ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3229/2011

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 287 din 30 martie

2011, Tribunalul București, secția II-a penală, în baza art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpata I.A., fiica lui I. și S., la

pedeapsa închisorii de 7 ani.

În baza art. 71 C.

pen. a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei

principale.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen. a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C.

proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatei.

În baza art. 88 C.

pen. a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 09

februarie 2011 la zi.

A dispus confiscarea

specială a cantităților de 1 gr. heroină, 1,25 gr. heroină și 12 gr heroină

depuse la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R.

În baza art. 191 alin.

(1) C. proc. pen., a obligat inculpata la plata cheltuielilor judiciare de

stat.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

În fapt, s-a reținut

că la data de 09 februarie 2011 a vândut pentru suma de 100 RON martorului

denunțător C.A.G., două doze conținând 0,16 grame de heroină și a deținut,

pentru vânzare fără drept 30 de doze conținând 2,50 grame și trei punguțe

conținând 12,10 grame de heroină.

Împotriva acestei

sentințe penale a declarat apel inculpata I.A. criticând-o pentru netemeinicie

sub aspectul individualizării pedepsei cu susținerea că regimul sancționator,

sub aspectul cuantumului pedepsei, este mult prea aspru, fiind nejustificată

omisiunea de a se reține circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1)

lit. c) C. pen.

Curtea de Apel

București, secția a II-a penală, prin Decizia penală nr. 187/R din 23 mai 2011,

a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata I.A.

A menținut starea de

arest preventiv a inculpatei și a dedus prevenția de la data de 9 februarie

2011 la zi.

A obligat

apelanta-inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care

onorariul cuvenit apărătorului din oficiu în sumă de 200 RON, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

În motivarea acestei

hotărâri instanța de apel a reținut următoarele:

Coroborând probele

administrate în cauză, instanța de fond a reținut corect situația de fapt

aplicându-i acesteia o pedeapsă corect individualizată.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpata I.A. invocând cazul de casare prevăzut de

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. în temeiul căruia a solicitat

admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și reducerea

pedepsei aplicată inculpatei.

Criticile aduse nu

sunt fondate.

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivului de recurs invocat

conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reține că

recursul declarat de inculpată nu este fondat urmând a fi respins ca atare,

pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte

apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită în urma coroborării

tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de

cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptei corespunde situației

de fapt reținute, în mod corect stabilind instanța de fond că în cauză sunt

întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatei sub aspectul

infracțiunii reținute în sarcina sa.

Pedeapsa aplicată

inculpatei a fost corect individualizată atât sub aspectul cuantumului cât și a

modalității de executare instanța de fond având în vedere la individualizarea

pedepsei toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei

reglementate de dispozițiile art. 72 C. pen. și anume, gradul de pericol social

concret al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei, modalitatea și

împrejurările comiterii faptei, perseverența infracțională de care a dat dovadă

inculpata, aceasta fiind condamnată anterior tot pentru același gen de

infracțiuni având reprezentarea clară a consecințelor acestor acte ilicite a

continuat și chiar și-a făcut o sursă de venit din vânzarea heroinei,

demonstrând un potențial criminogen deosebit.

Faptul că inculpata

nu se află la primul conflict cu legea penală, ca și sinceritatea și atitudinea

cooperantă a acesteia sunt aspecte avute în vedere de instanța de fond la

individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată, inculpata, în urma reținerii

art. 320

1

C. proc. pen., beneficiind deja de o reducere cu o treime

a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

Înalta Curte

apreciază că nu există alte împrejurări care fac posibilă reducerea pedepsei

aplicate, numai în acest mod putând fi atinsă finalitatea prevăzută de art. 52

C. pen. referitoare la scopul educativ și preventiv al pedepsei.

Neexistând alte

împrejurări care luate în considerare din oficiu să facă posibilă reformarea

deciziei recurate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen. să respingă recursul declarat în cauză, ca nefondat.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpata I.A. împotriva Deciziei penale nr.

187/R din 23 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatei, durata reținerii și arestării preventive de la 09

februarie 2011 la 23 septembrie 2011.

Obligă recurenta

inculpată la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 septembrie 2011.