ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 728/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin sentința penală nr. 487 din 07 iulie 2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.C.A., la pedeapsa de 11 ani închisoare și 3 ani interdicția drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. conform art. 65 C. pen. În baza prevederilor art. 83 C. pen. cu referire la art. 86 4 C. pen., s-a revocat suspendarea sub supraveghere privind pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1038 din 07 mai 2007, pronunțată de Judecătoria Sector 4 București, definitivă prin decizia penală nr. 531/2007 a Tribunalului București, pedeapsă pe care o cumulează cu pedeapsa de 11 ani închisoare, aplicată în cauză, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 14 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea prevederilor art. 71- art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a dispus distrugerea celor 18 comprimate de methadonă rămase în urma analizelor de laborator depuse la I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O., dovadă seria H nr. 0002041 din 18 decembrie 2009. În baza prevederilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea sumei de 50 lei (bancnote înseriate/rezultate din vânzarea drogurilor). S-a constatat că în cauză în care s-a pronunțat sentința penală nr. 1038 din 07 mai 2007 de Judecătoria Sector 4 București, inculpatul a fost arestat preventiv de la 12 ianuarie 2007 la 08 mai 2007, perioadă ce va fi dedusă din detenție. În baza prevederilor art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și conform art. 88 C. pen.

s-a dedus prevenția inculpatului de la 04 decembrie 2009, la zi. În baza prevederilor art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei RON cheltuieli judiciare statului. Din ansamblul probator administrat în cauză, respectiv procesul verbal de sesizare din oficiu, procese verbale de investigații, proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante, proces verbal de percheziție domiciliară, rapoarte de constatare tehnico științifică, instanța a reținut următoarea situație de fapt: La data de 03 decembrie 2009, lucrătorii de poliție din cadrul B.C.C.O. București – Biroul Sector 4 s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că numitul P.C.A.

zis „J.” vinde heroină într-un imobil din sector 5. În urma efectuării de verificări a fost identificat un consumator de droguri care se aprovizionează cu doze de heroină de la persoanele suspecte și anume martorul-denunțător S.L., care a relatat faptul că de obicei se deplasează la locuința persoanei suspecte, îi dă banii pentru dozele de heroină (50 lei doza), iar aceasta îi remite drogurile. La data de 04 decembrie 2009 a fost organizată acțiunea de prindere în flagrant a persoanei suspecte, după cum urmează: Martorului-denunțător S.L. i-a fost înmânată suma de 50 lei formată din bancnote înseriate, după care acesta, sub supravegherea polițiștilor, s-a deplasat în zona sector 5, unde s-a întâlnit cu inculpatul P.C.A.

zis „P.” în fața imobilului de la nr. 69, unde acesta din urmă locuiește. Martorul-denunțător a dat inculpatului suma de 50 lei, iar acesta din urmă i-a remis în schimb o doză de heroină, pe care martorul-denunțător a predat-o imediat polițiștilor din dispozitivul de supraveghere. Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 524808 din 04 decembrie 2009, proba analizată conține 0,12 grame de heroină. Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator. În continuare s-a procedat la efectuarea percheziției domiciliare la adresa din București, sector 5. Cu această ocazie, în imobil a fost găsită suma de 50 lei formată din bancnotele înseriate conform procesului verbal întocmit anterior de către lucrătorii de poliție și cu privire la care inculpatul a relatat că provine din vânzarea de droguri.

De asemenea, au mai fost găsite 104 folii din celofan (folosite la ambalarea drogurilor) și o seringă folosită. Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 524815 din 08 decembrie 2009, pe foliile din celofan s-a pus în evidență heroină. În imobil se afla și învinuitul T.A., care a prezentat polițiștilor un număr de 21 comprimate de metadonă pe care le deținea asupra sa în vederea consumului propriu. Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr.24867 din 14 decembrie 2009, cele 21 de comprimate conțin ca substanță activă metadonă. 18 comprimate de metadonă rămase în urma analizelor de laborator au fost depuse la I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O. cu dovada seria H nr. 0002041 din 18 decembrie 2009. Audiat în instanță, inculpatul a precizat că este consumator și nu traficant de droguri și că faptele petrecute la data de 04 decembrie 2009 au fost determinate de denunțător care l-a sunat și i-a cerut ajutorul în sensul de a-i remite câteva doze de heroină.

