ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3398/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 3 ianuarie 2007 reclamantul M.N.N.,

administrator al SA A. Salcia, județul Teleorman, a chemat în judecată pe

pârâta SC R.B. SA, agenția Turnu Măgurele, în calitate de succesoare a B.A. SA

și A.V.A.S., direcția generală a executării silite și licitații societății, în

calitate de succesoare a A.V.A.B. și a solicitat anularea actului juridic

intitulat contract de cesiune de creanță din 13 august 2005 încheiat între A.V.A.B.

București în calitate de cesionar și B.A. SA în calitate de cedent.

Curtea de apel București, secția a V-a

comercială, prin sentința comercială nr. 207 din 30 octombrie 2007 a respins excepțiile

invocate de SC R.B. SA și A.V.A.S. ca neîntemeiate și a respins acțiunea

reclamantei ca neîntemeiată.

S-a reținut în considerentele hotărârii că

excepția necompetenței materiale și teritoriale a fost soluționată prin

sentința civilă nr. 111 din 6 februarie 2007 prin care s-a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, iar în ceea ce privește

excepția de neîndeplinire a procedurii prealabile prevăzută de art. 46 alin.

(1) din O.U.G. nr. 51/1998, este neîntemeiată în raport de exigențele prevăzute

de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului conform

cărora accesul liber la justiție nu trebuie să fie teoretic și iluzoriu, ci

concret și efectiv.

În raport de precizarea acțiunii formulată la

data de 12 septembrie 2007 excepția lipsei capacității procesuale a SC R.B. SA,

agenția Turnu Măgurele, a rămas fără obiect, iar excepția lipsei calității

procesuale pasive a SC R.B. SA este neîntemeiată întrucât aceasta este succesoarea

B.A. SA.

Față de faptul că  reclamanta a invocat și motive

de nulitate absolută, instanța a reținut că excepțiile prescripției dreptului

la acțiune și a lipsei calității procesuale active, invocate de A.V.A.S. nu

sunt întemeiate.

Pe fondul litigiului s-a reținut că A.V.A.S. a

dobândit prin contractul de cesiune de creanță din 13 august 2001 o creanță

bancară neperformantă împotriva debitoarei SA A. Salcia în cuantum de 15.050

lei, iar anterior prin sentința nr. 274/1996 debitoarea a fost obligată la

plata creditului restant și penalități fără însă a se dispune rezilierea

contractelor de credit așa cum a susținut reclamanta.

Împotriva acestei sentințe reclamanta SA A. Salcia

a declarat recurs și a solicitat casarea sentinței pronunțată de Curtea de Apel

București și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente sau

modificarea acesteia și pe fond să se constate nulitatea contractului de

cesiune de creanță din 13 august 2001 încheiat între B.A. SA București și

O.R.C.B. București.

Prin întâmpinările depuse intimatele A.V.A.S.

și SC R.B. SA ambele cu sediul în București au solicitat respingerea recursului

formulat de reclamantă întrucât sentința recurată a fost pronunțată de Curtea

de Apel București care este instanța competentă din punct de vedere material.

Pe fondul cauzei acțiunea reclamantei a fost respinsă

în raport de probele administrate din care rezultă că aceasta nu a dovedit

achitarea debitului așa cum a susținut.

Înalta Curte se va pronunța conform

dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. asupra excepției de tardivitate a

recursului invocată de intimata - pârâtă SC R.B. SA București și pe care va

respinge pentru următoarele considerente:

Recurentei i s-a comunicat sentința instanței

de fond la data de 15 ianuarie 2008 conform dovezii de la fila 25, iar cererea

de recurs a fost formulată la data de 30 ianuarie 2008 deci în cadrul

termenului de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ.

De menționat că deși recurenta nu a motivat

în drept recursul, aceasta a invocat și reprodus critici privind încălcarea

dispozițiilor art. 304 pct. 5, 7 și 8 C. proc. civ.

În primul motiv de recurs s-a susținut că sentința

atacată a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe deoarece recurenta

funcționează în baza Legii nr. 36 din 30 aprilie 1991 privind societățile agricole

și în raport de aceasta competența de soluționare a cauzei revine instanței

civile.

Sentința Judecătoriei Turnu Măgurele prin

care s-a declinat competența în favoarea Curții de Apel București este lovită de

nulitate deoarece judecătorul de Judecătorie s-a antepronunțat și cu privire la

celelalte excepții și pe fondul litigiului, iar cu privire la aceste aspecte Curtea

de Apel s-a pronunțat încă o dată deși exista autoritate de lucru judecat.

Criticile nu sunt întemeiate.

Pe de o parte sentința nr. 111 din 6

februarie 2007 a Judecătoriei Turnu Măgurele prin care s-a declinat competența

cauzei în favoarea Curții de Apel București a rămas irevocabilă prin nerecurare,

așa încât criticile invocate cu privire la competența materială nu pot fi

analizate.

Pe de altă parte, în raport de obiectul

litigiului – anularea contractului de cesiune de creanță din 13 august 2001

încheiat între B.A. SA (în prezent SC R.B. SA) în calitate de cedent și A.V.A.B.

(în prezent A.V.A.S.) cu sediul în București în calitate de cesionar și de

dispozițiile art. 44 și art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 competența de

soluționare în primă instanță a cauzei revine Curții de Apel București.

