ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 728/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 728/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentința

penală nr. 487 din 07 iulie 2010 a Tribunalului București, secția a II-a

penală, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea

art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.C.A., la pedeapsa de 11

ani închisoare și 3 ani interdicția drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a),

b) C. pen. conform art. 65 C. pen.

În baza prevederilor

art. 83 C. pen. cu referire la art. 86

4

C. pen., s-a revocat

suspendarea sub supraveghere privind pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată

prin sentința penală nr. 1038 din 07 mai 2007, pronunțată de Judecătoria Sector

4 București, definitivă prin decizia penală nr. 531/2007 a Tribunalului

București, pedeapsă pe care o cumulează cu pedeapsa de 11 ani închisoare,

aplicată în cauză, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 14 ani

închisoare.

S-a făcut aplicarea

prevederilor art. 71- art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a dispus

distrugerea celor 18 comprimate de methadonă rămase în urma analizelor de

laborator depuse la I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O., dovadă seria H nr. 0002041 din 18

decembrie 2009.

În baza prevederilor

art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea sumei de 50 lei

(bancnote înseriate/rezultate din vânzarea drogurilor).

S-a constatat că în

cauză în care s-a pronunțat sentința penală nr. 1038 din 07 mai 2007 de

Judecătoria Sector 4 București, inculpatul a fost arestat preventiv de la 12

ianuarie 2007 la 08 mai 2007, perioadă ce va fi dedusă din detenție.

În baza prevederilor

art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și conform

art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția inculpatului de la 04 decembrie 2009, la

zi.

În baza prevederilor

art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei RON

cheltuieli judiciare statului.

Din ansamblul probator

administrat în cauză, respectiv procesul verbal de sesizare din oficiu, procese

verbale de investigații, proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante,

proces verbal de percheziție domiciliară, rapoarte de constatare tehnico

științifică, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 03

decembrie 2009, lucrătorii de poliție din cadrul B.C.C.O. București – Biroul

Sector 4 s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că numitul P.C.A. zis „J.”

vinde heroină într-un imobil din sector 5.

În urma efectuării de

verificări a fost identificat un consumator de droguri care se aprovizionează

cu doze de heroină de la persoanele suspecte și anume martorul-denunțător S.L.,

care a relatat faptul că de obicei se deplasează la locuința persoanei suspecte,

îi dă banii pentru dozele de heroină (50 lei doza), iar aceasta îi remite

drogurile.

La data de 04

decembrie 2009 a fost organizată acțiunea de prindere în flagrant a persoanei

suspecte, după cum urmează:

Martorului-denunțător

S.L. i-a fost înmânată suma de 50 lei formată din bancnote înseriate, după care

acesta, sub supravegherea polițiștilor, s-a deplasat în zona sector 5, unde s-a

întâlnit cu inculpatul P.C.A. zis „P.” în fața imobilului de la nr. 69, unde

acesta din urmă locuiește.

Martorul-denunțător a

dat inculpatului suma de 50 lei, iar acesta din urmă i-a remis în schimb o doză

de heroină, pe care martorul-denunțător a predat-o imediat polițiștilor din

dispozitivul de supraveghere.

Conform raportului de

constatare tehnico-științifică nr. 524808 din 04 decembrie 2009, proba

analizată conține 0,12 grame de heroină.

Proba a fost

consumată în procesul analizelor de laborator.

În continuare s-a

procedat la efectuarea percheziției domiciliare la adresa din București, sector

5.

Cu această ocazie, în

imobil a fost găsită suma de 50 lei formată din bancnotele înseriate conform

procesului verbal întocmit anterior de către lucrătorii de poliție și cu

privire la care inculpatul a relatat că provine din vânzarea de droguri.

De asemenea, au mai

fost găsite 104 folii din celofan (folosite la ambalarea drogurilor) și o

seringă folosită.

Conform raportului de

constatare tehnico-științifică nr. 524815 din 08 decembrie 2009, pe foliile din

celofan s-a pus în evidență heroină.

În imobil se afla și

învinuitul T.A., care a prezentat polițiștilor un număr de 21 comprimate de

metadonă pe care le deținea asupra sa în vederea consumului propriu.

Conform raportului de

constatare tehnico-științifică nr.24867 din 14 decembrie 2009, cele 21 de

comprimate conțin ca substanță activă metadonă.

18 comprimate de

metadonă rămase în urma analizelor de laborator au fost depuse la I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O. cu dovada seria H nr. 0002041 din 18 decembrie 2009.

Audiat în instanță,

inculpatul a precizat că este consumator și nu traficant de droguri și că

faptele petrecute la data de 04 decembrie 2009 au fost determinate de

denunțător care l-a sunat și i-a cerut ajutorul în sensul de a-i remite câteva

doze de heroină.

