SRL având ca obiect nulitatea societății

pârâte.

În motivarea hotărârii se

arată că societatea pârâtă și-a modificat obiectul principal de activitate

anterior primului termen de judecată, astfel încât nici cheltuielile de

judecată nu pot fi acordate potrivit art. 275 C. proc. civ.

Împotriva hotărârii a

declarat apel reclamanta Baroul Brașov invocând greșita aplicare a prevederilor

art. 275 C. proc. civ. față de faptul că acțiunea este supusă legii comerciale,

iar debitorul unei obligații este de drept în întârziere. Se arată că culpa

pârâtei există din momentul constituirii și autorizării societății sau cel mai

târziu din momentul publicării deciziei 22 din 12 iunie 2006.

Curtea de Apel Brașov, prin

decizia nr. 131 din 11 septembrie 2007, a respins apelul reclamantului ca

nefondat.

La data de 9 octombrie 2007

reclamantul Baroul Brașov a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel solicitând

modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii privind acordarea

cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

Recurenta a invocat motivul

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. sub aspectul aplicării

greșite a legii, susținând în dezvoltarea criticilor formulate următoarele:

- punerea în întârziere a

societății pârâte s-a realizat prin publicarea în Monitorul Oficial a deciziei nr.

22 din 12 iunie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție care a

statuat că cererile de autorizare și înmatriculare a societăților comerciale de

consultările juridice sunt inadmisibile;

- în același sens și cu

aceeași semnificație sunt și prevederile art. 82 alin. (1) din Legea nr. 51/1995

privind organizarea profesiei de avocat, potrivit cărora persoanele fizice sau

juridice autorizate în baza altor acte normative să desfășoare activități de

consultanță juridică își încetează de drept activitatea.

- dispozițiile art. 274 alin.

(3) C. proc. civ. crează o situație discriminatorie pentru avocați față de alte

categorii de auxiliare experți, interpreți, executori, în legătură cu care

instanța nu le poate cenzura onorariile;

- pârâta este în culpă

procesuală, potrivit art. 43 C. com. fiind de drept în întârziere;

- onorariul solicitat nu

este nepotrivit de mare față de demersurile pe care le-a efectuat în calitate

de reclamantă pentru identificarea și ulterior redactarea societăților

comerciale și de consultanță înființare nelegal.

Asupra recursului

Examinând decizia atacată pe

raport de motivul de nelegalitate invocat, Înalta Curte constată că recursul

este nefondat pentru considerentele ce urmează.

Reglementarea cheltuielilor

pe care o parte, sau părțile le avansează pentru derularea litigiului dedus

judecății face obiectul capitolului IV secțiunea a IV-a, cheltuielile de

judecată, C. proc. civ.

Fundamentul răspunderii

pentru plata cheltuielilor de judecată îl constituie culpa procesuală a părții

care a pierdut procesul, așa cum rezultă din dispozițiile art. 274 C. proc.

civ.

De la acest principiu, legea

de procedură stabilește o excepție prin dispozițiile art. 275 C. proc. civ.

potrivit cărora pârâtul va fi exonerat de plata cheltuielilor de judecată dacă

recunoaște la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului și dacă el nu a

fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.

În speță dispozițiile art. 27

C. proc. civ. au fost corect aplicate, pârâta recunoscând incontestabil

caracterul ilicit al obiectului său de activitate prin întocmirea actului

adițional la Statutul societății, act adițional prin care obiectul său de

activitate principală a fost modificat, în sensul intrării în legalitate.

Or, la prima zi de înfățișare,

26 martie 2007, urmare demersului pârâtei și recunoașterii sale, nulitatea

invocată de reclamant a fost înlăturată, dispozițiile art. 275 C. proc. civ.

fiind pe deplin aplicabile sub aspectul cheltuielilor de judecată solicitate de

reclamant.

Societatea pârâtă nu a fost

notificată de reclamant prealabil chemării în judecată și nu este de drept în

întârziere deoarece natura raporturilor de drept anterior deduse judecății nu

constă în obligații comerciale, având ca obiect o sumă de bani, litigiul dedus judecății,

fundamentat pe art. 56 din Legea nr. 31/1990, republicată, are un obiect

nepatrimonial, respectiv constatarea nulității societății, astfel că

dispozițiile art. 43 C. com. nu își găsesc aplicarea, deoarece „curgerea de

drept a dobânzii pentru datoriile comerciale lichide și plătibile în bani”

fiind o chestiune care evident este străină de obiectul litigiului.

Mai trebuie precizat că

argumentele recurentului întemeiate pe caracterul obligatoriu al deciziei în

interesul legii pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la 12 iunie

2006 cu privire la inadmisibilitatea cererilor de autorizare a societății

comerciale având ca obiect consultanță juridică, precum și cele vizând unele

prevederi din Legea nr. 51/1995, sunt lipsite de relevanță juridică pentru

soluționarea chestiunii cheltuielilor de judecată, ele constituind argumente de

drept material, de fond pentru justificarea îndreptățirii cererii în nulitate

formulată și care au fost recunoscute ca fiind pe deplin îndreptățite de

societatea pârâtă prin actul adițional consimțit de intrare în legalitate sub

aspectul obiectului său principal de activitate.

Pentru rațiunile mai sus

înfățișate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va

respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul Baroul Brașov împotriva deciziei nr. 131/AP din 11 septembrie

2007 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 februarie 2008.