ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2249/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 4439/87/2007 pe rolul Tribunalului

Teleorman, creditoarea SC R.T.I. SRL București a solicitat emiterea unei

ordonanțe care să cuprindă somarea debitoarei SC D.C. SRL Turnu Măgurele să-i

plătească suma de 400.000 dolari SUA , cu cheltuieli de judecată. La 11

februarie 2008, reclamanta și-a înlocuit cererea în realizare cu o cerere în

constatare.

Prin sentința comercială nr. 143 din 12 mai 2008, Tribunalul Teleorman a

admis excepția invocată de pârâta SC D.C. SRL, cu sediul în Turnu Măgurele,

județul Teleorman, în contradictoriu cu reclamanta SC R.T.I. SRL București, cu

sediul în București, sector 2, și a respins ca inadmisibilă acțiunea în

constatare formulată de reclamantă împotriva pârâtei.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

SC D.C. SRL (fosta SC V. SA Turnu Măgurele) a dobândit prin contractul

de vânzare-cumpărare nr. 3681 din 2 septembrie 2005 calitatea de succesor

universal al SC T. Turnu Măgurele, preluând în integralitate  ,,Activul

platformei de fabricație T.,, cu toate drepturile și obligațiile existente în

patrimoniul acestei societăți.

SC R.T.I. SRL, în calitate de creditor al SC T. SA (în prezent radiată)

are un drept de creanță consolidat în patrimoniul SC D.C. SRL, în cuantum de

40.000 dolari SUA , reprezentând contravaloarea utilajelor individualizate în

dispozitivul sentinței comerciale nr. 92 din 25 aprilie 2005, pronunțată de

Tribunalul Teleorman, definitivă prin decizia comercială nr. 424 din 25

septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială,

irevocabilă prin nerecurare.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta SC D.C. SRL a susținut că reclamanta

are la dispoziție acțiunea în realizarea dreptului, respectiv de a solicita

obligarea pârâtei la plata sumei de 400.000 dolari SUA printr-o acțiune în

pretenții.

Potrivit art. 111 C. proc. civ., partea care are interes poate să facă

cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu

poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului, astfel că reclamanta

avea posibilitatea să introducă o acțiune în realizarea dreptului împotriva

pârâtei care, consideră reclamanta, este succesor universal al SC T. SA Turnu

Măgurele.

Curtea de apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 501

din 20 noiembrie 2008 respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta

reclamantă SC R.T.I. SRL București, împotriva sentinței comerciale nr. 143 din

12 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman în contradictoriu cu

intimata-pârâtă SC D.C. SRL Turnu Măgurele .

Respinge cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată.

Instanța de apel a reținut următoarele :

Critica de nelegalitate relativă la lipsa motivelor de fapt și de drept

ce au fundamentat convingerea instanței la momentul pronunțării hotărârii,

raportat la prevederile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., este nefondată. În ce

privește excepția netimbrării, Curtea reține că instanța de fond a calificat în

mod expres și judicios acțiunea drept o acțiune în constatare întemeiată pe

prevederile art. 111 C. proc. civ., a reținut că aceasta se timbrează cu taxă

de timbru fixă, a indicat temeiul de drept incident și, raportat la actele de

la dosar, a reținut achitarea taxei de timbru și a timbrului judiciar în

cuantum mai mare decât cel legal datorat.

În ceea ce privește excepția de inadmisibilitate, Curtea a reținut că

prima instanță a calificat corespunzător acțiunea raportat la cererea

modificatoare și la petitul acesteia, a indicat în mod corect temeiul juridic

ce guvernează regimul unei astfel de acțiuni, temei indicat de altfel expres

chiar de apelanta-reclamantă și, subsecvent acestei operațiuni, a dat eficiență

dispozițiilor art. 111 teza a II-a C. proc. civ., reținând caracterul subsidiar

al acțiunii în constatare atunci când partea are deschisă calea acțiunii de

realizare, Curtea apreciind că o motivare sintetică și riguroasă nu poate fi

asimilată lipsei motivelor de fapt și de drept care fundamentează soluția.