În al doilea motiv de recurs s-a invocat că

sentința atacată cuprinde motive contradictorii (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.)

deoarece se reține că în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 948 C.

civ. și se respinge acțiunea prin care s-a solicitat anularea contractului de

cesiune de creanță din 13 august 2001 pentru neîndeplinirea condițiilor de validitate

prevăzute de art. 948 C. civ.

Nici acest motiv nu este întemeiat.

Este adevărat că în ultimul aliniat al

deciziei recurate s-a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art.

948 C. civ. și s-a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Referitor la mențiunea făcută că nu sunt îndeplinite

dispozițiile „art. 948 C. civ.„ în loc de sunt îndeplinite aceste dispoziții,

se constată că dintr-o eroare materială s-a trecut cuvântul „nu”, deoarece din

cuprinsul considerentelor rezultă că instanța a respins acțiunea reclamantei

întrucât reclamanta nu poate solicita nulitatea absolută a unui contract încheiat

în baza unei legi, respectiv Legea nr. 122/2001.

A invocat recurenta că instanța de fond a interpretat

greșit actul juridic dedus judecății (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.), respectiv

contractul de cesiune de creanță din 13 august 2007 în sensul că a fost încheiat

în baza Legii nr. 122/2001 contrar prevederilor din contract. Că cesiunea creanțelor

bancare neperformante este supusă dispozițiilor art. 1391 și urm. C. civ.

S-a invocat că B.A. SA, sucursala Teleorman,

a acționat-o în judecată și prin sentința civilă nr. 274/1996 a Tribunalului

Teleorman a fost obligată la 151.847.841 lei vechi sumă pentru care s-a început

executarea prin executorul judecătoresc de pe lângă această instanță.

Ulterior însă deși prin această hotărâre s-a

dispus rezilierea contractelor de credit, B.A. SA le-a investit cu formulă

executorie la Judecătoria Turnu Măgurele și în baza acestora s-a încheiat contractul

de cesiune de creanță din 13 august 2001.

Criticile nu sunt fondate.

Contractul de cesiune de creanță din 2001 s-a

încheiat așa cum rezultă din cuprinsul acestuia în conformitate cu dispozițiile

art. 1391 și urm. C. civ. și în scopul aducerii la îndeplinire a dispozițiilor

O.U.G. nr. 51/1998, cu modificările și completările ulterioare și Legii nr. 122/2001

aspect reținut și de instanța de fond.

Prin acest contract B.A. SA a cesionat către

O.R.C.B. creanța în valoare de 150.503.553.000 lei pe care o avea față de debitorul

cedat SA A. Salcia ce rezultă din titlurile de creanță menționate în anexa la

contract.

Prin sentința civilă nr. 274 din 21 mai 1996

a Tribunalului Teleorman s-a admis acțiunea reclamantei B.A. SA, sucursala

județeană Teleorman, și pârâta SA A. Salcia a fost obligată la plata sumei de

105.024.656 lei credit și 46.823.185 lei penalități în baza contractelor de

credit menționate în cuprinsul contractului de cesiune, fără însă a se dispune și

rezilierea contractelor așa cum a susținut recurenta, acestea constituind

titluri executorii.

În ultimul motiv de recurs invocat în temeiul

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. s-a susținut că sentința atacată este lipsită de

temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii deoarece,

instanța nu s-a pronunțat cu privire la toate cererile privind motivele de

nulitate absolută și relativă, nu a avut în vedere documentele ce atestă plata debitului,

nu s-a pronunțat cu privire la autoritatea de lucru judecat invocată de aceasta

și nici cu privire la adresa din 20 octombrie 1995 emisă de B.A. SA.

Criticile nu sunt întemeiate.

Motivul invocat de recurentă în temeiul

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizează situația în care hotărârea pronunțată

este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită

a legii.

În speță, prin criticile invocate recurenta

își manifestă nemulțumirea asupra soluției pronunțate și faptul că instanța nu

a reținut că debitul a fost achitat așa încât nu pot fi subsumate motivului de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

De menționat că debitul nu a fost achitat,

iar prin adresa din 3 octombrie 2001 emisă de SC R.B. SA - B.A. SA - agenția Turnu

Măgurele, invocată de recurentă, acesta în valoare de 150.503.553 lei a fost virat

la 10 septembrie 2001 la A.V.A.B. București conform O.U.G. nr. 431997, dar nu

achitat așa cum s-a susținut de recurentă.

Afirmația recurentei că B.A. SA prin adresa din

20 octombrie 1995 a dispus rezilierea contractelor, aspect pe care instanța nu

l-a examinat, este fără relevanță deoarece se referă la contractul de credit,

din 26 septembrie 1994, dar care nu face obiectul cesiunii de creanță din

litigiul dedus judecății.

În ceea ce privește cererea de îndreptare a

erorii materiale, completare și lămurire a dispozitivului sentinței recurate formulate

la instanța de fond, a fost suspendată la 23 aprilie 2008 conform dispozițiilor

art. 242 pct. 2 C. proc. civ. și nu a fost soluționată.

Pentru toate aceste considerente urmează ca

potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă ca nefondat recursul

reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția de tardivitate invocată de

intimata - pârâtă SC R.B. SA București.

Respinge recursul declarat de reclamanta SA

A. Salcia, împotriva sentinței comerciale nr. 207 din 30 octombrie 2007

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14

noiembrie 2008.