ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1938/2009

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului constată: Prin sentința penală nr. 440 din 13 iunie 2005, Tribunalul Iași, în baza art. 14, 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a obligat pe inculpatul S.A. să plătească cu titlu de despăgubiri civile sume de bani unui număr de 25 părți civile. A luat act de renunțarea unei părți civile la pretenții, a constatat că o parte vătămată nu s-a constitui parte civilă în procesul penal și a respins ca tardivă acțiunea civilă promovată de B.G. A menținut sechestrul asupra apartamentului inculpatului din municipiul Iași.

Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a motivat că prin sentința care a soluționat latura penală a cauzei s-a stabilit că inculpatul S.A., în perioada septembrie 1996 – aprilie 1997, a indus în eroare mai multe persoane întocmind înscrisuri intitulate „reparații sau contracte” și patru declarații privind împrumutul unor sume de bani prezentând ca adevărat faptul că au cumpărat apartamente în blocul D. 13 din municipiul Iași, în conformitate cu O.G. nr. 19/1994; că a indus în eroare pe partea civilă C.F. promițându-i că va obține recuperarea sumei de 5.600.000 lei și o viză pentru Italia și a înșelat-o pe partea civilă B.B.A. cu privire la obținerea unui titlu de proprietate. Sentința penală a evidențiat sumele cu care au fost păgubite părțile vătămate.

Mai reține instanța că deși prin sentința penală nr. 474/2004 a Tribunalului Iași s-a făcut aplicarea art. 348 C. proc. pen., aceste dispoziții sunt inoperante în cauză având în vedere că prin decizia penală nr. 246/2002 a Curții de Apel Iași s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. și s-a dispus înlăturarea dispoziției instanței fondului de anularea înscrisurilor falsificate de la dosar urmărire penală. S-a mai motivat că instanța nu poate dispune confiscarea sumelor primite de inculpat de la două părți vătămate, întrucât s-ar încălca dispozițiile art. 385 și referire la art. 372 C. proc. pen. Sentința care a rezolvat latura civilă a fost atacată cu apel de către inculpat.

Curtea de Apel Iași, în prezenta cauză, a reținut că soluția în latură penală este definitivă. A mai reținut că S.A. a critica în principal modul în care instanța de fond a evaluat declarațiile părților civile, ale martorilor și a dispus obligarea sa la plata sumelor de bani către părțile civile. Prin decizia penală nr. 163 din 20 mai 2006 a Curții de Apel Iași, apelul inculpatului S.A. a fost respins ca nefondat. Prin decizia penală nr. 3177 din 14 iunie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul inculpatului, a casat decizia curții de apel, căreia i-a trimis spre rejudecare cauza. În rejudecarea apelului inculpatul S.A.

a invocat aceleași motive de apel cu nuanțarea că o hotărârea este nelegală dacă se pronunță asupra plății unor despăgubiri civile înlăturând toate apărările debitorului, preluând cuvânt cu cuvânt susținerile din rechizitoriu atunci când există inadvertențe în declarațiile părților vătămate privind cuantumul sumelor de bani pe care le pretind cu titlu de daune. Instanța curții de apel mai reține că inculpatul S.A. a susținut că unele părți vătămate n-au fost prezente la procesul desfășurat în fața instanței fondului pentru a-și dovedi pretențiile. Curtea de Apel Iași, verificând sentința atacată în latura civilă, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului S.A. S-a motivat că părțile civile H.A., C.D., C.V., Ș.R., Ș.P., B.G., N.C.

deși nu au participat la judecata în fond a cauzei, s-au constituit părți civile în cursul urmăririi penale, dobândind această calitate în conformitate cu dispozițiile art. 15 alin. (2) C. proc. pen. Instanța curții de apel a mai motivat că instanța fondului a reținut că părțile vătămate G.M., H.A., C.D., C.S., C.M., M.G., M.D.C., C.V., H.A., B.A., Ș.R., Ș.P., B.G., C.F., I.V., N.C. și H.B.D. s-au constituit părți civile în cursul urmăririi penale ce face parte din procesul penal. Referitor la partea vătămată R.C. a constatat că și-a recuperat paguba și nu s-a mai constituit parte civilă, iar partea vătămată B.G. s-a constituit parte civilă după citirea actului de sesizare deci, cu încălcarea prevederilor legale.

Instanța de apel a mai reținut că părțile vătămate mai sus enumerate s-au constituit părți civile în limita pagubelor pe care le-au suferit reprezentând sume de bani date inculpatului care le-a înșelat, fapte care au fost soluționate în latura penală. Referitor la criticile inculpatului privind înlăturarea apărărilor sale și lipsa probelor, instanța apelului a observat că hotărârile definitive ale instanțelor penale au autoritate de lucru judecat în fața instanțelor civile care judecă acțiunea civilă cu privire la existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o conform art. 22 alin. (1) C. proc. pen. Or, inculpatul S.A. a fost condamnat definitiv pentru infracțiuni de înșelăciune în dauna părților vătămate constituite părți civile producându-le prejudicii materiale.

S-a mai motivat că pentru existența răspunderii civile delictuale sunt necesare 4 condiții respectiv : existența unei fapte ilicite, vinovăția făptuitorului, existența unui prejudiciu, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciul suferit. Inculpatul S.A. se află în situația răspunderii civile delictuale întrucât toate cele 4 condiții sunt realizate așa cum a motivat și instanța fondului. Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, pe care nu l-a motivat. Examinând din oficiu recursul inculpatului, Înalta Curte observă că acesta nu este fondat. Instanța de fond și instanța de apel au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale din Codul civil și Codul de procedură penală. Cuantumul despăgubirilor este corect stabilit, iar condițiile răspunderii civile sunt îndeplinite.

În mod legal și temeinic instanțele au făcut aplicarea art. 22 C. proc. pen., cu privire la autoritatea hotărârii penale în civil. Așa fiind, în cauză nu există nici un motiv de casare a hotărârilor recurate, astfel că recursul inculpatului va respins, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.A. împotriva deciziei penale nr. 37 din 26 martie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 mai 2009.