ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3444/2007

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3444/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Deliberând asupra

recursului de față,

constată:

Curtea de Apel București, secția

I penală, prin sentința penală nr. 2 din 11 ianuarie 2007 pronunțată în dosarul

nr. 10444/2/2006, l-a condamnat pe inculpatul M.A., la pedeapsa de 2 ani

închisoare, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 257 C. pen.,

coroborat cu art 6 și 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, privind schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen., coroborat

cu art. 6 din Legea nr. 78/2000.

A dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, a dedus

și arestul prevenției executate în perioada 17 noiembrie 2006 – 11 ianuarie 2007,

dispunând punerea în libertate a inculpatului.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

În ziua de 06 noiembrie 2006,

numitul C.Șt. din București reprezentant al SC L.P. SA, s-a prezentat la D.N.A.

și a formulat un denunț prin care a arătat că, în ziua de 01 noiembrie 2006,

lucrătorul de poliție M.A. i-a pretins suma de 1.000 euro pentru a interveni la

procuror în vederea soluționării favorabile a unui dosar penal în care acesta

era cercetat pentru infracțiunea de înșelăciune.

În declarațiile date,

denunțătorul C.Ș. a relatat că, în ziua de 30 octombrie 2006, a fost contactat

telefonic, la sediul societății al cărei reprezentant este, „SC L.P. SA”

București, de către inculpatul M.A. și convocat la sediul Secției 8 Poliție, la

data de 01 noiembrie 006, pentru a fi audiat în legătură cu emiterea unei file

C.E.C. fără acoperire.

La data stabilită,

denunțătorul C.Șt. s-a prezentat la Poliție, ocazie cu care l-a cunoscut personal

pe inspectorul de poliție M.A. Acesta l-a condus în biroul său, situat la

etajul 3, camera 306, unde C.Șt. a dat o declarație. La un moment dat, M.A. l-a

invitat pe C.Șt. afară din birou, și pe hol, i-a spus că poate discuta cu un

procuror, fără să-l nominalizeze, în vederea dispunerii unei soluții

favorabile, pretinzând în acest scop suma de 1000 euro. Totodată, inculpatul

i-a spus lui C.Șt. că trebuie să ia o hotărâre, până la data de 03 noiembrie 2006,

întrucât urmează să plece în concediu. Au revenit apoi în birou unde au făcut

schimb de numere de telefon iar, la plecare, denunțătorul C.Șt. i-a spus

inculpatului că îl va suna vineri, 03 noiembrie 2006.

În ziua stabilită, C.Șt. nu

l-a sunat pe M.A., fapt pentru care în jurul orei 11,00, acesta a sunat la

sediul societății și l-a întrebat pe C.Șt. ce hotărâre a luat. Acesta a spus că

este ocupat și că îl va suna până la ora 14,00, ceea ce nu s-a întâmplat.

În aceeași zi, în intervalul

de timp 15,00 – 19,34, C.Șt. a fost sunat pe telefonul său mobil, de cinci ori

de către M.A. de pe telefonul mobil, însă nu a răspuns la nici un apel.

Sâmbătă, 04 noiembrie 2006,

la ora 12,39, fiind sunat din nou de M.A., C.Șt. a răspuns la telefon și i-a

spus acestuia că este plecat la Bacău și se va întoarce în București, luni 06

noiembrie 2006. Inculpatul i-a spus că va pleca în concediu și îl va suna la

întoarcere.

Insistența manifestată de

inculpatul M.A., în vederea obținerii sumei de bani pretinse, fapt evidențiat

de numeroasele telefoane prin care a încercat să-l contacteze de C.Șt., în

vederea pretinderii banilor l-a determinat pe acesta să-l denunțe la D.N.A.

Constatându-se de către

procurorul din cadrul D.N.A. că există date și indicii temeinice privind

săvârșirea infracțiunii trafic de influență, s-a solicitat, la data de 07

noiembrie 2006, Tribunalului București, autorizarea interceptării și

înregistrării audio-video a convorbirilor telefonice precum și a celor purtate

în mediul ambiental.

Prin încheierea din 07

noiembrie 2006, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. 698/A.I./2006,

a fost admisă cererea D.N.A. și s-au emis autorizațiile de interceptare

audio-video pentru o perioadă de 30 zile. În acest context, în ziua de 16

noiembrie 2006, la orele 10,15, C.Șt. a primit un bip pe telefonul mobil, de la

M.A., fapt pentru care l-a apelat pe acesta, dar nu a răspuns. La ora 10,34 a

primit un nou bip, l-a sunat și, răspunzând M.A. i-a spus că se află în

București și l-a întrebat dacă rezolvă problema, afirmând textual: „să știu

dacă, adică dacă rezolvăm astăzi eu mă duc să vorbesc și în partea cealaltă”. C.Șt.

i-a spus că este plecat la Constanța și au stabilit să se întâlnească în

aceeași zi, la întoarcerea acestuia în București.

