ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 997/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 997/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Î

n baza lucrărilor

de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

279 din 7 martie 2008, Tribunalul București, s

ecția a ll-a

penală, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea

art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.V.A., la

o pedeapsa de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) și b) C.

pen.

Conform art. 65 C. pen., au fost interzise

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

perioada de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

dispus arestarea inculpatului, după rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza

art. 17 raportat la art. 18 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus

confiscarea cantității de 0,20 grame heroină, în vederea distrugerii,

rămasa în urma efectuării probelor de laborator.

În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000,

au fost confiscate 10 comprimate și 0,47 grame methadona, iar conform art. 18

din Legea nr. 143/2000 lit. a), s-a dispus folosirea acestei substanțe în scop

profilactic, în unități medicale de specialitate.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost

obligat inculpatul la 500 lei, cheltuieli judiciare statului, din care, suma de

100 lei - onorariul avocatului din oficiu - s-a dispus a fi avansată din fondul

Ministerului Justiției.

Pentru a

pronunța această sentință, din examinarea mijloacelor de

probă

administrate în cauză, prima instanță a reținut că, la data de 28 august 2007,

în urma unui denunț formulat de numitul M.T.R.

,

s-a organizat prinderea în flagrant a inculpatului M.V.A.

, cu privire la

vânzarea de droguri de mare risc.

În

prezența martorului asistent B.A., au fost consemnate în

proces-verbal

seriile mai multor bancnote, pentru suma de 100 lei, sumă pusă la dispoziția

denunțătorului pentru efectuarea tranzacției.

Sub

supravegherea organelor de anchetă și a martorilor asistenți,

denunțătorul l-a contactat telefonic pe inculpat de la numărul la

numărul, dar nu l-a găsit, ulterior inculpatul contactându-l și stabilindu-i un

loc de întâlnire vis-a-vis de

magazinul

„P.", situat în sector 2.

După percheziționarea corporală a

denunțătorului și înmânarea sumei de 100 lei de către anchetatori, denunțătorul

s-a deplasat la locul de întâlnire, iar aici i-a spus inculpatului că vrea să

cumpere două doze de heroină, contra sumei de 100 lei, înmânându-i totodată și

suma pusă la dispoziție.

După

primirea banilor, inculpatul s-a deplasat la o casă de schimb

valutar, unde a schimbat bancnotele primite cu altele, apoi s-a

deplasat la adresa

, mergând la apartamentul

344 de la etajul 2, unde a fost

primit de numita C.G.I. Aceasta, la

solicitarea inculpatului, i-a dat două doze de heroină, după care inculpatul

s-a deplasat la denunțător, împreună deplasându-se la blocul 4 de la nr. 43.

Intervenind

organele de poliție, inculpatul a înghițit cele două doze

heroină,

dar la sediul poliției acesta Ie-a regurgitat.

În urma percheziției autorizate la

locuința unde se afla C.G.I., a mai fost găsită o persoană (proprietarul

garsonierei), dar și suma de 473 lei, un blister inscripționat Sintalgon, 13

seringi ce prezentau urme de folosință, o fiolă, 3 spatule, o folie din

plastic. Pe o comodă, s-a mai găsit o fiolă ce prezenta urme de folosire, sub

canapea

o folie din plastic, iar într-o

geantă a acesteia s-a găsit o seringă folosită.

S-a constatat că seriile bancnotelor ce

formează suma de 473 lei nu corespund cu seriile bancnotelor puse la dispoziție

denunțătorului și consemnate în procesul-verbal, Rapoartele de confiscare

tehnico-științifică au pus în evidență că mijloacele materiale de probă

ridicate la percheziția domiciliară sunt droguri (heroină) sau poartă urme de

heroină.

Inculpatul, la urmărirea penală, a

arătat că drogurile cumpărate le consuma împreună cu denunțătorul, apărare

înlăturată de instanță, întrucât chiar dacă ar fi reală susținerea, această

activitate intră în conținutul obiectiv al infracțiunii de trafic de droguri de

mare risc, în modalitatea procurării și oferirii altor persoane.

