ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 546/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 21 decembrie 2006

reclamanta P.C. a solicitat anularea Ordinului nr. 8829 din 17 noiembrie 2006

privind aprobarea Regulamentului pentru organizarea și desfășurarea examenelor

pentru numirea în funcții vacante existente în statul de funcții al Autorității

Naționale a Vămilor la data de 1 ianuarie 2007, a preavizului nr. 63955/116 din

24 noiembrie 2006 și a actelor administrative subsecvente, inclusiv a

examenului organizat în baza Ordinului nr. 8829 din 17 noiembrie 2006.

Reclamanta a mai solicitat obligarea la daune morale de 70.000 lei a Autorității

Naționale a Vămilor și la plata prejudiciilor materiale cauzate.

Reclamanta a formulat o

acțiune identică – Dosar nr. 346/59/2007 al Curții de Apel Timișoara, secția de

contencios administrativ și fiscal, precum și o altă acțiune similară la care a

adăugat un capăt de cerere prin care a solicitat anularea Ordinului Autorității

Naționale a Vămilor nr. 10148/2006 prin care a fost eliberată din funcția

publică pe care o exercita și a actelor subsecvente care au condus la acest

ordin – Dosar nr. 513/59/2007 al aceleiași instanțe.

Cauzele au fost conexate la

Dosarul nr. 14/59/2007 al Curții de Apel Timișoara, secția de contencios

administrativ și fiscal, în care s-a pronunțat sentința nr. 332/2007, în

prezent recurată.

Curtea de Apel Timișoara, secția

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 332 din 12

decembrie 2007 a respins acțiunea formulată de reclamantă iar Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia

nr. 2388 din 11 iunie 2008 a respins recursul reclamantei ca tardiv formulat.

La data de 13 iunie 2008

reclamanta a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 2388 din 11

iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, în temeiul art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ.

În motivarea contestației

s-a arătat că recursul nu a fost declarat tardiv, întrucât sentința nu a fost comunicată

reclamantei la domiciliul procesual ales, astfel cum a specificat în cererile

introductive de instanță (Dosar nr. 346/59/2007 și Dosar nr. 513/59/2007

conexate), respectiv la sediul SC V.A. SA din Timișoara.

Prin Decizia nr. 3457/2008 a

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, a fost admisă contestația în anulare, a fost anulată Decizia 2388/2008

a aceleiași instanțe și s-a fixat termen pentru soluționarea recursului

declarat de reclamantă împotriva sentinței nr. 332/2007 a Curții de Apel

Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 27 ianuarie

2009.

În motivarea recursului s-a

arătat în esență: că preavizul este nelegal întrucât, cu încălcarea legii,

impunea ca reclamanta să se înscrie la un examen pentru ocuparea unui post

vacant, în caz contrar urmând să fie eliberată din funcție; că decizia de

eliberare din funcție a fost dată cu încălcarea art. 84

2

alin. (6)

din Legea nr. 188/1999 fiind privată de dreptul de transfer prin intermediul A.N.F.P.

în perioada de preaviz; că decizia de eliberare din funcție a încălcat

dispozițiile art. 84

3

din Legea nr. 188/1999, deoarece au fost

scoase la concurs posturi similare cu funcția ocupată de recurentă, în sensul

că peste 50% din atribuții sunt aceleași; că legea nu prevede o procedură

prealabilă pentru cererea de acordare a despăgubirilor, astfel cum a reținut

instanța de fond.

Verificând cauza în funcție

de motivarea recursului și având în vedere dispozițiile art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte reține următoarele.

Prin H.G. nr. 1552/2006 a

fost reorganizată Autoritatea Națională a Vămilor ca urmare a aderării României

la Uniunea Europeană la data de 1 ianuarie 2007. Conform acestei reorganizări,

Autoritatea Națională a Vămilor a emis Ordinele nr. 8790 și nr. 8791 din 10

noiembrie 2006 prin care s-au desființat Direcțiile Regionale Vamale Arad și

Timișoara iar prin Ordinul nr. 8795 din 10 noiembrie 2006 s-a înființat

Direcția Regională Vamală Timișoara, care a preluat în subordine și birourile

vamale de interior din fosta Direcție Regională Vamală Arad și de asemenea,

atribuțiile și competența teritorială a acesteia. Structura organizatorică a

direcțiilor regionale vamale a fost adoptată pentru anul 2007 prin Ordinul

vicepreședintelui Autorității Națională a Vămilor nr. 8799 din 10 noiembrie 2006.