Susținerea inculpatului nu va fi primită de instanță, ea fiind contrazisă de ansamblul probator administrat în cauză, respectiv declarația martorului S.L. din care a rezultat că acesta se aproviziona în mod frecvent cu droguri de la inculpat, care era cunoscut în zonă ca ocupându-se de o astfel de „activitate”. În sprijinul ideii că inculpatul se ocupa cu comercializarea de droguri vine și faptul că asupra inculpatului s-a găsit suma de 50 lei, formată din bancnote înseriate. În drept, fapta inculpatului P.C.A., care la data de 04 decembrie 2009 a vândut martorului denunțător o doză de heroină, respectiv cantitatea de 0,12 grame heroină, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, text de lege a cărui aplicare se va face în cauză și în baza căruia se va dispune condamnarea inculpatului.

Se impune precizarea că în cauză, la solicitarea inculpatului, s-a dispus și efectuat un referat de evaluare întocmit de Serviciu de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, din care a rezultat că inculpatul a debutat în consumul de substanțe de stupefiante în jurul vârstei de 16 ani, consum ce a rămas singular. Ulterior, la vârsta de 18 ani, a început să consume heroină, inițial în folie și la scurt interval de timp a trecut la un consum injectabil. A rezultat, totodată, din acest raport că principala motivație a inculpatului în implicarea unei astfel de activități era determinată de necesitatea asigurării consumului propriu de heroină, majoritatea celor pentru care intermedia cumpărarea drogurilor oferindu-i posibilitatea de a consuma împreună doza respectivă.

De remarcat este faptul că inculpatul se afla în stare de recidivă postcondamnatorie atrasă de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1038/2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, fapta dedusă judecății fiind comisă înăuntrul termenului de încercare, în raport de care se va face în cauză aplicarea dispozițiilor art. 83 C. pen., cu referire la art. 86 4 C. pen., dispunând revocarea suspendării sub supraveghere, urmând ca pedeapsa ce va fi aplicată în cauză inculpatului să fie cumulată aritmetic cu pedeapsa de 3 ani închisoare. II. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul P.C.A. criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei de 11 ani închisoare aplicată de instanța de judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

Apărarea, în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, referitoare la cantitatea de 0,12 grame heroină traficată cât și față de împrejurarea că inculpatul a fost prieten cu denunțătorul S.L., a solicitat coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. De asemenea, apărarea a susținut că inculpatul poate benefica de reducerea pedepsei potrivit art. 19 din Legea nr. 682/2002 ca urmare a denunțului formulat, în cazul în care acesta se confirmă. În concluziile sale, reprezentantul parchetului a susținut că inculpatul poate beneficia de prevederile art. 74 lit. c) C. pen., făcând trimitere totodată și la dispozițiile art. 80 C. pen., față de probele existente la dosarul cauzei.

În favoarea inculpatului a fost invocat de către reprezentantul parchetului motivul de apel referitor la aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a) C. pen., de către instanța de judecată, în condițiile în care interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I C. pen., nu este obligatorie. În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, reprezentantul parchetului a susținut că actele premergătoare sunt în curs de efectuare și că în prezent nu rezultă indicii în sensul că inculpatul ar fi facilitat tragerea la răspundere penală a vreunei persoane. Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele conform art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., Curtea a constatat următoarele: Inculpatul P.C.A. a fost trimis în judecată și condamnat de către prima instanță la pedeapsa de 11 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. Răspunderea penală a inculpatului P.C.A. este antrenată numai pe baza denunțului formulat de martorul S.L., fără ca anterior, organele de poliție să fi avut date din care să rezulte implicarea acestuia în traficul ilicit de droguri de mare risc. Deși infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 este de o gravitate deosebită, Curtea, față de probatoriul administrat în cauză, concretizat în traficarea cantității de 0,12 grame heroină de către inculpatul P.C.A.