Susținerea

inculpatului nu va fi primită de instanță, ea fiind contrazisă de ansamblul

probator administrat în cauză, respectiv declarația martorului S.L. din care a

rezultat că acesta se aproviziona în mod frecvent cu droguri de la inculpat,

care era cunoscut în zonă ca ocupându-se de o astfel de „activitate”.

În sprijinul ideii că

inculpatul se ocupa cu comercializarea de droguri vine și faptul că asupra

inculpatului s-a găsit suma de 50 lei, formată din bancnote înseriate.

În drept, fapta

inculpatului P.C.A., care la data de 04 decembrie 2009 a vândut martorului denunțător o doză de heroină, respectiv cantitatea de 0,12 grame heroină, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare

risc, prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

text de lege a cărui aplicare se va face în cauză și în baza căruia se va

dispune condamnarea inculpatului.

Se impune precizarea

că în cauză, la solicitarea inculpatului, s-a dispus și efectuat un referat de

evaluare întocmit de Serviciu de Probațiune de pe lângă Tribunalul București,

din care a rezultat că inculpatul a debutat în consumul de substanțe de

stupefiante în jurul vârstei de 16 ani, consum ce a rămas singular. Ulterior,

la vârsta de 18 ani, a început să consume heroină, inițial în folie și la scurt

interval de timp a trecut la un consum injectabil.

A rezultat, totodată,

din acest raport că principala motivație a inculpatului în implicarea unei

astfel de activități era determinată de necesitatea asigurării consumului

propriu de heroină, majoritatea celor pentru care intermedia cumpărarea

drogurilor oferindu-i posibilitatea de a consuma împreună doza respectivă.

De remarcat este

faptul că inculpatul se afla în stare de recidivă postcondamnatorie atrasă de

pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1038/2007,

pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, fapta dedusă judecății fiind

comisă înăuntrul termenului de încercare, în raport de care se va face în cauză

aplicarea dispozițiilor art. 83 C. pen., cu referire la art. 86

4

C.

pen., dispunând revocarea suspendării sub supraveghere, urmând ca pedeapsa ce

va fi aplicată în cauză inculpatului să fie cumulată aritmetic cu pedeapsa de 3

ani închisoare.

II. Împotriva acestei

sentințe a declarat apel inculpatul P.C.A. criticând-o pentru netemeinicie, sub

aspectul greșitei individualizări a pedepsei de 11 ani închisoare aplicată de

instanța de judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de

mare risc.

Apărarea, în raport

de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, referitoare la cantitatea de 0,12 grame heroină traficată cât și față de împrejurarea că inculpatul a fost prieten cu denunțătorul

S.L., a solicitat coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

De asemenea, apărarea

a susținut că inculpatul poate benefica de reducerea pedepsei potrivit art. 19

din Legea nr. 682/2002 ca urmare a denunțului formulat, în cazul în care acesta

se confirmă.

În concluziile sale,

reprezentantul parchetului a susținut că inculpatul poate beneficia de

prevederile art. 74 lit. c) C. pen., făcând trimitere totodată și la

dispozițiile art. 80 C. pen., față de probele existente la dosarul cauzei.

În favoarea

inculpatului a fost invocat de către reprezentantul parchetului motivul de apel

referitor la aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a) C. pen., de către instanța

de judecată, în condițiile în care interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza I C. pen., nu este obligatorie.

În ceea ce privește

aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, reprezentantul

parchetului a susținut că actele premergătoare sunt în curs de efectuare și că

în prezent nu rezultă indicii în sensul că inculpatul ar fi facilitat tragerea

la răspundere penală a vreunei persoane.

Examinând sentința

atacată prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele

conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat următoarele:

Inculpatul P.C.A. a

fost trimis în judecată și condamnat de către prima instanță la pedeapsa de 11

ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc

prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Răspunderea penală a

inculpatului P.C.A. este antrenată numai pe baza denunțului formulat de

martorul S.L., fără ca anterior, organele de poliție să fi avut date din care

să rezulte implicarea acestuia în traficul ilicit de droguri de mare risc.

Deși infracțiunea

prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 este de o gravitate

deosebită, Curtea, față de probatoriul administrat în cauză, concretizat în

traficarea cantității de 0,12 grame heroină de către inculpatul P.C.A. a

apreciat că o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege corespunde

exigențelor prevăzute de art. 72 C. pen.

De asemenea, se are

în vedere că la percheziția domiciliară efectuată de către organele de poliție,

cu ocazia prinderii în flagrant a inculpatului P.C.A., nu s-au găsit alte

cantități de droguri sau sume de bani rezultate din activitatea ilicită a

acestuia.