Inculpatul nu a fost audiat de instanța

fondului, întrucât acesta nu s-a prezentat, deși a fost legal citat și instanța

a luat toate măsurile procedurale pentru ca acesta să se prezinte la instanță.

Instanța de fond a reținut vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, iar

la individualizarea pedepsei, a avut în vedere gradul de pericol sporit al

faptei, poziția procesuală sinceră la urmărirea penală, lipsa antecedentelor

penale, reținând circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel inculpatul M.V.A.

,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin

motivele de apel depuse în scris, inculpatul a susținut că nu i-a

fost respectat dreptul la apărare, deoarece nu a fost asistat de un

avocat la luarea declarației de către polițiști. în același timp, a recunoscut

că și

la luarea acestei declarații a fost un

avocat, dar acesta a venit după ce

inculpatul terminase de scris

declarația.

În susținerea orală a apelului,

inculpatul a solicitat achitarea, pe temeiul prevăzut de

art.

11

pct. 2, lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen. - fapta penală nu există - întrucât între inculpat și denunțător era o

relație de prietenie și ei consumau împreună droguri.

De asemenea, a susținut că în operațiunea de

flagrant inculpatul

nu a fost surprins în

momentul înmânării, oferirii, distribuirii sau punerii în

vânzare a

drogurilor, pentru a fi vorba de trafic de droguri.

În concluziile

scrise depuse la dosar, inculpatul a mai susținut că a

fost

instigat de denunțător la comiterea faptei, situație în care se poate să-i fie

aplicată o sancțiune cu caracter administrativ, după schimbarea încadrării

juridice în infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și alin. (2) din Legea

nr. 143/2000.

La audierea de către instanța de apel,

inculpatul a declarat că a

răspuns

solicitării denunțătorului pentru a consuma împreună droguri, iar

banii

înregistrați i-a schimbat în alte bancnote pentru că știa de

denunțător că mai colaborează cu poliția, dar și

pentru că inculpatul mai

avusese probleme cu poliția.

Prin decizia penală nr. 216 din 5

septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția

I

penală,

s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.V.A. împotriva

sentinței penale nr. 279 din 7

martie 2008,

pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală.

Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța

de apel a constatat că niciuna dintre criticile aduse de inculpat sentinței,

ori modului în care s-a desfășurat urmărirea penală și cercetarea

judecătorească, nu este întemeiată.

Astfel, s-a reținut că, în cauză,

urmărirea penală a început la 28 august 2007, față de inculpatul M.V.A., prin

rezoluția nr. 1116/D/P/2007, iar declarațiile inculpatului sunt date la 28

august 2007, atât olograf, cât și pe formular tipizat, la D.I.I.C.O.T. -

B.T.B.(filele 64-67 d.u.p.), în prezența apărătorului desemnat din oficiu,

aceste declarații fiind semnate de acest avocat, cu delegație la fila 73.

Susținerea

inculpatului, în sensul nerespectării dreptului la apărare

s-a apreciat este întemeiată; la dosar existând și procesul verbal din

28 august 2007, ora 23

30

, prin care i se aduce la cunoștință

învinuirea și dreptul de a fi asistat de un avocat (fila 63).

În privința criticii referitoare la

greșita condamnare a inculpatului, s-a constatat că nu are un suport probator

și este justificată de inculpat prin aceea că acesta și denunțătorul consumau

împreună droguri, pe care și le procurau alternativ.

S-a constatat că instanța fondului a

stabilit o temeinică situație de

fapt, pe

baza probelor administrate, coroborate cu declarația inculpatului, care

recunoaște întocmai împrejurările faptice ale cauzei.

Așa cum a reținut și prima instanță,

actul material al inculpatului s-a materializat prin cumpărarea a două doze de

heroină de la C.G.I., pe care Ie-a vândut apoi denunțătorului M.T., contra

sumei de 100 lei.