Având în vedere iminența

întâlnirii dintre denunțătorul C.Șt. și inculpatul M.A., s-a solicitat de către

organele de urmărire penală ridicarea sumei de 1000 euro, din fondul D.N.A.

destinat organizării și constatării infracțiunilor flagrante de corupție, două

dintre bancnote fiind marcate cu substanță de culoare verde fluorescent, atât

pe avers cât și pe revers.

De asemenea, pe reversul

bancnotelor cu seriile N 52050099702 și X 01213315661, sub serie, s-a

inscripționat mențiunea „TRAFIC”, folosind creionul chimic marca „SIRCHIE”.

În după-amiaza aceleiași

zile, în jurul orelor 15,03, C.Șt. l-a sunat pe M.A. și au stabilit să se

întâlnească la stația de metrou „Iancului”. Astfel, în jurul orei 16,05 s-au

întâlnit la locul stabilit și s-au deplasat, la inițiativă lui M.A., la

autoturismul marca Dacia Logan, culoare gri metalizat, parcat în apropierea

stației de metrou și au intrat în autoturism.

În autoturism, cei doi au

purtat o discuție în cadrul căreia inculpatul M.A. îl asigură pe denunțătorul C.Șt.

de obținerea unei soluții favorabile din partea procurorului și a confirmat că

suma pretinsă este pentru procuror, afirmând textual: „eu o să vorbesc cu el.

să fie de acord cu propunerea care o fac eu..”, „..da, da..”, „pentru procuror..

Da, atâta este, că m-ați înțeles, adică nu negociez cu el..”.

Imediat după primirea

banilor inculpatul M.A. a fost surprins în flagrant. În prezența martorilor

asistenți s-a găsit asupra inculpatului M.A. suma de 1000 euro, în bancnote a

câte 100 euro, pe două dintre acestea fiind trecută mențiunea „TRAFIC”, iar

alte două bancnote prezentând pe suprafața lor praf fluorescent de culoare

verde, vizibil în raze ultraviolete. Prezența aceleiași substanțe pulverulente

s-a constatat și pe palmele inculpatului și pe obiectele găsite asupra

acestuia.

Fiind audiat, cu ocazia

primelor declarații, inculpatul M.A. a recunoscut că a primit suma de 1000 euro

de la C.Șt., însă a susținut că banii reprezentau un împrumut restituit de

acesta. De asemenea, a precizat că l-a cunoscut pe C.Șt. în urmă cu aproximativ

6 luni, într-un restaurant, ocazie cu care au făcut schimb cu numere de

telefon. Inculpatul a susținut că în urmă cu o lună și jumătate a fost

contactat telefonic pe telefonul mobil de către C.Șt., care i-a solicitat o

întâlnire în cadrul căreia i-a cerut împrumut suma de 1000 euro, ulterior,

înainte de prezentarea materialului de urmărire penală, inculpatul M.A.

revenind asupra declarațiilor, recunoaște comiterea faptei.

În urma verificărilor

efectuate în evidența operativă a Poliției sectorului 2 București a fost

identificată lucrarea penală nr. 581542 din 05 decembrie 2005 care are ca

obiect infracțiunea de înșelăciune săvârșită de reprezentantul SC L.P. SA.

La data de 16 noiembrie 2006,

s-a procedat la ridicarea lucrării susmenționate, constatându-se că aceasta

este înregistrată la parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București,

sub nr. 2349/P/2006.

Întrucât denunțătorul a

susținut că inculpatul a invocat implicarea unui procuror în soluționarea

favorabilă a dosarului penal în care el este cercetat pentru săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune, s-a solicitat Parchetului de pe lângă Judecătoria

Sectorului 2 București să comunice numele procurorului care supraveghează

cercetările în dosarul nr. 2349/P/2006.

La data de 23 noiembrie 2006,

Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 a comunicat că activitatea de

cercetare penală efectuată de lucrătorul de poliție M.A. a fost supravegheată

de procurorul T.C.O. până la 16 octombrie 2006, dată la care acesta intră în

concediu de odihnă și de studii, atribuțiile fiindu-i preluate de procurorul D.R.C.

Fiind audiați în calitate de

martori, T.C.O. și D.R.C. au declarat că au fost delegați cu supravegherea

cercetărilor în dosarul nr. 2349/P/2006 dar nu au discutat cu M.A. despre

activitățile care urmau să fie desfășurate în dosarul respectiv.

Fapta săvârșită de

inculpatul M.A., constând în aceea că, inculpatul în calitate de inspector de

poliție în cadrul Sectorului 2 București – S.I.F., în ziua de 01 noiembrie 2006,

a pretins de la C.Șt. suma de 1000 euro pentru a obține din partea procurorului

o soluționare favorabilă a unui dosar penal în care acesta era cercetat pentru

înșelăciune, iar în ziua de 16 noiembrie 2006, a primit suma pretinsă,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență

prevăzută de art. 257 C. pen., combinat cu art. 6 și 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

La individualizarea pedepsei

ce va fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere gradul concret de

pericol social al faptei, periculozitatea infractorului, împrejurările concrete

în care s-a săvârșit infracțiunea, precum și cele care caracterizează persoana

infractorului.