Cum în mod corect a

constatat și reprezentantul parchetului, circumstanța judiciară prevăzută de

art. 74 lit. c) C. pen. în raport de dispozițiile art. 80 C. pen., își găsește

în primul rând justificarea față de atitudinea inculpatului P.C.A. pe parcursul

procesului penal, cât și față de împrejurarea că acesta a fost consumator de

heroină de aproximativ 5 ani, astfel cum rezultă din referatul de evaluare

aflat la dosar.

În atare situație,

Curtea a apreciat că instanța de fond nu a făcut o corectă individualizare a

pedepsei de 11 ani închisoare aplicată inculpatului față de dispozițiile art. 72

C. pen., cât și cele prevăzute de art. 52 C. pen., așa încât va admite apelul

în conformitate cu art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

Va desființa, în

parte, sentința penală și în fond:

În baza art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. și art. 37

lit. a) C. pen. va condamna pe inculpatul P.C.A. la pedeapsa de 3 ani

închisoare.

Față de natura și

gravitatea faptei, Curtea în conformitate cu art. 65 C. pen. va interzice

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Având în vedere că

inculpatul nu a respectat prevederile art. 86

2

C. pen. privitoare la

sentința penală nr. 1038 din 07 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Sector 4

București, definitivă prin decizia penală nr. 531/2007 a Tribunalului București,

Curtea, în conformitate cu art. 83 C. pen., va revoca pedeapsa de 3 ani

închisoare, pe care o va cumula cu cea aplicată prin prezenta, urmând ca în

final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 65 raportat la art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen.

În ceea ce privește

aplicarea art. 64 lit. a) teza I C. pen., Curtea a constata că în cauză își

găsește pe deplin aplicarea hotărârea din 30 martie 2004 privitoare la cauza

Hirst c. Marii Britanii, atâta timp cât infracțiunea de trafic de droguri nu

are legătură cu interdicția de a vota, motiv pentru care va face aplicarea art.

71 – art. 64 lit. a), teza a II-a C. pen., precum și art. 64 lit. b) C. pen.

Având în vedere că subzistă

și în prezent temeiul arestării preventive prevăzut de art. 148 lit. f) C.

proc. pen., Curtea în conformitate cu art. 160

b

alin. (3) C. proc.

pen. va menține starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C.

pen., va deduce prevenția acestuia de la 04 decembrie 2009 la zi și perioada

executată de la 12 ianuarie 2007 la 18 mai 2007.

Va menține celelalte

dispoziții ale sentinței penale.

În ceea ce privește

adresa emisă de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casați și Justiție

– D.I.I.C.O.T. în dosarul nr. 1639/D/P/2010 și depusă prin registratura Curții

de Apel București la dosar, după pronunțarea sentinței, respectiv 25 noiembrie

2010, ora 13

45,

motiv pentru care atât procurorul de ședință cât și

apărarea nu au formulat concluzii în sensul îndeplinirii sau nu a prevederilor

art. 19 din Legea nr. 682/2002, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a

proceda în consecință.

Așa fiind, prin decizia

penală nr. 252 din 25 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală,

s-a admis apelul declarat de inculpatul P.C.A. declarat împotriva sentinței

penale nr. 487/F din 07 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a

II-a penală.

S-a desființat, în

parte, sentința penală și în fond:

În baza art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. și art. 37

lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.C.A. la pedeapsa de 3 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen., conform art. 65 C. pen.

În baza art. 83 C.

pen. cu referire la art. 86

4

C. pen., s-a revocat suspendarea sub

supraveghere privind pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală

nr. 1038 din 07 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Sector 4 București,

definitivă prin decizia penală nr. 531/2007 a Tribunalului București, pedeapsă ce

a fost cumulată cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin prezenta, urmând

ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și 2

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 65 raportat la art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a făcut în cauză

aplicarea art. 71-art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În conformitate cu

art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus prevenția acestuia de la 04 decembrie 2009 la zi și

perioada executată de la 12 ianuarie 2007 la 18 mai 2007.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței penale.

Cheltuielile

judiciare a rămas în sarcina statului.

III. Împotriva acestei

decizii penale a declarat recurs inculpatul P.C.A., criticând-o ca netemeinică

în baza cazului casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

susținând că inculpatului i-au fost aplicate pedepse greșit individualizate în

raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute

de lege.

A solicitat

rejudecarea cauzei și aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 în

raport de împrejurarea că inculpatul a formulat un denunț care s-a materializat

în luna noiembrie 2010, denunț în urma căruia instanța a fost sesizată cu

privire la persoanele denunțate de inculpat.