a apreciat că o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege corespunde exigențelor prevăzute de art. 72 C. pen. De asemenea, se are în vedere că la percheziția domiciliară efectuată de către organele de poliție, cu ocazia prinderii în flagrant a inculpatului P.C.A., nu s-au găsit alte cantități de droguri sau sume de bani rezultate din activitatea ilicită a acestuia. Cum în mod corect a constatat și reprezentantul parchetului, circumstanța judiciară prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. în raport de dispozițiile art. 80 C. pen., își găsește în primul rând justificarea față de atitudinea inculpatului P.C.A. pe parcursul procesului penal, cât și față de împrejurarea că acesta a fost consumator de heroină de aproximativ 5 ani, astfel cum rezultă din referatul de evaluare aflat la dosar.

În atare situație, Curtea a apreciat că instanța de fond nu a făcut o corectă individualizare a pedepsei de 11 ani închisoare aplicată inculpatului față de dispozițiile art. 72 C. pen., cât și cele prevăzute de art. 52 C. pen., așa încât va admite apelul în conformitate cu art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. Va desființa, în parte, sentința penală și în fond: În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. va condamna pe inculpatul P.C.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare. Față de natura și gravitatea faptei, Curtea în conformitate cu art. 65 C. pen. va interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Având în vedere că inculpatul nu a respectat prevederile art. 86 2 C. pen. privitoare la sentința penală nr. 1038 din 07 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Sector 4 București, definitivă prin decizia penală nr. 531/2007 a Tribunalului București, Curtea, în conformitate cu art. 83 C. pen., va revoca pedeapsa de 3 ani închisoare, pe care o va cumula cu cea aplicată prin prezenta, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 65 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În ceea ce privește aplicarea art. 64 lit. a) teza I C. pen., Curtea a constata că în cauză își găsește pe deplin aplicarea hotărârea din 30 martie 2004 privitoare la cauza Hirst c. Marii Britanii, atâta timp cât infracțiunea de trafic de droguri nu are legătură cu interdicția de a vota, motiv pentru care va face aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a), teza a II-a C. pen., precum și art. 64 lit. b) C. pen. Având în vedere că subzistă și în prezent temeiul arestării preventive prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., Curtea în conformitate cu art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. va menține starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 C. pen., va deduce prevenția acestuia de la 04 decembrie 2009 la zi și perioada executată de la 12 ianuarie 2007 la 18 mai 2007. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.

În ceea ce privește adresa emisă de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casați și Justiție – D.I.I.C.O.T. în dosarul nr. 1639/D/P/2010 și depusă prin registratura Curții de Apel București la dosar, după pronunțarea sentinței, respectiv 25 noiembrie 2010, ora 13 45, motiv pentru care atât procurorul de ședință cât și apărarea nu au formulat concluzii în sensul îndeplinirii sau nu a prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a proceda în consecință. Așa fiind, prin decizia penală nr. 252 din 25 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a admis apelul declarat de inculpatul P.C.A. declarat împotriva sentinței penale nr. 487/F din 07 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală.

S-a desființat, în parte, sentința penală și în fond: În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.C.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., conform art. 65 C. pen. În baza art. 83 C. pen. cu referire la art. 86 4 C. pen., s-a revocat suspendarea sub supraveghere privind pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1038 din 07 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Sector 4 București, definitivă prin decizia penală nr. 531/2007 a Tribunalului București, pedeapsă ce a fost cumulată cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin prezenta, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 65 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a făcut în cauză aplicarea art. 71-art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În conformitate cu art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția acestuia de la 04 decembrie 2009 la zi și perioada executată de la 12 ianuarie 2007 la 18 mai 2007. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale. Cheltuielile judiciare a rămas în sarcina statului. III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul P.C.A., criticând-o ca netemeinică în baza cazului casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., susținând că inculpatului i-au fost aplicate pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. A solicitat rejudecarea cauzei și aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 în raport de împrejurarea că inculpatul a formulat un denunț care s-a materializat în luna noiembrie 2010, denunț în urma căruia instanța a fost sesizată cu privire la persoanele denunțate de inculpat. A învederat că denunțul a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial București sub nr. 1639/D/P/2010 și privea persoane care se ocupau cu traficul ilicit de droguri, iar la momentul soluționării apelului răspunsul parchetului a fost acela că dosarul se află în lucru, nefiind posibilă aplicarea dispozițiilor favorabile inculpatului, din lipsa materializării denunțului.

