ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 546/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 21 decembrie 2006 reclamanta P.C. a solicitat anularea Ordinului nr. 8829 din 17 noiembrie 2006 privind aprobarea Regulamentului pentru organizarea și desfășurarea examenelor pentru numirea în funcții vacante existente în statul de funcții al Autorității Naționale a Vămilor la data de 1 ianuarie 2007, a preavizului nr. 63955/116 din 24 noiembrie 2006 și a actelor administrative subsecvente, inclusiv a examenului organizat în baza Ordinului nr. 8829 din 17 noiembrie 2006. Reclamanta a mai solicitat obligarea la daune morale de 70.000 lei a Autorității Naționale a Vămilor și la plata prejudiciilor materiale cauzate.

Reclamanta a formulat o acțiune identică – Dosar nr. 346/59/2007 al Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, precum și o altă acțiune similară la care a adăugat un capăt de cerere prin care a solicitat anularea Ordinului Autorității Naționale a Vămilor nr. 10148/2006 prin care a fost eliberată din funcția publică pe care o exercita și a actelor subsecvente care au condus la acest ordin – Dosar nr. 513/59/2007 al aceleiași instanțe. Cauzele au fost conexate la Dosarul nr. 14/59/2007 al Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, în care s-a pronunțat sentința nr. 332/2007, în prezent recurată.

Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 332 din 12 decembrie 2007 a respins acțiunea formulată de reclamantă iar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 2388 din 11 iunie 2008 a respins recursul reclamantei ca tardiv formulat. La data de 13 iunie 2008 reclamanta a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 2388 din 11 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. În motivarea contestației s-a arătat că recursul nu a fost declarat tardiv, întrucât sentința nu a fost comunicată reclamantei la domiciliul procesual ales, astfel cum a specificat în cererile introductive de instanță (Dosar nr. 346/59/2007 și Dosar nr. 513/59/2007 conexate), respectiv la sediul SC V.A.

SA din Timișoara. Prin Decizia nr. 3457/2008 a Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă contestația în anulare, a fost anulată Decizia 2388/2008 a aceleiași instanțe și s-a fixat termen pentru soluționarea recursului declarat de reclamantă împotriva sentinței nr. 332/2007 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 27 ianuarie 2009. În motivarea recursului s-a arătat în esență: că preavizul este nelegal întrucât, cu încălcarea legii, impunea ca reclamanta să se înscrie la un examen pentru ocuparea unui post vacant, în caz contrar urmând să fie eliberată din funcție; că decizia de eliberare din funcție a fost dată cu încălcarea art. 84 2 alin. (6) din Legea nr. 188/1999 fiind privată de dreptul de transfer prin intermediul A.N.F.P.

în perioada de preaviz; că decizia de eliberare din funcție a încălcat dispozițiile art. 84 3 din Legea nr. 188/1999, deoarece au fost scoase la concurs posturi similare cu funcția ocupată de recurentă, în sensul că peste 50% din atribuții sunt aceleași; că legea nu prevede o procedură prealabilă pentru cererea de acordare a despăgubirilor, astfel cum a reținut instanța de fond. Verificând cauza în funcție de motivarea recursului și având în vedere dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele. Prin H.G.

nr. 1552/2006 a fost reorganizată Autoritatea Națională a Vămilor ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană la data de 1 ianuarie 2007. Conform acestei reorganizări, Autoritatea Națională a Vămilor a emis Ordinele nr. 8790 și nr. 8791 din 10 noiembrie 2006 prin care s-au desființat Direcțiile Regionale Vamale Arad și Timișoara iar prin Ordinul nr. 8795 din 10 noiembrie 2006 s-a înființat Direcția Regională Vamală Timișoara, care a preluat în subordine și birourile vamale de interior din fosta Direcție Regională Vamală Arad și de asemenea, atribuțiile și competența teritorială a acesteia.

