ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1347/2009

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1127 din 12 octombrie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatului S.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 13 C. pen.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin Decizia penală nr. 39/A din 1 februarie 2007 a admis apelul declarat de procuror, a desființat în parte sentința primei instanțe și rejudecând a dispus, în baza art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 74, art. 76 C. pen., condamnarea inculpatului S.C. la 6 luni închisoare.

Conform art. 81, art. 82 C. pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și 6 luni.

În fapt, s-a reținut că la începutul lunii martie 2000 inculpatul, agent de poliție, a pretins și primit de la numita M.M. două inele din aur, în greutate de 6 grame promițându-i acesteia că îl va ajuta pe prietenul ei B.N.M. să rezolve un dosar penal în care era implicat.

Prin Decizia penală nr. 4173 din 11 septembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respins, ca tardiv, recursul declarat de inculpat.

În contra hotărârii de condamnare, în baza art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. s-a formulat cerere de revizuire de către S.C., acesta susținând că potrivit contractului de asistență juridică încheiat cu avocatul A.Z., acest apărător era împuternicit să exercite calea de atac a recursului în cazul condamnării și că respectiva situație nu a fost cunoscută de instanță, pentru a fi repus în termenul de recurs.

Parchetul de pe lângă Tribunalul București, după efectuarea cercetărilor prevăzute de art. 394 C. proc. pen. a sesizat instanța cu concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire.

Tribunalul București, secția I penală prin sentința penală nr. 697 din 13 iunie 2008 a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul S.C., ca inadmisibilă, considerând că motivul invocat nu se încadrează în dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 228 din 13 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins apelul declarat de condamnat împotriva hotărârii de respingere a cererii de revizuire, apreciind că în cauză motivele invocate nu constituie temei de revizuire.

Împotriva acestei decizii a declarat recursul condamnatul revizuient S.C. care a susținut că sunt întrunite cerințele art. 394 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. și a solicitat casarea ambelor hotărâri și admiterea cererii de revizuire.

Recursul declarat nu este întemeiat.

În conformitate cu dispozițiile art. 393 alin. (1) C. proc. pen. hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă, iar potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) din același cod revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Acest caz constituie motiv de revizuire dacă, pe baza faptelor și împrejurărilor noi, se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare .

În cauză, revizuientul S.C. al cărui recurs împotriva hotărârii de condamnare a fost respins, ca tardiv, a susținut că în baza contractului de asistență juridică avocatul său era persoana îndreptățită să declare recurs și că acest act, depus în susținerea cererii de revizuire, ar constitui temei de desființare a deciziei instanței supreme și de repunere în termenul de recurs.

Or, împrejurarea invocată legată de actul respectiv, nu poate fi considerată caz de revizuire în sensul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., care să probeze netemeinicia hotărârii de condamnare astfel că, soluția de respingere, ca inadmisibilă a cererii de revizuire a fost în mod corect confirmată de instanța de apel.

În consecință, Curtea, constatând nefondate criticile formulate de recurentul revizuient, urmează, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a respinge, ca nefondat, recursul declarat cu obligarea condamnatului S.C. la cheltuielile judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat S.C. împotriva Deciziei penale nr. 228/A din 13 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul revizuient condamnat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 aprilie 2009.