Examinând actele și lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivul de critică invocat cât și de cazul de casare sus-indicat, Înalta Curte are în vedere că recurentul inculpat P.C.A. a formulat un denunț, după momentul sesizării instanței de judecată, denunț ce a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial București sub nr. 1639/D/P/2010, denunț ce privea persoane care se ocupau cu traficul ilicit de droguri. Până la momentul soluționării apelului, răspunsul parchetului a fost acela că dosarul se află în lucru, nefiind posibilă aplicarea dispozițiilor de favoare, din lipsa materializării denunțului. În luna noiembrie 2010, denunțul inculpatului s-a materializat, fiind sesizată instanța de judecată cu privire la persoanele denunțate de inculpat.

Or, prin adresa nr. 1639/D/P/2010 din 23 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial București (pag.76 dosar instanță apel Curtea de Apel București, secția I penală) s-a încunoștințat instanța de apel că „urmare denunțului formulat de către inculpatul P.C.A. în condițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, au fost prinși inculpații I.M.V. și R.C., în prezent cercetați în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 din Legea nr. 143/2000, în dosarul nostru penal nr. 1639/D/P/2010”. Față de cele sus expuse rezultă că recursul de față declarat de inculpatul P.C.A. este fondat și urmează a fi admis ca atare în temeiul dispozițiilor art. 385 9 pct. 15 lit. d) teza I C. proc.

pen., dată fiind incidența în speță a cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Urmează, în consecință, a se casa în parte decizia atacată a instanței de apel și hotărârea instanței de fond numai cu privire la cuantumul pedepsei de 3 ani închisoare aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 37 lit. a) C. pen. și la aplicarea pedepsei complementare. Urmează a se face aplicarea în cauză pentru recurentul inculpat – în consecința celor notificate prin adresa datată 23 noiembrie 2010 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T.

– Serviciul Teritorial București și reiterată de către aceeași unitate de parchet prin adresa nr. 390/II/2011 din 23 februarie 2011 (fila 25 dosar de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție) – a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 și prin aplicarea corespunzătoare a efectului circumstanțelor atenuante în sensul dispozițiilor art. 76 lit. b) C. pen. se va reduce pedeapsa stabilită de instanța de apel de la 3 ani închisoare la cea de 1 an închisoare, apreciată ca aptă în totalitate să satisfacă scopurile și finalitățile definite prin dispozițiile art. 52 C. pen., respectiv să constituie o reală măsură de constrângere și reeducare a inculpatului, cât și să asigure prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Urmează să se înlăture aplicarea pedepsei complementare. Se va menține revocarea suspendării supravegherii executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1038 din 07 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, definitivă prin decizia penală nr. 531/2007 a Tribunalului București, pedeapsă ce se va executa alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză; în final, inculpatul urmează să execute 4 ani închisoare. Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate. Se va deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 04 decembrie 2009 la 24 februarie 2011 și perioada executată de la 12 ianuarie 2007 la 18 mai 2007. Urmează ca sumele de bani cu titlu de cheltuieli judiciare să rămână în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul P.C.A. împotriva deciziei penale nr. 252 din 25 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează, în parte, decizia atacată și sentința penală nr. 487 din 7 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, numai cu privire la cuantumul pedepsei de 3 ani închisoare aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 37 lit. a) C. pen. și la aplicarea pedepsei complementare. Face aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 76 lit. b) C. pen. și reduce pedeapsa la 1 an închisoare. Înlătură aplicarea pedepsei complementare.

Menține revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1038 din 7 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, definitivă prin decizia penală nr. 531/2007 a Tribunalului București, pedeapsă ce se va executa alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză; în final inculpatul urmează să execute 4 ani închisoare. Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate și ale sentinței penale nr. 487 din 7 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 4 decembrie 2009 la 24 februarie 2011 și perioada executată de la 12 ianuarie 2007 la 18 mai 2007. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 februarie 2011.