Din modul

în care s-a efectuat plata drogurilor, rezultă că inculpatul

și-a luat și măsuri de precauție pentru a nu fi prins. în acest sens,

inculpatul - după ce a primit suma de bani de la denunțător, formată din

bancnote înregistrate - a mers la o casă de schimb valutar și a

preschimbat bancnotele primite, tocmai pentru a-și

asigura reușita

tranzacției, astfel cum justifică și el în declarația

din apel, în sensul că știa că de denunțătorul colaborează cu poliția.

Faptul că inculpatul invocă neprinderea

în flagrant în chiar momentul înmânării, oferirii, distribuirii sau a punerii

în vânzare a

drogurilor, s-a apreciat că nu

poate afecta legalitatea constatării comiterii

infracțiunii flagrante,

inculpatul înghițind cele două doze de heroină, pe care Ie-a regurgitat după

prindere și după ce a fost condus la secția de poliție, iar pe de altă parte,

derularea operațiunii de prindere în flagrant a

traficanților de droguri presupune momente succesive, scopul

operațiunii

fiind acela de a constata „la cald" efectuarea unei

dintre modalitățile normative de infracțiuni, ceea ce în cauză s-a realizat.

S-a reținut că instanța de fond a

cenzurat corect apărarea inculpatului în sensul că a oferit denunțătorului

droguri pentru că ei consumau împreună, fiind îndeplinită cerința normativă a

legii. Dar, nu poate fi vorba de modalitatea oferirii, pentru că inculpatul a

primit o sumă de bani în schimbul drogurilor, bani pe care i-a schimbat și cu

care a plătit numitei C.G. drogurile.

Temeiul achitării invocat, respectiv

pentru că fapta nu există, presupune lipsa oricărui act material de modificare

a mediului înconjurător, nefiind realizată niciuna dintre modalitățile

normative ale infracțiunii imputate, ceea ce în cauză este contrar dovezilor

produse.

Instanța de apel nu a reținut nici

apărarea inculpatului, în sensul că a fost provocat și că probele au fost

obținute ilegal, contrar art. 68 C. proc. pen.

În cauză, a fost formulat un denunț de

către M.T.R.; ulterior, pentru materializarea celor denunțate, s-au desfășurat

acte procesual penale, constatându-se comiterea

faptei penale. Această

apărare este de circumstanță, pentru că în

substanța ei este contrazisă de faptul că cei doi se cunoșteau și inculpatul

susține că ei consumau împreună droguri, dar denunțătorul arată că îi lăsa inculpatului

„una din dozele cumpărate", la fiecare tranzacție, ceea ce nu poate

conduce la concluzia că denunțătorul ori organele de poliție, prin actele

întreprinse, l-au determinat pe inculpat să tranzacționeze droguri.

S-a reținut că nu poate fi primită nici

solicitarea de schimbare a

încadrării

juridice din infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, în cea

de

deținere ilegală de droguri pentru consumul propriu. Inculpatul a desfășurat

acte materiale ce intră în conținutul constitutiv al traficului de droguri

(contactarea de către denunțător, stabilirea întâlnirii, primirea

banilor de la denunțător, cumpărarea drogurilor,

plătirea către C.G.

, găsirea asupra inculpatului a celor două doze de

heroină), iar

nu în cele al infracțiunii

prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000. Astfel

că nici solicitarea

de aplicare a unei sancțiuni administrative nu are suport.

În privința individualizării pedepsei,

s-a apreciat că instanța de fond a dovedit clemență, stabilind pentru inculpat

o pedeapsă sub minimul special, prin reținerea circumstanței prevăzută de art.

74 lit. a) C. pen., nejustificându-se o redozare a pedepsei, întrucât ar

contraveni atât criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., circumstanțelor reale

ale cauzei, dar și necesității asigurării scopului pedepsei prevăzut de art. 52

C. pen.

Împotriva deciziei instanței de apel,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.V.A.

