ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4103/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4103/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Instanța a respins totodată, cererea de chemare în garanție a Ministerul
Economiei și Finanțelor precum și cererea privind acordarea de daune interese.
Pentru a hotărî astfel, instanța a
reținut că, potrivit art. 37 pct. 2 din O.G. nr. 38/2003, la plecarea în concediul
de odihnă, polițistul are dreptul la o primă de concediu egală cu salariul de
bază din luna precedentă, iar în conformitate cu art. 6 din același act normativ,
și la plata unui spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în
condițiile stabilite prin Ordin al Ministrului de Interne.
Pe cale de consecință, instanța a
apreciat că măsura suspendării acestor dispoziții legale are ca efect numai
amânarea aplicării acestora, odată cu expirarea duratei de suspendare a
dispozițiilor legale susmenționate devenind executorii.
S-a reținut totodată că suspendarea
acestor drepturi contravine dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituția
României, reclamanții fiind discriminați față de celelalte categorii de
personal încadrate în muncă, precum și dispozițiilor art. 15 alin. (2) din
legea fundamentală, normele respective suspendând retroactiv un drept câștigat
sub imperiul O.G. nr. 38/2003.
S-a apreciat totodată, că nu este întemeiată cererea de chemare în
garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor, atâta vreme cât între părți nu
există vreun raport legal sau convențional de garanție cu privire la sumele
solicitate.
Împotriva acestei sentințe, în termen
legal, a declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor invocând excepția
lipsei calității procesuale pasive cu motivarea că raportul de muncă, în baza
căruia s-au acordat drepturile salariale solicitate, sunt între reclamanți și
instituția în care aceștia își desfășoară activitatea, aceasta din urmă având
obligația în calitate de ordonator principal de credite, și în conformitate cu
O.U.G. nr. 146/2007, de a lua măsurile ce se impun, în vederea aplicării
acestei măsuri; s-au invocat în acest sens și dispozițiile O.U.G. nr. 22/2002
care impun ordonatorilor principali de credite obligația de a depune
diligențele necesare în vederea virării creditelor bugetare, pentru asigurarea,
în bugetele proprii ale instituțiilor subordonate, a creditelor necesare plății
sumelor la care au fost obligați prin titluri executorii.
Recurentul a invocat în recursul său și
practica Înalta Curte de Casație și Justiție care, în mod constant, s-a
pronunțat în sensul respingerii cererii de chemare în garanție a pârâtului,
care nu a fost parte la semnarea contractului colectiv de muncă sau individual
de muncă.
Recursul este fondat și urmează a fi
admis, pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, instanța de fond s-a
pronunțat fără a reține lipsa calității procesuale pasive a Ministerul
Economiei și Finanțelor , între acesta și persoana obligată în raportul juridic
dedus judecății, neexistând identitate, în lipsa unor raporturi de serviciu,
între această autoritate și reclamanți. Or, numai existența unor astfel de
raporturi juridice poate justifica legitimarea procesuală pasivă, în cauză, a unei
autorități sau instituții publice, având în vedere că drepturile solicitate de
reclamanți sunt de natură salarială.
Pentru acest motiv, în temeiul art. 312
alin. (3) C. proc. civ., va di admis recursul și se va modifica, în parte,
sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii reclamanților față de
pârâtul-chemat în garanție, Ministerul Economiei și Finanțelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva
sentinței civile nr. 182 din 23 ianuarie 2008 a Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal .
Modifică în parte sentința atacată, în
sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului
Economiei și Finanțelor și respinge cererea față de acesta.
Menține celelalte dispoziții ale
sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14
noiembrie 2008 .