ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4680/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta C.M. a chemat în judecată C.J.P. Cluj,

solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea Hotărârii

nr. 20925 din 7 martie 2007 și recunoașterea calității de strămutat din motive etnice

cu consecința acordării drepturilor aferente, conform Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamanta

a susținut că, în cursul lunii iunie 1940 împreună cu mama s-au refugiat din

motive etnice din localitatea Iuriul de Câmpie în localitățile Cojacna Nouă,

Ceanu Mare, Turda județul Cluj, reîntorcându-se în localitatea de domiciliu în

cursul lunii aprilie 1945.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 368 din 2 iulie

2007 a admis acțiune formulată de reclamantă, dispunând anularea Hotărârii nr. 20925

din 07 martie 2007, emisă de pârâtă și obligând-o pe aceasta să recunoască

reclamantei calitatea de refugiat pe perioada 01 octombrie 1940 – 6 martie 1945

și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, începând cu

data de 1 septembrie 2006.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că, probele existente la dosar, atestă cu caracter unitar

împrejurarea că aceasta din urmă împreună cu mama s-au refugiat  din

localitatea de domiciliu, urmare a persecuțiilor etnice, în altă localitate, în

luna iunie 1940, reîntoarcerea având loc în luna aprilie 1945, fiind incidente dispozițiile

art. 1 din Legea nr. 189/2000,

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamanta C.J.P. Cluj.

Recurenta a susținut în

esență că declarațiile martorilor date în cauză sunt neconcludente, întrucât aparțin

unor persoane care s-au refugiat pe cu totul alte criterii decât reclamanta. Pe

de altă parte, susține în continuarea recurenta, este aproape imposibil ca

martorii P.L. și C.S. refugiați pe traseul Cojocna - Cojocna Nouă – Turda –

Lupșa, în perioada 15 octombrie 1940 – 6 martie 1945 să cunoască personal toate

situațiile atât de diferite pe care le declară.

S-a mai susținut că de fapt

instanța de fond nu ar fi trebuit să constate că martorii au calitatea de

refugiați ci să verifice calitatea de refugiat a reclamantei.

Recursul este nefondat.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiată de

prevederile acestui act normativ, persoana cetățean român, care în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a

suferit persecuții etnice aflându-se în una dintre situațiile strict determinate

de lege.

Din interpretarea acestor

prevederi rezultă că obiectul cât și scopul reglementării îl constituie

acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de

persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din

motive etnice.

Ceea ce reglementează legea

este deci stabilirea, determinarea situației de obligare a persoanei să își

părăsească domiciliu, de către regimul instaurat după septembrie 1940, din

motive etnice, cu actele prevăzute de Legea nr. 189/2000, și a H.G. nr. 127/2002.

Astfel, potrivit art. 6 din

O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 319/2002 dovedirea

situațiilor prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate cu acte

oficiale eliberate la cerere, de către organele competente iar în cazul când acesta

nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

Cum din declarațiile notariale

ale martorilor P.L. și C.S. rezultă că reclamanta împreună cu mama sa, în urma Dictatului

de la Viena au fost nevoiți în cursul anului 1940 să părăsească localitatea

Iuriul de Câmpie și să se refugieze în localitatea Cojocna apoi în Cojocna

Nouă, Câianu Mare și Turda, ca urmare a persecuțiilor etnice, ei însuși fiind

refugiați în aceeași localitate cu reclamanta, în mod corect instanța de fond a

stabilit că aceasta avea statut de persoană refugiată, urmând a-i fi acordate

drepturile prevăzute de lege pentru această categorie de persoane.

Examinând și din oficiu

hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se

existența vreunui motiv de casare, recursul declarat în cauză urmează a fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 368 din 2 iulie 2007 a Curții de

Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 decembrie 2007.