ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3579/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 61 din 6 iulie 2007 a Curții

de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă

acțiunea formulată de numitul M.C.M. în contradictoriu cu Autoritatea Națională

pentru Persoanele cu Handicap (A.N.P.H.) și Comisia superioară de evaluare a persoanelor

cu handicap pentru adulți (Comisia Superioară).

A fost obligată Comisia

Superioară să modifice decizia nr. 1438 din 5 martie 2007 în sensul că: la pct.

G din aceasta să fie trecută mențiunea „permanent” (în loc de „12 luni”), iar

la pct. H mențiunea „nerevizuibil” (în loc de „11-2007”).

Au fost obligate ambele

pârâte la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 100 lei, către reclamant.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut în fapt: că prin certificatul nr. 5897 din 30 noiembrie 2006

al Comisiei de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți Sibiu,

reclamantul a fost încadrat în gradul de handicap „accentuat”, revizuibil

anual; că reclamantul a contestat acest act, motivat de boala de care suferă,

„diabet zaharat insulino-necesitant”, boală nevindecabilă care l-ar îndreptăți

să fie considerat persoană cu handicap „ireversibil” beneficiar al unei decizii

cu mențiunea „permanent”; că această contestație a fost respinsă de Comisia

Superioară prin decizia nr. 1438 din 5 martie 2007, atacată în prezenta cauză.

A considerat instanța că

este de notorietate că „diabetul zaharat insulino-necesitant” are caracter

ireversibil, iar pârâtele nu au adus dovezi că vreun bolnav de această boală

s-ar fi vindecat ca urmare a tratamentului medicamentos și a regimului igienico

diabetic. Ca urmare, instanța a înlăturat susținerea pârâtelor că această boală

nu are caracter ireversibil.

Instanța a înlăturat și

susținerea pârâtelor că în lista afecțiunilor care creează handicap ireversibil

nu sunt trecute afecțiunile de care suferă reclamantul, constatând că pârâtele

nu au depus în cauză „Instrucțiunile” ce conțin lista afecțiunilor care creează

handicap ireversibil.

Instanța a apreciat că,

chiar și în ipoteza în care „diabetul zaharat insulino-dependent” nu este

inclus în acea listă, nu este exclus ca el să fie inclus între bolile care

creează handicap ireversibil printr-o normă legală sau alte prevederi cu

caracter normativ, supoziția instanței bazându-se pe reglementările noi din

Legea nr. 448/2006 și din Normele metodologice de aplicare a acesteia.

Împotriva acestei sentințe a

declarat în termen recursul de față Comisia Superioară, cererea fiind legal

scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.

În motivarea cererii,

recurenta arată că decizia sa a fost legală, în raport cu multiplele boli

cronice ale reclamantului, dintre care însă numai „diabetul zaharat” este

considerat o afecțiune handicapantă, conform criteriilor aprobate prin Ordinul

M.S.F. nr. 726/10/2002 și stabilite prin Legea nr. 519/2002.

Susține recurenta că,

oricum, reclamantul a fost încadrat în grad de handicap „cu bunăvoință”,

deoarece nu prezenta complicațiile specifice bolii diabetice însoțite de

deficiențe funcționale accentuate, astfel cum prevăd criteriile din Ordonanța nr.

726/2002, și anume: retinopatie diabetică, nefropatie diabetică -

polineuropatie periferică, senzitivo-motorie cu amiotrofii la gambe și coapse

sau arteriopatie obliterantă, cu amputații.

În fine, susține recurenta

nelegalitatea sentinței, întrucât nici „diabetul zaharat” nici celelalte boli

cronice degenerative ale reclamantului nu au caracter ireversibil.

Recursul se fondează,

sentința urmând a fi modificată în tot, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., iar în fond va fi respinsă acțiunea ca neîntemeiată, pentru următoarele

considerente.

Instanța de fond a pronunțat

hotărârea fără a avea un temei legal, ignorând actul normativ invocat de pârâte

în apărare pe motiv că acesta nu a fost depus în cauză, deși acesta - Ordinul nr.

726/2002 - a fost publicat în Monitorul Oficial, iar instanța nu avea voie să-l

eludeze cu această motivație.

Instanța de fond a pronunțat

sentința pe baza unei supoziții, aceea că legiuitorul, în viitor, va îndrepta

omisiunea „diabetului zaharat” din lista afecțiunilor care produc un handicap

ireversibil, prin emiterea altor norme.

În acest mod a fost eludat

principiul neretroactivității legii, întrucât instanța a considerat că legea

nouă s-ar putea aplica în speță, deși actele administrative atacate au fost

emise anterior.

În fine, Curtea de față, pe

baza criteriilor stabilite prin Ordinul M.S.F. nr. 726/2002 - act normativ

aflat în dosarul de fond - constată că decizia Comisiei Superioare este legală,

întrucât la emiterea certificatului de persoană cu handicap pentru reclamant au

fost respectate criteriile medico-sociale pentru încadrarea într-o categorie de

persoane cu handicap (adulți).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâta Comisia superioară de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți,

prin A.N.P.H. împotriva sentinței nr. 61/CA din 6 iulie 2007 a Curții de Apel

Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică în tot sentința

atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantului M.C.M., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 octombrie 2008.