ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3229/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 287 din 30 martie 2011, Tribunalul București, secția II-a penală, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpata I.A., fiica lui I. și S., la pedeapsa închisorii de 7 ani. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatei. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 09 februarie 2011 la zi. A dispus confiscarea specială a cantităților de 1 gr. heroină, 1,25 gr. heroină și 12 gr heroină depuse la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpata la plata cheltuielilor judiciare de stat. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. În fapt, s-a reținut că la data de 09 februarie 2011 a vândut pentru suma de 100 RON martorului denunțător C.A.G., două doze conținând 0,16 grame de heroină și a deținut, pentru vânzare fără drept 30 de doze conținând 2,50 grame și trei punguțe conținând 12,10 grame de heroină.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpata I.A. criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei cu susținerea că regimul sancționator, sub aspectul cuantumului pedepsei, este mult prea aspru, fiind nejustificată omisiunea de a se reține circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin Decizia penală nr. 187/R din 23 mai 2011, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata I.A. A menținut starea de arest preventiv a inculpatei și a dedus prevenția de la data de 9 februarie 2011 la zi. A obligat apelanta-inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului din oficiu în sumă de 200 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

În motivarea acestei hotărâri instanța de apel a reținut următoarele: Coroborând probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut corect situația de fapt aplicându-i acesteia o pedeapsă corect individualizată. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata I.A. invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și reducerea pedepsei aplicată inculpatei. Criticile aduse nu sunt fondate. Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivului de recurs invocat conform art. 385 6 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul declarat de inculpată nu este fondat urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptei corespunde situației de fapt reținute, în mod corect stabilind instanța de fond că în cauză sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatei sub aspectul infracțiunii reținute în sarcina sa. Pedeapsa aplicată inculpatei a fost corect individualizată atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare instanța de fond având în vedere la individualizarea pedepsei toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei reglementate de dispozițiile art. 72 C. pen.

și anume, gradul de pericol social concret al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei, modalitatea și împrejurările comiterii faptei, perseverența infracțională de care a dat dovadă inculpata, aceasta fiind condamnată anterior tot pentru același gen de infracțiuni având reprezentarea clară a consecințelor acestor acte ilicite a continuat și chiar și-a făcut o sursă de venit din vânzarea heroinei, demonstrând un potențial criminogen deosebit. Faptul că inculpata nu se află la primul conflict cu legea penală, ca și sinceritatea și atitudinea cooperantă a acesteia sunt aspecte avute în vedere de instanța de fond la individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată, inculpata, în urma reținerii art. 320 1 C. proc.

pen., beneficiind deja de o reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege. Înalta Curte apreciază că nu există alte împrejurări care fac posibilă reducerea pedepsei aplicate, numai în acest mod putând fi atinsă finalitatea prevăzută de art. 52 C. pen. referitoare la scopul educativ și preventiv al pedepsei. Neexistând alte împrejurări care luate în considerare din oficiu să facă posibilă reformarea deciziei recurate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursul declarat în cauză, ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata I.A. împotriva Deciziei penale nr. 187/R din 23 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, durata reținerii și arestării preventive de la 09 februarie 2011 la 23 septembrie 2011. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 septembrie 2011.