ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1882/2011

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 21 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 25222/4/2010 (1466/2011)

a fost menținută starea de arest a inculpatului B.G.L.

Pentru a dispune astfel, instanța

a reținut că, prin sentința penală nr. 188 din 28 februarie 2011 a Tribunalului București, secția a II-a penală, inculpatul, alături de alte persoane, a fost

condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru

săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și deținere fără

drept, în vederea consumului de droguri de mare risc prevăzute de art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74, art. 76 C. pen. și de art. 4 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că la 11 martie 2010 a vândut unui colaborator sub acoperire o doză de 0,09 gr. heroină cu suma de 50 lei și că la

percheziția domiciliară din 24 martie 2010, în locuința inculpatului au fost

găsite 64 de comprimate methadonă și 2 comprimate suboxonă destinate consumului

propriu și a considerat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii nu au

dispărut.

Împotriva acestei încheieri a

declarat recurs inculpatul B.G.L., care a susținut că măsura arestării sale

preventive nu mai este justificată și a solicitat revocarea acesteia și

judecarea sa în stare de libertate.

Recursul declarat nu este

întemeiat.

În conformitate cu dispozițiile

art. 300

2

C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat,

instanța este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia

arestării preventive, iar potrivit art. 160

b

alin. (3) din același

cod, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în

continuare privarea de libertate instanța, prin încheiere motivată dispune

menținerea stării de arest.

Pe de altă parte,

prin art. 5 alin. (1) lit. a) din Convenția europeană a drepturilor omului și

libertăților fundamentale s-a statuat că o persoană poate fi lipsită de

libertate dacă este reținută legal în baza condamnării pronunțate de un

tribunal competent.

Din examinarea actelor

aflate în dosar rezultă că arestarea inculpatului B.G.L. s-a dispus la 25

martie 2010, în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen., existând motive verosimile

de a bănui că a comis infracțiunile de trafic ilicit de droguri de mare risc și

deținere fără drept în vederea consumului propriu de droguri de mare risc,

prevăzute de art. 2 alin. (2) și de art.4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000,

constând în aceea că la 11 martie 2010 a vândut unui colaborator sub acoperire o doză de 0,09 gr. heroină și că a deținut la domiciliu în vederea consumului

64 comprimate de methadonă și 2 comprimate de suboxonă.

Aceste motive

verosimile au dobândit certitudine și, având în vedere probele de vinovăție

administrate, Tribunalul București, secția a II-a penală, a dispus condamnarea

inculpatului la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.

Ținând seama de probatoriul

cauzei și de soluția de condamnare pronunțată, Curtea constată că nu au dispărut

temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că

menținerea acesteia de către Curtea de Apel București, sesizată cu apelul

inculpatului este pe deplin justificată și conformă cu dispozițiile legale

evocate și că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru

ordinea publică derivat din natura, gravitatea și rezonanța în comunitate a

faptei și din împrejurările comiterii ei.

În consecință

criticile formulate de inculpatul recurent nu sunt întemeiate.

Față de

considerentele arătate, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și

a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul

declarat de inculpatul B.G.L. cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare

către stat.

Se va stabili ca

onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de inculpatul B.G.L. împotriva încheierii din 21 aprilie 2011

pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 25222/3/2010.

Obligă recurentul inculpat la

plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi

9 mai 2011.