ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 518/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul O.N. împotriva deciziei penale nr.583 din 27 septembrie 2002 a Curții de Apel București, Secția I-a penală. S-au prezentat recurentul inculpat, aflat în stare de arest, asistat de avocat D.L., apărător desemnat din oficiu, precum și intimata parte vătămată S.C. Procedura de citare a fost îndeplinită. Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului declarat, casarea hotărârilor pronunțate și reindividualizarea pedepsei aplicate în sensul reducerii cuantumului acesteia. Intimata parte vătămată a lăsat soluționarea cauzei la aprecierea instanței. Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat. Inculpatul, a lăsat soluționarea cauzei la aprecierea instanței.

C U R T E A Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.650 din 15 iulie 2002 , Tribunalul București , Secția I penală , l-a condamnat pe inculpatul O.N. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.211 alin.2 lit.e din Codul penal , cu aplicarea art.74 lit.a,c și art.76 lit.b din Codul penal și a art.13 din același cod. Pentru a pronunța această hotărâre , prima instanță a reținut în esență că , în data de 1.02.2002 , în jurul orelor 16,30, inculpatul prin violență, a smuls de la gâtul părții vătămate Scriba Cornelia un lănțișor din aur. Pentru că inculpatul a fost prins imediat de lucrătorii Secției 12 Poliție, bunul a fost restituit părții vătămate.

Impotriva acestei sentințe , a declarat apel inculpatul ,care a criticat-o pentru netemeinicie în sensul că pedeapsa aplicată este prea aspră față de circumstanțele sale personale și prejudiciul cauzat. Prin decizia penală nr.583 din 27 septembrie 2002, Curtea de Apel București,Secția I penală, a respins ca nefondat apelul declarat , apreciind că hotărârea pronunțată este legală și temeinică. Împotriva acestei decizii , ca și a hotărârii pronunțată de prima instanță, în termen legal a declarat recurs inculpatul O.N. care prin apărătorul său a criticat hotărârile atacate pentru motivul de casare cuprins la pct.14 al art.385 9 din Codul de procedură penală, solicitând în esență, reducerea pedepsei.

Oral, inculpatul, la ultimul cuvânt acordat, a arătat că, lasă soluționarea cauzei , la aprecierea instanței . Recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Examinând hotărârea atacată în raport de critica formulată și prevederile legale, Curtea Supremă , constată că , instanțele au avut în vedere toate criteriile de individualizare a pedepsei,prevăzute de art.72 din Codul penal în sensul că , pe de o parte , au dat eficiența cuvenită circumstanțelor atenuante personale favorabile ale inculpatului referitoare la buna sa conduită înainte de săvârșirea faptei, dar și de atitudinea sa de după comiterea infracțiunii , atunci când au coborât pedeapsa aplicată sub minimul special prevăzut de lege, dar , pe de altă parte, în mod obiectiv, acestea au ținut cont și de gradul de pericol social al faptei săvârșite și modalitatea în care aceasta a fost comisă, atunci când au stabilit-o în cuantumul arătat, situație în care , cum în speță nu se constată temeiuri noi care să conducă la o nouă reindividualizare, recursul urmează a fi respins, ca atare.

În concluzie în temeiul dispozițiilor art.385 15 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală Secția penală a Curții Supreme de Justiție va respinge recursul declarat de inculpat cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art.192 alin.2 din Codul de procedură penală. În baza art.88 din Codul penal se va deduce din pedeapsă reținerea și perioada executată în arest preventiv de la 1 februarie 2002 la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E : Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.N., împotriva deciziei penale nr.583 din 27 septembrie 2002 a Curții de Apel București ,Secția I-a penală. Deduce din pedeapsă reținerea și perioada executată în arest preventiv de la 1 februarie 2002 la 4 februarie 2003. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei reprezentând onorariulde avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției . Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2003.