ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4680/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta C.M. a chemat în judecată C.J.P. Cluj, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea Hotărârii nr. 20925 din 7 martie 2007 și recunoașterea calității de strămutat din motive etnice cu consecința acordării drepturilor aferente, conform Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că, în cursul lunii iunie 1940 împreună cu mama s-au refugiat din motive etnice din localitatea Iuriul de Câmpie în localitățile Cojacna Nouă, Ceanu Mare, Turda județul Cluj, reîntorcându-se în localitatea de domiciliu în cursul lunii aprilie 1945. Curtea de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 368 din 2 iulie 2007 a admis acțiune formulată de reclamantă, dispunând anularea Hotărârii nr. 20925 din 07 martie 2007, emisă de pârâtă și obligând-o pe aceasta să recunoască reclamantei calitatea de refugiat pe perioada 01 octombrie 1940 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, începând cu data de 1 septembrie 2006. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, probele existente la dosar, atestă cu caracter unitar împrejurarea că aceasta din urmă împreună cu mama s-au refugiat din localitatea de domiciliu, urmare a persecuțiilor etnice, în altă localitate, în luna iunie 1940, reîntoarcerea având loc în luna aprilie 1945, fiind incidente dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamanta C.J.P. Cluj. Recurenta a susținut în esență că declarațiile martorilor date în cauză sunt neconcludente, întrucât aparțin unor persoane care s-au refugiat pe cu totul alte criterii decât reclamanta.

Pe de altă parte, susține în continuarea recurenta, este aproape imposibil ca martorii P.L. și C.S. refugiați pe traseul Cojocna - Cojocna Nouă – Turda – Lupșa, în perioada 15 octombrie 1940 – 6 martie 1945 să cunoască personal toate situațiile atât de diferite pe care le declară. S-a mai susținut că de fapt instanța de fond nu ar fi trebuit să constate că martorii au calitatea de refugiați ci să verifice calitatea de refugiat a reclamantei. Recursul este nefondat. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiată de prevederile acestui act normativ, persoana cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice aflându-se în una dintre situațiile strict determinate de lege.

Din interpretarea acestor prevederi rezultă că obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice. Ceea ce reglementează legea este deci stabilirea, determinarea situației de obligare a persoanei să își părăsească domiciliu, de către regimul instaurat după septembrie 1940, din motive etnice, cu actele prevăzute de Legea nr. 189/2000, și a H.G. nr. 127/2002. Astfel, potrivit art. 6 din O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 319/2002 dovedirea situațiilor prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate cu acte oficiale eliberate la cerere, de către organele competente iar în cazul când acesta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

Cum din declarațiile notariale ale martorilor P.L. și C.S. rezultă că reclamanta împreună cu mama sa, în urma Dictatului de la Viena au fost nevoiți în cursul anului 1940 să părăsească localitatea Iuriul de Câmpie și să se refugieze în localitatea Cojocna apoi în Cojocna Nouă, Câianu Mare și Turda, ca urmare a persecuțiilor etnice, ei însuși fiind refugiați în aceeași localitate cu reclamanta, în mod corect instanța de fond a stabilit că aceasta avea statut de persoană refugiată, urmând a-i fi acordate drepturile prevăzute de lege pentru această categorie de persoane. Examinând și din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența vreunui motiv de casare, recursul declarat în cauză urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 368 din 2 iulie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 decembrie 2007.