A învederat că

denunțul a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial București sub nr. 1639/D/P/2010

și privea persoane care se ocupau cu traficul ilicit de droguri, iar la

momentul soluționării apelului răspunsul parchetului a fost acela că dosarul se

află în lucru, nefiind posibilă aplicarea dispozițiilor favorabile

inculpatului, din lipsa materializării denunțului.

Examinând actele și

lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivul de critică invocat

cât și de cazul de casare sus-indicat, Înalta Curte are în vedere că recurentul

inculpat P.C.A. a formulat un denunț, după momentul sesizării instanței de

judecată, denunț ce a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial București sub nr. 1639/D/P/2010,

denunț ce privea persoane care se ocupau cu traficul ilicit de droguri.

Până la momentul

soluționării apelului, răspunsul parchetului a fost acela că dosarul se află în

lucru, nefiind posibilă aplicarea dispozițiilor de favoare, din lipsa

materializării denunțului.

În luna noiembrie

2010, denunțul inculpatului s-a materializat, fiind sesizată instanța de

judecată cu privire la persoanele denunțate de inculpat.

Or, prin adresa nr. 1639/D/P/2010

din 23 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial București (pag.76 dosar instanță

apel Curtea de Apel București, secția I penală) s-a încunoștințat instanța de

apel că „urmare denunțului formulat de către inculpatul P.C.A. în condițiile

art. 16 din Legea nr. 143/2000, au fost prinși inculpații I.M.V. și R.C., în

prezent cercetați în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 2 din Legea nr. 143/2000, în dosarul nostru penal nr. 1639/D/P/2010”.

Față de cele sus

expuse rezultă că recursul de față declarat de inculpatul P.C.A. este fondat și

urmează a fi admis ca atare în temeiul dispozițiilor art. 385

9

pct. 15

lit. d) teza I C. proc. pen., dată fiind incidența în speță a cazului de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Urmează, în

consecință, a se casa în parte decizia atacată a instanței de apel și hotărârea

instanței de fond numai cu privire la cuantumul pedepsei de 3 ani închisoare

aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 37 lit. a) C. pen.

și la aplicarea pedepsei complementare.

Urmează a se face

aplicarea în cauză pentru recurentul inculpat – în consecința celor notificate

prin adresa datată 23 noiembrie 2010 de către Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial București și

reiterată de către aceeași unitate de parchet prin adresa nr. 390/II/2011 din

23 februarie 2011 (fila 25 dosar de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție)

– a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 și prin aplicarea

corespunzătoare a efectului circumstanțelor atenuante în sensul dispozițiilor

art. 76 lit. b) C. pen. se va reduce pedeapsa stabilită de instanța de apel de

la 3 ani închisoare la cea de 1 an închisoare, apreciată ca aptă în totalitate

să satisfacă scopurile și finalitățile definite prin dispozițiile art. 52 C.

pen., respectiv să constituie o reală măsură de constrângere și reeducare a

inculpatului, cât și să asigure prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Urmează să se înlăture

aplicarea pedepsei complementare.

Se va menține

revocarea suspendării supravegherii executării pedepsei de 3 ani închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 1038 din 07 mai 2007 pronunțată de

Judecătoria Sectorului 4 București, definitivă prin decizia penală nr. 531/2007

a Tribunalului București, pedeapsă ce se va executa alături de pedeapsa

aplicată în prezenta cauză; în final, inculpatul urmează să execute 4 ani

închisoare.

Se vor menține

celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.

Se va deduce din

pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 04 decembrie

2009 la 24 februarie 2011 și perioada executată de la 12 ianuarie 2007 la 18

mai 2007.

Urmează ca sumele de

bani cu titlu de cheltuieli judiciare să rămână în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul P.C.A.

împotriva deciziei penale nr. 252 din 25 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală.

Casează,

în parte, decizia atacată și sentința penală nr. 487 din 7 iulie 2010

pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, numai cu privire la

cuantumul pedepsei de 3 ani închisoare aplicate pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74

lit. c) și art. 37 lit. a) C. pen. și la aplicarea pedepsei complementare.

Face aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002

și art. 76 lit. b) C. pen. și reduce pedeapsa la 1 an închisoare.

Înlătură aplicarea pedepsei complementare.

Menține

revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1038 din 7 mai 2007 pronunțată de

Judecătoria Sectorului 4 București, definitivă prin decizia penală nr. 531/2007

a Tribunalului București, pedeapsă ce se va executa alături de pedeapsa

aplicată în prezenta cauză; în final inculpatul urmează să execute 4 ani

închisoare.

Menține

celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate și ale sentinței penale nr.

487 din 7 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală.

Deduce

din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 4

decembrie 2009 la 24 februarie 2011 și perioada executată de la 12 ianuarie

2007 la 18 mai 2007.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24

februarie 2011.