ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3370/2009

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 1772 din 27 martie 2009 a respins, ca tardiv recursul declarat de reclamantul B.C. împotriva sentinței civile nr. 2633

din 13 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

recurs a reținut că, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că

sentința atacată a fost comunicată recurentului – reclamant la data de 30

octombrie 2008, iar recursul împotriva acestei sentințe a fost declarat la data

de 25 noiembrie 2008, depășindu-se astfel termenul de 15 zile prevăzut de art. 301

C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pe cale de consecință, instanța a

constatat că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc.

civ., potrivit cărora, neexercitarea oricărei căi de atac, în termenul legal,

atrage decăderea, cu excepția situației în care s-a făcut dovada unei împiedicări

mai presus de voința părții.

Împotriva acestei decizii a formulat

cerere de revizuire recurentul B.C., invocând dispozițiile art. 21 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

În dezvoltarea motivelor de revizuire

petentul arată că i-au fost încălcate drepturi fundamentale prevăzute de

tratatele internaționale la care România este parte, inclusiv de Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, fără să arate însă în ce constau aceste

încălcări, în cadrul hotărârii atacate.

Alăturat cererii de revizuire a fost

atașat dosarul nr. 10398/1/1998 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, în care s-a pronunțat decizia atacată.

Analizând actele și lucrările dosarului

de fond, precum și motivele de revizuire invocate, Înalta Curte constată că

cererea este nefondată.

Astfel, potrivit art. 21 din Legea nr. 554/2004

astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007, împotriva soluțiilor

definitive și irevocabile pronunțate de instanțele de contencios administrativ

se pot exercita căile de atac prevăzute de codul procedură civilă, constituind

motiv de revizuire, alături de cele prevăzute de codul de procedură civilă,

încălcarea principiului priorității dreptului comunitar reglementat de art. 148

alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată.

Față de împrejurarea că revizuentul nu a

indicat motivul de revizuire pe care își sprijină cererea, iar reglementarea

unor termene de exercitare a căilor de atac nu este incompatibilă cu dreptul

comunitar, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată

de B.C. împotriva deciziei nr. 1772 din 27 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17

iunie 2009.