Structura organizatorică a direcțiilor regionale vamale a fost adoptată pentru anul 2007 prin Ordinul vicepreședintelui Autorității Națională a Vămilor nr. 8799 din 10 noiembrie 2006. Lista funcțiilor publice de execuție vacante a fost emisă la data de 1 ianuarie 2007, listă care cuprinde funcțiile publice vacante structurate pe sectoare de activitate fiind prevăzut numărul posturilor vacante aferente funcției publice raportat la nivelul studiilor. Preavizul contestat de reclamantă se constată că a fost emis cu respectarea dispozițiilor art. 84 2 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, întrucât i s-a adus la cunoștință cu 30 de zile înainte faptul că postul va fi desființat, că lista posturilor pentru care urmează să opteze este afișată la sediul Direcției Regionale Vamale Arad, termenele de înscriere și de susținere a examenului, examen organizat doar în situația în care pentru un post au optat doi sau mai mulți funcționari publici.

Or, recurenta nu a optat pentru nici una dintre funcțiile publice vacante. În situația în care opta să se înscrie pentru una din funcțiile publice vacante în funcție de numărul celor înscriși pe aceeași funcție publică, putea să susțină un examen sau să fie redistribuită pe una din funcțiile publice rămase vacante. În ce privește dispozițiile art. 84 2 alin. (6) din Legea nr. 188/1999, Curtea apreciază că au fost respectate. Din conținutul acestui text legal rezultă că funcția publică vacantă corespunzătoare se identifică în perioada de preaviz însă transferul nu este obligatoriu să fie realizat în aceeași perioadă. Oricum, recurenta nu a optat în acest sens neformulând o cerere scrisă în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 78 din Legea nr. 188/1999.

Având în vedere că din lista funcțiilor publice vacante rezultă faptul că la nivelul autorității vamale existau funcții publice corespunzătoare funcției deținute anterior de reclamantă – care i-au fost puse la dispoziție, astfel cum a fost încunoștințată prin preaviz – se apreciază că intimata nu avea obligația să solicite lista funcțiilor publice din cadrul altor instituții publice decât autoritatea reorganizată. Curtea are în vedere dispozițiile art. 84 2 alin. (5) și 6 din Legea nr. 188/1999 din conținutul cărora rezultă existența obligației pentru autoritatea publică de a pune la dispoziția funcționarilor publici a unor funcții publice vacante „corespunzătoare”, termen care indică păstrarea prerogativelor funcției deținute de către funcționarul public la momentul reorganizării.

Referitor la dispozițiile art. 84 3 din Legea nr. 188/1999, Curtea apreciază că susținerile recurentei exced obiectului acțiunii având în vedere că posturile similare pretins înființate de către intimată se referă la un moment ulterior eliberării din funcție a reclamantei. În ce privește capătul de cerere referitor la despăgubiri, se constată că instanța de fond în mod eronat a motivat respingerea cererii pentru lipsa procedurii prealabile. Acest aspect nu este însă de natură a determina modificarea soluției, deoarece petitul privind despăgubirile este subsecvent celui referitor la anularea actelor administrative.

Or, cererea de anulare a preavizului, a ordinului de aprobare a Regulamentului pentru organizarea și desfășurarea examenelor pentru numirea în funcțiile vacante existente în statul de funcții al Autorității Naționale a Vămilor, a actelor subsecvente, inclusiv a examenului organizat în baza Ordinului Autorității Naționale a Vămilor nr. 8829/2006, a ordinului de eliberare din funcție a reclamantei (nr. 10148/2006), este nefondată astfel cum s-a analizat mai sus și cum a reținut și instanța de fond. Neanulându-se actele administrative și mai cu seamă ordinul de eliberare din funcție și nedispunându-se reintegrarea petentei, instanța nu are a analiza cererea de despăgubiri. Pentru considerentele expuse recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.C. împotriva sentinței civile nr. 332 din 12 decembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 februarie 2009.