Lista funcțiilor publice de execuție vacante a fost emisă la data de 1 ianuarie

2007, listă care cuprinde funcțiile publice vacante structurate pe sectoare de

activitate fiind prevăzut numărul posturilor vacante aferente funcției publice

raportat la nivelul studiilor.

Preavizul contestat de

reclamantă se constată că a fost emis cu respectarea dispozițiilor art. 84

2

alin. (3) din Legea nr. 188/1999, întrucât i s-a adus la cunoștință cu 30 de

zile înainte faptul că postul va fi desființat, că lista posturilor pentru care

urmează să opteze este afișată la sediul Direcției Regionale Vamale Arad,

termenele de înscriere și de susținere a examenului, examen organizat doar în

situația în care pentru un post au optat doi sau mai mulți funcționari publici.

Or, recurenta nu a optat

pentru nici una dintre funcțiile publice vacante. În situația în care opta să

se înscrie pentru una din funcțiile publice vacante în funcție de numărul celor

înscriși pe aceeași funcție publică, putea să susțină un examen sau să fie

redistribuită pe una din funcțiile publice rămase vacante.

În ce privește dispozițiile art.

84

2

alin. (6) din Legea nr. 188/1999, Curtea apreciază că au fost

respectate. Din conținutul acestui text legal rezultă că funcția publică

vacantă corespunzătoare se identifică în perioada de preaviz însă transferul nu

este obligatoriu să fie realizat în aceeași perioadă.

Oricum, recurenta nu a optat

în acest sens neformulând o cerere scrisă în condițiile prevăzute de

dispozițiile art. 78 din Legea nr. 188/1999. Având în vedere că din lista

funcțiilor publice vacante rezultă faptul că la nivelul autorității vamale

existau funcții publice corespunzătoare funcției deținute anterior de

reclamantă – care i-au fost puse la dispoziție, astfel cum a fost

încunoștințată prin preaviz – se apreciază că intimata nu avea obligația să

solicite lista funcțiilor publice din cadrul altor instituții publice decât

autoritatea reorganizată. Curtea are în vedere dispozițiile art. 84

2

alin. (5) și 6 din Legea nr. 188/1999 din conținutul cărora rezultă existența

obligației pentru autoritatea publică de a pune la dispoziția funcționarilor

publici a unor funcții publice vacante „corespunzătoare”, termen care indică

păstrarea prerogativelor funcției deținute de către funcționarul public la

momentul reorganizării.

Referitor la dispozițiile art.

84

3

din Legea nr. 188/1999, Curtea apreciază că susținerile

recurentei exced obiectului acțiunii având în vedere că posturile similare

pretins înființate de către intimată se referă la un moment ulterior eliberării

din funcție a reclamantei.

În ce privește capătul de

cerere referitor la despăgubiri, se constată că instanța de fond în mod eronat

a motivat respingerea cererii pentru lipsa procedurii prealabile. Acest aspect

nu este însă de natură a determina modificarea soluției, deoarece petitul

privind despăgubirile este subsecvent celui referitor la anularea actelor

administrative. Or, cererea de anulare a preavizului, a ordinului de aprobare a

Regulamentului pentru organizarea și desfășurarea examenelor pentru numirea în

funcțiile vacante existente în statul de funcții al Autorității Naționale a

Vămilor, a actelor subsecvente, inclusiv a examenului organizat în baza

Ordinului Autorității Naționale a Vămilor nr. 8829/2006, a ordinului de

eliberare din funcție a reclamantei (nr. 10148/2006), este nefondată astfel cum

s-a analizat mai sus și cum a reținut și instanța de fond. Neanulându-se actele

administrative și mai cu seamă ordinul de eliberare din funcție și

nedispunându-se reintegrarea petentei, instanța nu are a analiza cererea de

despăgubiri.

Pentru considerentele expuse

recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de

ordine publică în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de P.C. împotriva sentinței

civile nr. 332 din 12 decembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 3 februarie 2009.