ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 518/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de inculpatul O.N. împotriva deciziei

penale nr.583 din 27 septembrie 2002 a Curții de Apel București, Secția I-a

penală.

S-au

prezentat recurentul inculpat, aflat în stare de arest, asistat de avocat D.L.,

apărător desemnat din oficiu, precum și intimata parte vătămată S.C.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

inculpatului a solicitat admiterea recursului declarat, casarea hotărârilor

pronunțate și reindividualizarea pedepsei aplicate în sensul reducerii

cuantumului acesteia.

Intimata parte vătămată a lăsat soluționarea cauzei la aprecierea

instanței.

Procurorul

a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.

Inculpatul,

a lăsat soluționarea cauzei la aprecierea instanței.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.650 din 15 iulie 2002 , Tribunalul București , Secția I

penală , l-a condamnat pe inculpatul O.N. la pedeapsa de 3 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.211 alin.2 lit.e din Codul

penal , cu aplicarea art.74 lit.a,c și art.76 lit.b din Codul penal și a art.13

din același cod.

Pentru

a pronunța această hotărâre , prima instanță  a reținut în esență că , în data

de 1.02.2002 , în jurul orelor 16,30, inculpatul prin violență, a smuls  de la

gâtul părții vătămate Scriba Cornelia un lănțișor din aur.

Pentru

că inculpatul a fost prins imediat de lucrătorii  Secției 12 Poliție, bunul a

fost restituit părții vătămate.

Impotriva

acestei sentințe , a declarat apel inculpatul ,care a criticat-o pentru

netemeinicie în sensul că pedeapsa aplicată este prea aspră față de

circumstanțele sale personale și prejudiciul cauzat.

Prin

decizia penală nr.583 din 27 septembrie 2002, Curtea de Apel București,Secția I

penală, a respins ca nefondat  apelul declarat , apreciind că hotărârea

pronunțată este legală și temeinică.

Împotriva

acestei decizii , ca și a hotărârii pronunțată de prima instanță, în termen

legal a declarat recurs inculpatul O.N. care prin apărătorul său a criticat

hotărârile atacate pentru motivul de casare cuprins la pct.14 al art.385

9

din Codul de procedură penală, solicitând în esență, reducerea pedepsei.

Oral,

inculpatul, la ultimul cuvânt acordat, a arătat că, lasă soluționarea cauzei ,

la aprecierea instanței .

Recursul

declarat este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Examinând

hotărârea atacată în raport de critica formulată și prevederile legale, Curtea

Supremă , constată că , instanțele au avut în vedere toate criteriile de

individualizare a pedepsei,prevăzute de art.72 din Codul penal în sensul că ,

pe de o parte , au dat eficiența cuvenită circumstanțelor atenuante personale

favorabile ale inculpatului referitoare la  buna sa conduită înainte de

săvârșirea faptei, dar și de atitudinea sa de după comiterea infracțiunii ,

atunci când au coborât pedeapsa aplicată sub minimul special prevăzut de lege,

dar , pe de altă parte, în mod obiectiv, acestea au ținut cont și de gradul de

pericol social al faptei săvârșite și modalitatea în care aceasta a fost

comisă, atunci când au stabilit-o în cuantumul arătat, situație în care , cum

în speță nu se constată temeiuri noi care să conducă la o nouă

reindividualizare, recursul urmează a fi respins, ca atare.

În

concluzie în temeiul dispozițiilor art.385

15

pct.1 lit.b din Codul

de procedură penală Secția penală a Curții Supreme de Justiție va respinge

recursul declarat de inculpat cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor

judiciare către stat conform art.192 alin.2 din Codul de procedură penală.

În

baza art.88 din Codul penal se va deduce din pedeapsă reținerea și perioada

executată în arest preventiv de la 1 februarie 2002 la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.N.,

împotriva deciziei penale nr.583 din 27 septembrie 2002 a Curții de Apel București

,Secția I-a penală.

Deduce din pedeapsă reținerea și perioada executată în arest

preventiv de la 1 februarie 2002 la 4 februarie 2003.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei reprezentând onorariulde

avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției

.

Pronunțată în ședință publică,  azi 4 februarie 2003.