ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3959/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3342 din 13

decembrie 2007, pronunțată în dosar nr. 33476/3/2006, Curtea de Apel București,

secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată

excepția tardivității formulării acțiunii și a respins ca neîntemeiată cererea

formulată de reclamanții A.N.P.I. și N.M.P. împotriva pârâtei C.N.V.M.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de

Apel București a reținut că actele administrative atacate au caracter normativ

și conform art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 pot fi atacate oricând.

Pe fondul acțiunii, s-a apreciat că:

- fondurile cu capital de risc au

obligația încadrării într-unul din tipurile de AOPC exclusiv pentru protecția investitorilor

acestor fonduri conform competenței pârâtei;

- termenul de 45 de zile prevăzut de art.

22 din Instrucțiunea nr. 2/2006 este de recomandare, iar până la împlinirea

acestuia reglementarea fondurilor se face conform Regulamentului nr. 15/2004, neputându-se

reține existența unui vid legislativ;

- nu se poate reține încălcarea

dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 52/2003 în sensul că reglementarea nu ar fi

impusă de o situație de urgență deoarece pârâta a emis Instrucțiunea nr. 2/2006

cu respectarea principiului prudenței;

- dispunerea de măsuri nr. 1/2007 are un

caracter practic; nu este necesar consimțământul fiecărei instituții în parte;

- Ordonanța nr. 600/2006 și având nr. 54/2006

sunt legal emise;

- nu sunt îndeplinite condițiile impuse

de art. 18 din Legea nr. 554/2004 pentru acordarea de daune morale.

Împotriva acestei sentințe au formulat

recurs reclamanta A.N.P.I., pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ.

Instanța de fond a ignorat prevederile

art. 13 alin. (1) și art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 care recomandă

judecătorului să studieze atât actele atacate, cât și întreaga documentație

care a stat la baza emiterii lor, precum și orice alte lucrări necesare.

Recurenta se plânge că instanța de fond

nu a solicitat ca pârâta să depună toate actele necesare soluționării pricinii.

Actele solicitate și nedepuse la dosar

sunt indicate la filele 2-6 din cererea de recurs, precum și prin cererea

depusă la fila 36 în dosarul de recurs.

Recurenta susține și greșita pronunțare

asupra termenului de 45 de zile, susținând că nu există nicio probă la dosar

din care să rezulte calificarea termenului ca fiind de recomandare.

De asemenea, recurenta consideră că

motivarea în sensul că „nu s-au reținut de către instanță aspecte neprecizate

de natură penală din acțiunea pe rol, întrucât țin de dosarul penal în cererea

de soluționare al FNF” este străină de natura pricinii.

Împotriva aceleiași sentințe a formulat

recurs reclamantul N.M.P., pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ.

1.

Motive de ordin procedural

Recurentul consideră că actul de

procedură, încheierea din 6 decembrie 2007, prin care s-a judecat prima

recuzare depusă la 6 decembrie 2007 a fost întocmit de o instanță care nu a

respectat procedura legală, respectiv prevederile art. 30 alin. (1) și art. 32 alin.

(1) C. proc. civ., fiind lovit de nulitate conform art. 105 C. proc. civ., nulitatea

acestui act atrage după sine și nulitatea actelor următoare, conform art. 106 C.

proc. civ., de unde rezultă că și încheierea din 6 decembrie 2007, orele 12

40

,

prin care s-a judecat a doua cerere de recuzare este nulă.

Recurentul arată că instanța nu a

prezentat încheierea prin care s-a respins prima cerere de recuzare și nu a

fost citită în ședință publică.

Motivarea instanței referitoare la cea

de-a doua cerere de recuzare pe motivul că refuzul instanței de a admite proba

cu actul proces verbal al ședinței C.N.V.M. din 30 ianuarie 2006 prin care s-a

aprobat emiterea

o

rdinului C.N.V.M.

nr. 1 din 31 ianuarie 2006 pentru aprobarea Instrucțiunii C.N.V.M. nr. 2 din 28

ianuarie 2006 este netemeinică și nelegală.

A doua cerere de recuzare a vizat

instanța care a judecat fondul pricinii și nu o instanță ierarhic superioară,

astfel încât referirea la art. 30 alin. (4) C. proc. civ. nu are legătură cu

situația de față.

Nu s-a făcut nici dovada că asupra celei

de-a doua cereri de recuzare s-a pronunțat un alt complet de judecată.

În ceea ce privește motivul recuzării încheierea

precizează că reclamanții au solicitat „procesul-verbal de ședință C.N.V.M. din

30 ianuarie 2006” fără să arate așa cum era menționat în cererea de recuzare,

că s-a solicitat partea din procesul-verbal care se referea doar la Dispoziția de măsuri nr. 1/2006.

