ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3398/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 3 ianuarie 2007 reclamantul M.N.N., administrator al SA A. Salcia, județul Teleorman, a chemat în judecată pe pârâta SC R.B. SA, agenția Turnu Măgurele, în calitate de succesoare a B.A. SA și A.V.A.S., direcția generală a executării silite și licitații societății, în calitate de succesoare a A.V.A.B. și a solicitat anularea actului juridic intitulat contract de cesiune de creanță din 13 august 2005 încheiat între A.V.A.B. București în calitate de cesionar și B.A. SA în calitate de cedent. Curtea de apel București, secția a V-a comercială, prin sentința comercială nr. 207 din 30 octombrie 2007 a respins excepțiile invocate de SC R.B.

SA și A.V.A.S. ca neîntemeiate și a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată. S-a reținut în considerentele hotărârii că excepția necompetenței materiale și teritoriale a fost soluționată prin sentința civilă nr. 111 din 6 februarie 2007 prin care s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, iar în ceea ce privește excepția de neîndeplinire a procedurii prealabile prevăzută de art. 46 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998, este neîntemeiată în raport de exigențele prevăzute de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului conform cărora accesul liber la justiție nu trebuie să fie teoretic și iluzoriu, ci concret și efectiv. În raport de precizarea acțiunii formulată la data de 12 septembrie 2007 excepția lipsei capacității procesuale a SC R.B.

SA, agenția Turnu Măgurele, a rămas fără obiect, iar excepția lipsei calității procesuale pasive a SC R.B. SA este neîntemeiată întrucât aceasta este succesoarea B.A. SA. Față de faptul că reclamanta a invocat și motive de nulitate absolută, instanța a reținut că excepțiile prescripției dreptului la acțiune și a lipsei calității procesuale active, invocate de A.V.A.S. nu sunt întemeiate. Pe fondul litigiului s-a reținut că A.V.A.S. a dobândit prin contractul de cesiune de creanță din 13 august 2001 o creanță bancară neperformantă împotriva debitoarei SA A. Salcia în cuantum de 15.050 lei, iar anterior prin sentința nr. 274/1996 debitoarea a fost obligată la plata creditului restant și penalități fără însă a se dispune rezilierea contractelor de credit așa cum a susținut reclamanta.

Împotriva acestei sentințe reclamanta SA A. Salcia a declarat recurs și a solicitat casarea sentinței pronunțată de Curtea de Apel București și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente sau modificarea acesteia și pe fond să se constate nulitatea contractului de cesiune de creanță din 13 august 2001 încheiat între B.A. SA București și O.R.C.B. București. Prin întâmpinările depuse intimatele A.V.A.S. și SC R.B. SA ambele cu sediul în București au solicitat respingerea recursului formulat de reclamantă întrucât sentința recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București care este instanța competentă din punct de vedere material. Pe fondul cauzei acțiunea reclamantei a fost respinsă în raport de probele administrate din care rezultă că aceasta nu a dovedit achitarea debitului așa cum a susținut.

Înalta Curte se va pronunța conform dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. asupra excepției de tardivitate a recursului invocată de intimata - pârâtă SC R.B. SA București și pe care va respinge pentru următoarele considerente: Recurentei i s-a comunicat sentința instanței de fond la data de 15 ianuarie 2008 conform dovezii de la fila 25, iar cererea de recurs a fost formulată la data de 30 ianuarie 2008 deci în cadrul termenului de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ. De menționat că deși recurenta nu a motivat în drept recursul, aceasta a invocat și reprodus critici privind încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 5, 7 și 8 C. proc. civ. În primul motiv de recurs s-a susținut că sentința atacată a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe deoarece recurenta funcționează în baza Legii nr. 36 din 30 aprilie 1991 privind societățile agricole și în raport de aceasta competența de soluționare a cauzei revine instanței civile.

Sentința Judecătoriei Turnu Măgurele prin care s-a declinat competența în favoarea Curții de Apel București este lovită de nulitate deoarece judecătorul de Judecătorie s-a antepronunțat și cu privire la celelalte excepții și pe fondul litigiului, iar cu privire la aceste aspecte Curtea de Apel s-a pronunțat încă o dată deși exista autoritate de lucru judecat. Criticile nu sunt întemeiate. Pe de o parte sentința nr. 111 din 6 februarie 2007 a Judecătoriei Turnu Măgurele prin care s-a declinat competența cauzei în favoarea Curții de Apel București a rămas irevocabilă prin nerecurare, așa încât criticile invocate cu privire la competența materială nu pot fi analizate. Pe de altă parte, în raport de obiectul litigiului – anularea contractului de cesiune de creanță din 13 august 2001 încheiat între B.A.

SA (în prezent SC R.B. SA) în calitate de cedent și A.V.A.B. (în prezent A.V.A.S.) cu sediul în București în calitate de cesionar și de dispozițiile art. 44 și art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 competența de soluționare în primă instanță a cauzei revine Curții de Apel București. În al doilea motiv de recurs s-a invocat că sentința atacată cuprinde motive contradictorii (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.) deoarece se reține că în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 948 C. civ. și se respinge acțiunea prin care s-a solicitat anularea contractului de cesiune de creanță din 13 august 2001 pentru neîndeplinirea condițiilor de validitate prevăzute de art. 948 C. civ. Nici acest motiv nu este întemeiat.

