ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1796/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj reclamantul I.M. a solicitat în

contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr.

21196 din 16 mai 2007 emisă de pârâtă, obligarea acesteia să-i recunoască calitatea

de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și, totodată, să-i acorde drepturile

prevăzute de această lege pentru perioada 8 octombrie 1942-6 martie 1945,

începând cu data de 1 august 2006.

În

motivarea acțiunii reclamantul a arătat că, s-a născut la data de 8 octombrie 1942 în localitatea în care familia sa s-a refugiat, respectiv orașul Brașov.

În susținerea acțiunii, reclamantul a

depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă, copia

adeverinței de recensământ din anul 1941 din localitatea Brașov din care

rezultă că tatăl său a fost refugiat în această localitate precum și copia

certificatului nr. 74 din 9.04.1941 emis de Ministerul Coordonării Statului

Major Economic, Recensământul general al României din anul 1941, care dovedesc

că familia reclamantului s-a refugiat în localitatea Brașov, acesta născându-se

în perioada de refugiu a părinților săi.

Mai mult, mama sa, I.E., este

beneficiară a Legii nr. 189/2000, Casa Județeană de Pensii Cluj recunoscându-i

statutul de refugiat prin hotărârea nr. 8.980 din 20 martie 2003.

Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat

respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 633 din 22 noiembrie 2007 Curtea de Apel Cluj a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 21196 din 16 mai 2007, a obligat pârâta să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr.

189/2000 și totodată să-i acorde drepturile bănești prevăzute de această lege,

începând cu data de 1 august 2006.

Pentru a adopta această soluție, instanța

de fond a reținut, în esență, că reclamantul a făcut dovada, prin probele

administrate, că se încadrează în dispozițiile prevederilor art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000, fiind născut în localitatea în care părinții săi au fost

refugiați ca urmare a cedării Ardealului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs pârâta, Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

În motivele de recurs se susține că

reclamantul nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr.

189/2000.

Se mai arată că reclamantul nu și-a

schimbat domiciliul, fiind născut în localitatea de refugiu, iar părinții s-au

refugiat anterior nașterii sale, în această localitate. De asemenea,

reclamantul nu a suferit persecuții din motive etnice, fiind născut pe un

teritoriu aparținând Statului Român.

Examinând cauza și sentința atacată în

raport cu criticile recurentei, cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C.

proc. civ. Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru cele ce se

vor arăta în continuare:

Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act

normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre situațiile expres prevăzute de lege.

Prin persoana care a fost strămutată,

expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana care a fost mutată

sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive

etnice.

Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi

compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau au avut de

suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.

Cum, în cauză, s-a făcut dovada și

este de necontestat faptul că reclamantul s-a născut în perioada refugiului

părinților săi, în mod corect a reținut instanța de fond că aceasta, începând

cu data nașterii sale, 8 octombrie 1942, a avut aceeași situație a părinților săi,

suportând consecințele morale și materiale ale refugiului.

În consecință, pentru considerentele

arătate și în conformitate cu art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca

nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 633 din 22 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2008.