În raport de dispozițiile art. 111 teza a II-a C. proc. civ. Curtea a

apreciat că, deși legiuitorul nu vorbește

in terminis

de

inadmisibilitate și de natura acesteia de excepție procesuală, finalitatea     reglementării

se apropie de cea a excepțiilor, respectiv de a limita accesul reclamantului la

o           hotărâre pe fondul acțiunii în constatare și de a mărgini

cercetarea judecătorească la   examinarea existenței unei eventuale acțiuni în

realizare, consacrându-se astfel caracterul             subsidiar al acțiunii

în constatare față de cea în realizare.

Curtea a reținut, în completarea considerentelor primei instanței, că

apelanta-reclamantă avea la îndemână acțiunea în realizare a pretenției sale

chiar împotriva intimatei-pârâte, aceasta fiind calea procedurii execuționale

(ca ultimă fază a procesului civil), prin intermediul căreia putea să își

valorifice drepturile consacrate de sentința comercială nr. 92/2005 a

Tribunalului Teleorman.

Toate aceste argumente conduc la concluzia că acțiunea în constatare de

față nu putea fi primită și a fost corect respinsă ca inadmisibilă față de

existența acțiunii în realizare în modalitatea executării silite împotriva

intimatei-pârâte.

Prin cererea de recurs formulată, reclamanta SC R.T.I. SRL (SC R.T.I.

SRL) București a susținut că în mod greșit instanța de apel a apreciat că

,,hotărârea pronunțată de Tribunalul Teleorman se circumscrie condițiilor de

legalitate, așa cum acestea sunt instituite de art. 261 pct. 5 C. proc. civ.”.

Prevederile art. 261 pct. 5 C. proc. civ. au un caracter imperativ și

judecătorii fondului au obligația a arăta motivele de fapt și de drept care au

format convingerea lor, a enunța cele constatate, inclusiv dovezile care au

determinat pronunțarea soluției în cauză.

De asemenea, se susține că instanța de apel în mod greșit a tratat

regimul juridic aplicabil acțiunii principale, apreciind că aceasta nu se poate

circumscrie condițiilor de admisibilitate incidente unei acțiuni în constatare

și că excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a obiectului acțiunii au

rămas nesoluționate.

Temeiul de drept indicat de recurentă îl constituie art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă a solicitat respingerea

recursului ca nefondat.

Părțile nu au depus înscrisuri potrivit art. 305 C. proc. civ.

Recursul nu este fondat.

Înalta Curte analizând decizia recurată în raport de motivul invocat, de

înscrisurile dosarului și de dispozițiile incidente constată că situația expusă

nu se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit cărora

hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea

sau aplicarea greșită a legii.

Critica recurentei nu poate fi primită, întrucât hotărârea cuprinde

motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, neexistând

astfel o încălcare a legii de procedură respectiv a prevederilor art. 261 pct.

5 C. proc. civ.

Instanța a stabilit corect situația de fapt, a făcut o corectă și

riguroasă aplicare a dispozițiilor legale incidente, pronunțând o hotărâre ce

respectă cerințele art. 261 C. proc. civ.

În speță, potrivit art. 111 C. proc. civ., ,,partea care are interes

poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept.

Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului”,

astfel că reclamanta avea posibilitatea să introducă acțiune în realizarea

dreptului împotriva pârâtei care, consideră reclamanta, este succesor universal

al SC T. SA Turnu Măgurele.

Referitor la critica potrivit căreia excepțiile invocate au rămas

nesoluționate, aceasta nu poate fi reținută, deoarece instanța pronunțându-se

asupra inadmisibilității acțiunii, analiza acestora nu mai prezenta relevanță

asupra cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta SC

R.T.I. SRL (SC R.T.I. SRL) București împotriva deciziei nr. 501 din 20

noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC R.T.I. SRL (SC R.T.I. SRL)

BUCUREȘTI împotriva deciziei comerciale nr. 501 din 20 noiembrie 2008

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 octombrie 2009.