Este adevărat că în ultimul aliniat al deciziei recurate s-a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 948 C. civ. și s-a respins acțiunea ca neîntemeiată. Referitor la mențiunea făcută că nu sunt îndeplinite dispozițiile „art. 948 C. civ.„ în loc de sunt îndeplinite aceste dispoziții, se constată că dintr-o eroare materială s-a trecut cuvântul „nu”, deoarece din cuprinsul considerentelor rezultă că instanța a respins acțiunea reclamantei întrucât reclamanta nu poate solicita nulitatea absolută a unui contract încheiat în baza unei legi, respectiv Legea nr. 122/2001. A invocat recurenta că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății (art. 304 pct. 8 C. proc.

civ.), respectiv contractul de cesiune de creanță din 13 august 2007 în sensul că a fost încheiat în baza Legii nr. 122/2001 contrar prevederilor din contract. Că cesiunea creanțelor bancare neperformante este supusă dispozițiilor art. 1391 și urm. C. civ. S-a invocat că B.A. SA, sucursala Teleorman, a acționat-o în judecată și prin sentința civilă nr. 274/1996 a Tribunalului Teleorman a fost obligată la 151.847.841 lei vechi sumă pentru care s-a început executarea prin executorul judecătoresc de pe lângă această instanță. Ulterior însă deși prin această hotărâre s-a dispus rezilierea contractelor de credit, B.A. SA le-a investit cu formulă executorie la Judecătoria Turnu Măgurele și în baza acestora s-a încheiat contractul de cesiune de creanță din 13 august 2001. Criticile nu sunt fondate.

Contractul de cesiune de creanță din 2001 s-a încheiat așa cum rezultă din cuprinsul acestuia în conformitate cu dispozițiile art. 1391 și urm. C. civ. și în scopul aducerii la îndeplinire a dispozițiilor O.U.G. nr. 51/1998, cu modificările și completările ulterioare și Legii nr. 122/2001 aspect reținut și de instanța de fond. Prin acest contract B.A. SA a cesionat către O.R.C.B. creanța în valoare de 150.503.553.000 lei pe care o avea față de debitorul cedat SA A. Salcia ce rezultă din titlurile de creanță menționate în anexa la contract. Prin sentința civilă nr. 274 din 21 mai 1996 a Tribunalului Teleorman s-a admis acțiunea reclamantei B.A.

SA, sucursala județeană Teleorman, și pârâta SA A. Salcia a fost obligată la plata sumei de 105.024.656 lei credit și 46.823.185 lei penalități în baza contractelor de credit menționate în cuprinsul contractului de cesiune, fără însă a se dispune și rezilierea contractelor așa cum a susținut recurenta, acestea constituind titluri executorii. În ultimul motiv de recurs invocat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. s-a susținut că sentința atacată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii deoarece, instanța nu s-a pronunțat cu privire la toate cererile privind motivele de nulitate absolută și relativă, nu a avut în vedere documentele ce atestă plata debitului, nu s-a pronunțat cu privire la autoritatea de lucru judecat invocată de aceasta și nici cu privire la adresa din 20 octombrie 1995 emisă de B.A.

SA. Criticile nu sunt întemeiate. Motivul invocat de recurentă în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizează situația în care hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. În speță, prin criticile invocate recurenta își manifestă nemulțumirea asupra soluției pronunțate și faptul că instanța nu a reținut că debitul a fost achitat așa încât nu pot fi subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. De menționat că debitul nu a fost achitat, iar prin adresa din 3 octombrie 2001 emisă de SC R.B. SA - B.A. SA - agenția Turnu Măgurele, invocată de recurentă, acesta în valoare de 150.503.553 lei a fost virat la 10 septembrie 2001 la A.V.A.B.

București conform O.U.G. nr. 431997, dar nu achitat așa cum s-a susținut de recurentă. Afirmația recurentei că B.A. SA prin adresa din 20 octombrie 1995 a dispus rezilierea contractelor, aspect pe care instanța nu l-a examinat, este fără relevanță deoarece se referă la contractul de credit, din 26 septembrie 1994, dar care nu face obiectul cesiunii de creanță din litigiul dedus judecății. În ceea ce privește cererea de îndreptare a erorii materiale, completare și lămurire a dispozitivului sentinței recurate formulate la instanța de fond, a fost suspendată la 23 aprilie 2008 conform dispozițiilor art. 242 pct. 2 C. proc. civ. și nu a fost soluționată. Pentru toate aceste considerente urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. să se respingă ca nefondat recursul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția de tardivitate invocată de intimata - pârâtă SC R.B. SA București. Respinge recursul declarat de reclamanta SA A. Salcia, împotriva sentinței comerciale nr. 207 din 30 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2008.