Pornind de la aceste repere

și ținându-se seama și de importanța valorii sociale lezate, în favoarea

inculpatului nu se pot reține circumstanțe atenuante, însă cum acesta se află la

prima sa confruntare cu legea penală, iar pe parcursul cercetărilor a

demonstrat că regretă comiterea faptei, instanța se va orienta către o pedeapsă

al cărei cuantum să se regăsească în minimul special prevăzut de lege pentru

această faptă.

Cât privește

individualizarea judiciară a executării pedepsei, ca urmare a aprecierii de

ansamblu asupra faptei săvârșite, a împrejurărilor în care aceasta s-a consumat

și mai cu seamă a personalității inculpatului, persoană tânără, instruită, cu o

conduită bună atât înainte, cât și după săvârșirea faptei, curtea consideră că

scopurile, funcțiile pedepsei se vor îndeplini și fără privarea de libertate a

inculpatului.

Este de relevat, în acest

context, concluzia ce se desprinde din analiza probelor în circumstanțiere care

evidențiază conduita bună a infractorului concretizată în gradul de instruire,

pregătirea profesională, atitudinea și comportarea corectă în familie,

societate și la locul de muncă.

Toate aceste aspecte sunt de

natură a atenua periculozitatea autorului faptei și de a releva aptitudinea

acestuia de a se îndrepta chiar fără executarea pedepsei instanța având

convingerea că această măsură de individualizare judiciară a executării

pedepsei stimulează eforturile de autoeducare ale inculpatului, dovedite în buna

conduită ce va fi manifestată pe parcursul termenului de încercare.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –

D.N.A., criticând soluția sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei întrucât

prin săvârșirea infracțiunii de către inculpat s-a adus atingere imaginii

poliției, fiind afectat sentimentul de încredere pe care cetățenii îl au sau

trebuie să îl aibă în această instituție, iar prin invocarea de către inculpat

a implicării unui procuror în soluționarea nelegală a unei cauze, ca urmare a

traficării pretinsei sale influențe asupra acestuia, este discreditată și

instituția Ministerului Public.

Cât privesc aspectele

reținute de prima instanță ca elemente pentru circumstanțierea pedepsei și

alegerea modalității de executare a acesteia, ele erau proprii oricărei

persoane care ocupă o funcție de polițist și dimpotrivă, ele trebuiau să aibă

efectul invers, respectiv de a face să apară fapta ca fiind mult mai gravă.

Examinând hotărârea atacată

prin prisma motivelor de recurs formulate, a probelor administrate cât și din

oficiu, conform art. 385

6

, 385

9

C. proc. pen., constată

recursul întemeiat.

Într-adevăr, dacă prima

instanță a reținut în mod corect vinovăția inculpatului, cu privire la infracțiunea

de trafic de influență, în condițiile Codului penal și ale legii speciale, nu a

apreciat gradul de pericol social al faptei comise de inculpat și gradul de

pericol social al inculpatului, în raport de insistența acestuia pe lângă

persoana vătămată pentru a-l determina să-i plătească suma de bani, cât și de

poziția lui procesuală oscilantă, el susținând în final o altă variantă a mobilului

faptei, respectiv un împrumut, variantă care nu a avut nici un suport probator

și nu a putut fi luată în considerare.

În aceste împrejurări,

ignorate de prima instanță, conduita inculpatului înainte de comiterea faptei

și după acest moment nu mai pot primi aceeași relevanță asupra modului de

individualizare a pedepsei, inculpatul neconștientizând nici în timpul procesului

gravitatea atitudinii sale infracționale.

Pentru aceste considerente,

se impune admiterea recursului parchetului și casarea hotărârii atât cu privire

la cuantumul pedepsei, apreciindu-se prea mică pedeapsa aplicată, cât și cu

privire la modalitatea de executare a acesteia. Urmează astfel, ca prin

interpretarea corespunzătoare a prevederilor art. 72 C. pen., să fie condamnat

inculpatul la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu executare în regim de detenție,

inculpatul neconfirmând garanția că s-ar putea îndrepta și fără executarea

pedepsei.

Se vor aplica astfel

dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. împotriva

sentinței penale nr. 2 din 11 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția

I penală, privind pe inculpatul M.A.

Casează sentința penală

sus-menționată cu privire la cuantumul pedepsei și modalitatea de executare a

acesteia.

Modifică pedeapsa aplicată

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de

art. 257 coroborat cu art. 6 și 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, în sensul că

o majorează de la 2 ani închisoare la 3 ani închisoare.

Face aplicarea dispozițiilor

art. 71 – art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

Înlătură aplicarea

dispozițiilor art. 81 și 82 C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 16 noiembrie 2006 la 11

ianuarie 2007.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 26 iunie 2007.