ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 552/2011

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 28 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 639/2/2011 a fost

menținută starea de arest a inculpatei C.V. (fiica D.).

Pentru a dispune astfel, instanța a

reținut că prin sentința penală nr. 548/ F din 6 decembrie 2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală, inculpata a fost condamnată la 10 ani închisoare

și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc

prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41

alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen., constând în aceea că la datele de 4

martie 2010 orele 11,30 și orele 16 și de 24 aprilie 2010, orele 14,30 a vândut prin intermediul inculpatului S.F. unui colaborator sub acoperire cantitatea de 4

doze, conținând 0,65 grame heroină cu suma de 50 lei doza și de la percheziția

de la domiciliul inculpatului s-au mai găsit 10 doze, conținând 0,77 grame heroină destinate vânzării și a considerat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii

arestării preventive nu au dispărut.

Împotriva acestei încheieri a

declarat recurs inculpata C.V., aceasta susținând că măsura arestării

preventive nu se mai justifică și că se impune revocarea ei și judecarea în

stare de libertate.

Recursul declarat nu este întemeiat.

În conformitate cu dispozițiile art.

300

2

C. proc. pen. în cauzele în care inculpatul este arestat instanța

este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării

preventive, iar potrivit art. 160

b

alin. (3) din aceleași cod, când

constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare

privarea de libertate instanța, prin încheiere motivată dispune menținerea

stării de arest.

Pe de altă parte, prin art. 5 alin.

(1) lit. a) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale s-a statuat că o persoană poate fi lipsită de libertate dacă este reținută

legal în baza condamnării pronunțate de un tribunal competent.

Din examinarea actelor dosarului

rezultă că arestarea inculpatei C.V. s-a dispus la 29 aprilie 2010, existând

motive verosimile de a bănui că a comis infracțiunea de trafic de droguri de

mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, constând

în aceea că la datele de 4 martie 2010 și 29 aprilie 2010 a vândut 4 doze de heroină unui colaborator sub acoperire prin intermediul inculpatului S.F.,

condamnat în aceeași cauză și că la domiciliul său au mai fost găsite 10 doze

de heroină destinată vânzării.

Aceste motive verosimile au dobândit

certitudine și, având în vedere probele de vinovăție administrate și ținând

seama că inculpata a comis faptele în stare de recidivă postexecutorie

prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. primul termen al recidivei fiind o

pedeapsă de 7 ani aplicată pentru fapte similare, Tribunalul București a dispus

condamnarea recurentei la 10 ani închisoare.

Luând în considerare probatoriul

cauzei și soluția de condamnare pronunțată, Curtea constată că nu au dispărut

temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că

menținerea acesteia de către Curtea de Apel București sesizată cu apelul

inculpatei este pe deplin justificată și conformă cu dispozițiile legale

evocate și că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol concret pentru

ordinea publică derivat din natura, gravitatea și rezonanța în comunitate a

faptelor și din împrejurările comiterii lor.

Prin urmare, criticile formulate de recurenta

inculpată nu sunt întemeiate.

Față de considerentele ce preced,

Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., urmează a respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.V.

și a obliga pe aceasta la cheltuieli judiciare către stat.

Se va stabili ca onorariul pentru

apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.V. împotriva

încheierii din 28 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală,

pronunțată în Dosarul nr. 639/2/2011.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 300 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând

onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 februarie 2011.