Prin motivele de

recurs formulate oral de apărătorul desemnat din

oficiu, întemeiate pe cazurile de casare prevăzute

de dispozițiile art. 385

9

pct. 17 și 14 C.

proc. pen., inculpatul a solicitat, în principal, schimbarea încadrării

juridice a faptei, în infracțiunea prevăzută de art. 4

alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, deoarece se face vinovat

doar de

consum de droguri și nu de trafic de droguri, iar în subsidiar

reindividualizarea pedepsei, care este prea severă, având în vedere că este

necunoscut cu antecedente penate:

Înalta Curte, examinând cauza prin

prisma motivelor de recurs

invocate și din

oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

,

constată că recursul fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele

următoare:

Instanțele au efectuat o analiză

judicioasă a probelor administrate și au reținut în mod corect situația de fapt

și încadrarea juridică a infracțiunii, din examinarea probatoriului existent

rezultând în mod neîndoielnic că, la data de 28 august 2007, inculpatul a

cumpărat două doze de heroină de la C.G.I., pe care Ie-a vândut apoi

denunțătorului M.T.R., contra sumei de 100 lei.

Procesul-verbal de constatare a

infracțiunii flagrante (f. 49-52 d.u.p.), procesul - verbal de percheziție

corporală (f. 15 d.u.p.), raportul de constatare tehnico-științifică nr. 332910

din 29 august 2007 (f. 84-94 d.u.p.), declarațiile martorului denunțător M.T.R.

(f. 39-44 d.u.p.) și ale martorilor asistenți B.A. (f. 45-48 d.u.p.) și I.M.

(f 23-28 d.u.p.) relevă săvârșirea faptei în

modalitatea reținută de

instanțe, activitatea inculpatului M.V.A.

întrunind atât sub aspect obiectiv, cât și sub aspect subiectiv, elementele

constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, critica privind schimbarea

încadrării juridice a faptei fiind nefondată.

Înalta Curte apreciază, însă, ca fiiind

fondată, solicitarea de reindividualizare a pedepsei aplicate inculpatului.

Astfel, conform art. 72 C. pen., care

reglementează criteriile generale de individualizare, la stabilirea și

aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului

penal, de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol

social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care

atenuează sau agravează răspunderea penală.

Atingerea dublului scop, preventiv și

educativ al pedepsei, este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de

asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială

a autorului, pe de o parte, și durata sancțiunii și natura sa, pe de altă

parte.

Înalta Curte constată că se impune

reducerea pedepsei aplicate inculpatului, ca urmare a recunoașterii unor efecte

mai ample

circumstanțelor atenuante

prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. reținute în

favoarea acestuia,

întrucât o pedeapsă privativă de libertate, dar într-un cuantum mai redus, este

aptă să realizeze scopul preventiv și educativ, prevăzut de dispozițiile art.

52 C. pen.

Pentru considerentele expuse, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite

recursul declarat de inculpatul

M.V.A.

împotriva deciziei penale nr. 216 din 5 septembrie

2008 a Curții de Apel

București, secția

I

penală.

Se va casa, în parte, decizia penală

recurată și sentința penală nr. 279 din 7 martie 2008 a Tribunalului București,

secția a ll-a penală, numai cu privire la individualizarea pedepsei principale,

pe care o va reduce de la 7 ani închisoare la 4 ani închisoare.

Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu se va suporta din fondul

Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul M.V.A.

împotriva deciziei penale nr. 216 din 5

septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția

I

penală.

Casează, în parte, decizia penală

recurată și sentința penală nr. 279 din 7 martie 2008 a Tribunalului București,

secția a ll-a penală, numai cu privire la individualizarea pedepsei principale,

pe care o reduce de la 7 ani închisoare la 4 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor.

Onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, în sumă de 200 lei se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 martie 2009.