Motive legate de emiterea hotărârii cu

încălcarea sau aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) și

motive legate de folosirea unor motivații contradictorii în sentință, ori

străine de natura pricinii (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.).

Motivele sunt comune recursului formulat

de A.N.P.I. și se referă la împrejurarea că nu s-au depus la dosar toate actele

care au stat la baza emiterii actelor administrative contestate, precum și

orice alte lucrări necesare, nu s-a analizat legalitatea actelor și a

operațiunilor administrative.

Nu s-au depus la dosar acte justificatoare

pentru emiterea în regim de urgență a Instrucțiunilor nr. 2/2006 și nici Procesul

verbal al Adunării Generale a Investitorilor sau scrisorile C.N.V.M. prin care

erau aprobate unele reguli de funcționare ale FOA.

Nu sa ținut seama că unele acte au fost

emise după data de 28 iulie 2005 și că avizul nr. 54/2006 era semnat de un

funcționar necompetent. Nu s-a permis dovedirea acestor aspecte.

Intimatul-pârât C.N.V.M. a formulat întâmpinare

prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând legalitatea

actelor administrativ contestate.

Recursul este fondat și urmează a fi

admis, pentru următoarele considerente:

Atât în acțiune cât și prin motivele de

recurs, recurenții-reclamanți au solicitat obligarea C.N.V.M. la depunerea de

înscrisuri, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 12 și art. 18 din Legea nr. 554/2004

modificată.

Instanța de fond a dispus că pârâtul C.N.V.M.

să depună la dosar toate actele care au stat la baza emiterii actelor

administrative contestate.

Pârâtul a depus la dosar o parte dintre

aceste acte, iar la solicitarea reclamanților instanța de fond a dispus prin

încheierea de ședință din 13 septembrie 2007 completarea documentației cu

actele solicitate de reclamantă. Cererea a fost motivată de către reclamanți în

sensul că și înscrisurile solicitate au stat la baza emiterii actelor

administrative contestate.

Prin încheierea de ședință din 11

octombrie 2007, instanța de fond a revenit asupra măsurii dispuse, considerând

satisfăcător răspunsul pârâtului în sensul că actele nu există.

Prin încheierea de ședință din 8

noiembrie 2007, instanța de fond s-a pronunțat cu privire la unul dintre

înscrisurile solicitate de reclamanți, și anume la procesul-verbal al ședinței

prin care s-a aprobat avizul nr. 54 din 30 august 2006, susținând că acesta nu

este necesar soluționării cauzei.

Instanța de fond nu și-a motivat soluția

adoptată.

Nici prin sentința pronunțată în cauză,

instanța de fond nu și-a motivat opțiunea respingerii depunerii la dosar a

actelor solicitate de reclamanți.

Actele solicitate de reclamanți au fost

respinse în bloc de către instanța de fond, care a ținut seama numai de părerea

nemotivată a pârâtului.

Respingerea unor probe (în cazul de față

a probei cu înscrisuri) trebuie să se facă motivat, instanțele având obligația

să-și motiveze soluția pentru fiecare act în parte.

Motivarea lapidară a instanței de fond

care a arătat doar că actele nu sunt necesare dezlegării pricinii fără a analiza

în concret pentru fiecare înscris îndeplinirea condiției, duce la încălcarea

dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din C.E.D.O.

Mai mult, anterior respingerii cererii,

instanța de fond a admis aceeași cerere, considerând că actele solicitate sunt

necesare dezlegării pricinii.

Procedând astfel, instanța de fond a

pronunțat o hotărâre criticabilă și nelegală.

Sentința pronunțată nu a avut drept

suport probator toate actele necesare dezlegării pricinii.

Față de acestea, în speță sunt aplicabile

prevederile art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ., art. 20 din

Legea nr. 554/2004 urmând a se dispune casarea sentinței recurate cu consecința

trimiterii cauzei spre rejudecarea aceleiași instanțe.

Rejudecând cauza, instanța de fond va

avea obligația să analizeze fiecare înscris solicitat de reclamanți și să se

pronunțe motivat cu privire la necesitatea depunerii la dosar și legătura

acestuia cu speța și cu actele administrativ contestate.

Urmează a se constata că nu este necesar

ca instanța de recurs să se pronunțe asupra motivelor de recurs de ordin

procedural invocat de recurentul, persoană fizică, față de soluția adoptată.

Cu ocazia rejudecării se va ține seama și

de celelalte aspecte invocate de recurenți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de A.N.P.I.

și de N.M.P. împotriva sentinței civile nr. 3342 din 13 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6

noiembrie 2008.